Micul stat Nauru se rupe de trecutul colonial și vrea să-și schimbe numele

Modificarea ar reflecta mai fidel patrimoniul național, limba și identitatea poporului nauruan, a declarat președintele statului insular din Pacific, David Adeang, într-un discurs susținut în parlament în luna ianuarie, potrivit The Guardian.

Referendum pentru aprobarea noii denumiri

După ce legislativul a aprobat propunerea fără opoziție, cei aproximativ 13.000 de locuitori ai insulei vor fi chemați la un referendum pentru a decide dacă schimbarea va deveni oficială.

„Naoero” – pronunțat „Nau-ero” – este denumirea folosită de localnici în propria limbă. Numele „Nauru”, pronunțat de regulă „Nau-ru”, a devenit oficial deoarece denumirea indigenă „nu putea fi pronunțată corect de limbile străine”, potrivit guvernului. Autoritățile subliniază că schimbarea nu a fost făcută la cererea populației locale, ci din motive de conveniență pentru administrațiile coloniale.

Istoria schimbărilor de nume ale insulei

Țara insulară, situată la aproximativ 3.000 de kilometri nord-est de Australia și având o suprafață de doar 21 de kilometri pătrați, comparabilă cu districtul Westminster din Londra, are o istorie marcată de schimbări de nume.

În 1798, un navigator britanic a botezat insula „Pleasant Island” („Insula Plăcută”), impresionat de frumusețea locului și de ospitalitatea locuitorilor. După anexarea de către Germania, în 1888, denumirea „Nauru” a intrat în documentele oficiale, deși au circulat și variante precum „Nawodo” sau „Navoda Onawero”.

Când Australia a preluat administrarea principală a insulei, în 1919, sub mandatul Ligii Națiunilor, a păstrat forma „Nauru”, care a continuat să fie folosită și după independența obținută în 1968. În 2001, Australia a transformat insula într-un centru offshore de detenție pentru migranți.

Și alte state și-au schimbat denumirea

Pentru specialiștii în toponimie indigenă, astfel de schimbări depășesc simpla ortografie. Zoltán Grossman, profesor de geografie și studii amerindiene la Evergreen State College din Statele Unite, afirmă că modificarea numelor de locuri a fost dintotdeauna un instrument al puterii coloniale.

„Schimbarea denumirilor geografice a fost o parte integrantă a colonialismului, menită să șteargă prezența populațiilor originare. Nu este vorba doar despre nume, ci despre cine are puterea de a le schimba”, spune acesta.

În susținerea numelui „Naoero”, guvernul nauruan invocă exemplele altor state care și-au modificat denumirea oficială pentru a reflecta mai bine limba locală, precum Türkiye (fosta Turcie) sau Eswatini (fostul Swaziland). De asemenea, este menționat cazul statului Chuuk din Micronezia, cunoscut până în 1990 sub numele de Truk, o adaptare străină a denumirii indigene.

Reafirmarea suveranității prin noile denumiri

Potrivit lui Grossman, această „reindigenizare” a denumirilor geografice reprezintă o modalitate prin care popoarele fost colonizate își reafirmă suveranitatea. După destrămarea Uniunii Sovietice, numeroase state din Europa de Est și-au abandonat formele rusificate ale numelor. Astfel, acum există Belarus (în loc de Byelorussia) sau Moldova (în loc de Moldavia). De asemenea, India a renunțat la numeroase denumiri anglicizate ale orașelor și statelor sale.

Jordan Engel, fondatorul proiectului Decolonial Atlas, dedicat cartografierii și documentării denumirilor indigene, afirmă că există un impuls tot mai puternic pentru readucerea acestora în uz.

„În esență, decolonizarea înseamnă autodeterminare, iar una dintre cele mai elementare forme ale acesteia este posibilitatea de a vorbi propria limbă și de a utiliza denumirile moștenite de la strămoși”, spune Engel.

Lupta pentru conservarea identității

Totuși, schimbarea numelui unei țări nu este întotdeauna un proces simplu. În Noua Zeelandă, o petiție pentru adoptarea numelui maori Aotearoa a strâns peste 70.000 de semnături. Dar folosirea oficială a acestuia a provocat dispute politice. Și Insulele Cook dezbat de ani de zile posibilitatea renunțării la numele exploratorului britanic James Cook.

Guvernul din Nauru nu a făcut comentarii publice în detaliu despre această inițiativă atunci când a fost contactat de publicația The Guardian.

Arcmen Willis, luptător care a reprezentat Nauru în competiții internaționale, susține schimbarea. El speră că străinii vor face efortul de a pronunța corect noua denumire.

„Vreau să le spun oamenilor de acum cum se pronunță, pentru ca numele să circule și să fie rostit corect. Este important să ne păstrăm identitatea, pentru că odată pierdută nu va mai exista nici Nauru, nici Naoero”, afirmă el.

Potrivit UNESCO, limba nauruană – cunoscută și sub numele de „dorerin Naoero” – este clasificată drept „grav periclitată”. Deși este încă vorbită în familie și între prieteni, aceasta nu este predată în școli.

Formalitățile oficiale pentru schimbarea completă ar dura ceva timp

Jordan Engel consideră că adoptarea oficială a numelui „Naoero” ar putea contribui la conservarea limbii pentru generațiile viitoare. „Astfel de schimbări pot juca un rol important în revitalizarea lingvistică și continuitatea culturală”, spune el.

Deși procesul oficial ar putea dura, denumirea „Naoero” este deja utilizată de serviciul poștal, sistemul național de sănătate și furnizorul de utilități al țării. De asemenea, Înaltul Comisariat al Australiei folosește ambele denumiri în comunicările publice.

Pentru mulți locuitori ai insulei, inclusiv pentru Willis, schimbarea este important. Mai ales pentru modul în care țara este percepută în exterior.

„Eu mă simt la fel, pentru că este doar o schimbare de nume”, spune el. „Nu mă schimbă pe mine.”

Propunerea noastră

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru.

Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!