Salata de roșii, mai mult decât o rețetă, e o poveste despre vară și amintiri din copilărie

Salata de roșii este gustul zilelor calde de vară. Oricine știe să îl pună pe masă în câteva minute. Însă, dacă privim mai atent, vom descoperi că în spatele fiecărui bol cu felii de roșii zemoase se ascunde o poveste sau o amintire, de cele mai multe ori din copilărie.

Ești în piață și miroase a roșii

Da, sunt scumpe. Alea românești care la vremea de acum sunt de seră. Dar nici cele bune, de vară, de grădină, cărnoase, cu zoft, nu sunt ieftine. Și totuși nu poți trece indiferent pe lângă ele.

Cumva miros a grădina din care rupeai roșii când erai mic. Poate a bunicii, poate a unei rude sau doar a gazdei de la 2 Mai unde te duceau ai tăi la mare vara. E senzația care îți vine instantaneu, în creier, în nări, salivezi la gândul salatei cu S mare pe care o vei face când ajungi acasă. Alegi câteva. Dai cât îți cere precupeața. Roșii coapte, calde căci au stat în soare și cu codiță proaspăt ruptă.

Povești cu rețete de salată de roșii

Mi-a plăcut povestea lui Vlad Macri despre seara târzie din curtea gazdei de la mare. Când după mult vin și o ploaie zdravănă, roșiile din grădină au tentat stomacul cuprins de ronțăiala alcolului. Și cum la ora înaintată, oamenii au căutat și ceva de pus pe dulcile legume (fructe, de fapt, căci roșia e o fructă), dar n-au găsit decât sare și iaurt gras de oaie, pe care l-au întins pe feliile de roșii proaspete. „Nu am avut timp, recunoaște împricinatul, să mă gândesc ca astfel am înlocuit cu succes atât elementul gras dintr-o vinegretă, uleiul, cât şi pe cel acid, zeama de lamaie ori oţetul”. Un fel în care recunosc, n-am încercat niciodată salata de roșii, dar trebuie s-o testez.

Povestea din Alfabetul bucatelor mi-a trezit amintirile unor răsaduri de roșii, tot într-o curte de pe malul mării, dar în Constanța. Mergeam vara la sora tatei, la mare, iar după plajă treceam pe la soacra mătușă-mii. Avea femeia o curticică mică, la doi pași de faleză, unde ai mei se puneau pe remi și bere, iar noi, plozii, alergam în toate direcțiile și sfârșeam inevitabil prin a culege, agrișe din gard, caise din pom și roșii din cele câteva răsaduri. Eu roșii așa bune n-am mâncat nicăieri. Mama le tăia într-un castron cu sare, piper, ulei de floare și se mâncau așa goale, apoi întingeam pâine în zeamă.

Azi roșiile nu mai sunt așa zemoase sau prea puține. Și atunci le tai și le pun sare, apoi le las 30 minute să lase zeamă. Abia apoi mai adaug ulei de măsline și brânză telemea rasă, merge și de vacă, dar mai bună e cea de oaie. Și fără pâine cu care „ștergi” castronul, treaba nu se termină.

Sos din roșii proaspete și sorbet de roșii

Mai vreți ceva idei despre ce să faceți cu roșiile de grădină? Iată ce propune Macri: „De ce n-am lua noi câteva roşii cărnoase, pe care să le tăiem franţuzeşte (să tăiem un pic în cruce pieliţa de pe partea opusă decupării, din vârf-n.r), şi pe care, după ce le-am sărat, să le prăjim, la foc mic, pe ambele părţi, în unt? Când sunt bine perpelite, adăugăm smântână, amestecăm cu grijă, ca să se omogenizeze sosul (roşiile au lăsat ceva zeamă, care va moleşi binefăcător smân­tână…) şi mai lăsăm un sfert de oră pe foc mic (sau la cup­tor). Când sunt gata, le dăm un praf de piper şi presarăm puţin tarhon proaspăt tocat. Aceste roşii în smântână cu tarhon completează de minune (ba chiar eclipsează!) un pui la cuptor”.

După opțiunea caldă, iată și o variantă răcoritoare: „într-o zi fierbinte din miezul verii, putem face şi o în­gheţată cu roşii, zice Alfabetul bucatelor. Reţeta porneşte de la pregătirea unui bulion de tomate: tăiem în bucăţele un kilogram de roşii şi le adăugăm într-un vas în care am călit deja două-trei cepe fin tocate, sărăm, piperăm şi lăsăm la foc mic cam trei sferturi de oră. Apoi le strecurăm şi rezultatul îl mi­xăm împreună cu 200 de grame de brânză de capră şi câteva linguri de ulei de măsline. Dacă avem un aparat de făcut îngheţată, îl folosim, dacă n-avem, procedăm ca în cazul unei granita: punem amestecul la congelator şi amestecăm cu o furculiţă cam o dată la zece minute, până se întăreşte”.

Cine nu iubește salata de roșii?

Dincolo de rețete, salata de roșii rămâne un simbol. Este amintirea mâncării bune și proaspete pe care azi cu greu o mai găsim. Este mirosul vrejului proaspăt rupt și a căldurii fructului.

Data viitoare când pregătești o salată de roșii, povestește-i copilului tău despre pătlăgelele de odinioară. Și nu te sfii să-i arăți cum poate pune bucățele de pâine în sosul din castron. Pentru ca amintirile să treacă și la următoarea generație.