Germania, Franța și Spania caută alternative după abandonarea programului militar FCAS în valoare de 100 de miliarde de euro

Prăbușirea programului european FCAS (Future Combat Air System), estimat la aproximativ 100 de miliarde de euro, obligă mai multe state să își regândească planurile privind dezvoltarea viitoarei generații de avioane de luptă. După aproape un deceniu de negocieri și colaborare, proiectul care trebuia să unească Franța, Germania și Spania în jurul unui sistem aerian de ultimă generație a fost abandonat din cauza divergențelor dintre principalii parteneri industriali implicați.

Decizia Berlinului de a renunța la program a venit pe fondul neînțelegerilor considerate imposibil de depășit între Dassault Aviation, compania franceză responsabilă de dezvoltarea avionului Rafale, și Airbus Defence and Space, principalul reprezentant al industriei aeronautice germane.

Un proiect strategic care trebuia să reducă dependența de SUA

Lansat ca simbol al autonomiei strategice europene, Future Combat Air System (FCAS) urmărea dezvoltarea unui ecosistem militar complex, format din avioane de luptă de generația a șasea, drone, senzori avansați, sisteme de comunicații și sateliți conectați într-o rețea unificată.

Pe lângă Franța, Germania și Spania, Belgia participa la proiect în calitate de observator. Obiectivul era crearea unei alternative europene capabile să concureze cu cele mai moderne programe militare dezvoltate în Statele Unite și China.

Eșecul inițiativei a stârnit reacții dure în mai multe capitale europene. Premierul belgian Bart De Wever a calificat situația drept „o prostie pură”, avertizând că statele europene riscă să devină „irelevante într-un domeniu crucial al apărării aeriene”.

Germania analizează dezvoltarea unui avion propriu

Imediat după abandonarea FCAS, companiile germane au început să caute soluții pentru a evita pierderea competențelor industriale acumulate în ultimii ani.

Într-o scrisoare adresată ministrului Apărării, Boris Pistorius, Airbus și alte șapte companii din industria aerospațială și de apărare au propus formarea unei alianțe denumite Team Gen 6, destinată dezvoltării unui avion european de luptă din generația a șasea.

Reprezentanții industriei avertizează că lipsa unui nou program major ar putea conduce la pierderea specialiștilor, a cunoștințelor tehnologice și a competitivității internaționale a sectorului aeronautic german.

„În ceea ce privește noul avion, vom vedea ce direcții vom urma. De luni de zile discutăm deja cu diferiți actori implicați”, a declarat Boris Pistorius.

Una dintre cauzele majore ale blocajului dintre Paris și Berlin a fost diferența de viziune asupra aeronavei viitorului. Franța își dorea un aparat mai ușor, compatibil cu portavioanele sale, în timp ce Germania susținea dezvoltarea unui avion mai mare, specializat în superioritate aeriană.

Potrivit analistului Emil Archambault, de la Consiliul German pentru Relații Externe, cele două state urmăreau, în realitate, obiective diferite.

„În esență, pare că Germania dorea un succesor pentru Eurofighter, iar Franța un succesor pentru Rafale. Sunt aeronave fundamental diferite”, a explicat expertul.

Franța are capacitatea tehnică, dar nu și garanția finanțării

Spre deosebire de Germania, Franța dispune de experiența necesară pentru a dezvolta singură un avion de luptă modern. Acesta a fost unul dintre argumentele constante ale Dassault în timpul negocierilor pentru FCAS.

Totuși, problema principală este legată de costuri. Bugetul public francez se află sub presiune, iar finanțarea integrală a unui astfel de program ar reprezenta o provocare majoră.

Emil Archambault consideră că succesul unui proiect exclusiv francez ar depinde în mare măsură de exporturi.

„Pentru Franța, piețele externe vor fi absolut esențiale dacă va decide să producă singură o astfel de aeronavă”, a afirmat acesta.

Avioanele americane F-35 reprezintă cea mai rapidă soluție

O altă variantă analizată de unele state europene este extinderea flotelor de avioane F-35 produse de compania americană Lockheed Martin.

Documente bugetare germane indică intenția Berlinului de a aloca aproximativ 2,5 miliarde de euro pentru creșterea numărului de aparate comandate, de la 35 la 50.

Primele 35 de avioane, contractate în 2022, sunt încă în producție și vor înlocui aeronavele Tornado utilizate în cadrul misiunilor NATO de partajare nucleară.

Avantajul principal al F-35 este disponibilitatea imediată și integrarea deja existentă în cadrul mai multor armate aliate. Dezavantajul îl reprezintă însă creșterea dependenței Europei de tehnologia și deciziile Washingtonului, într-un moment în care liderii europeni promovează ideea unei autonomii strategice sporite.

În paralel, Statele Unite dezvoltă și avionul de generația a șasea F-47, produs de Boeing. Totuși, președintele Donald Trump a declarat că versiunile exportate către aliați vor avea capabilități inferioare celor utilizate de armata americană.

Noi parteneriate ar putea salva o parte din ambițiile europene

O a treia opțiune luată în calcul este aderarea la proiecte deja existente sau salvarea unor componente dezvoltate în cadrul FCAS.

Printre variantele analizate se află Global Combat Air Programme (GCAP), program coordonat de Italia, Japonia și Regatul Unit. Totuși, surse apropiate discuțiilor susțin că actualii parteneri ar putea fi reticenți față de extinderea proiectului.

În opinia lui Alessandro Marrone, directorul programului pentru apărare, securitate și spațiu din cadrul Istituto Affari Internazionali din Italia, participarea Germaniei ar putea consolida considerabil inițiativa.

Expertul consideră că o astfel de colaborare ar reface nucleul cooperării care a stat la baza programelor Tornado și Eurofighter și ar conferi proiectului o dimensiune europeană mult mai puternică.

În același timp, Berlinul a discutat și cu Suedia, țară care produce avionul Saab Gripen și analizează dezvoltarea unei platforme mai avansate.

Spania riscă să rămână pe plan secund

În comparație cu Franța și Germania, poziția Madridului este mai complicată. Deși a fost al treilea partener al FCAS, Spania nu dispune de resursele necesare pentru lansarea unui program independent.

Potrivit experților, industria aerospațială spaniolă ar putea contribui cu investiții și capacități de producție, însă rolul său într-un viitor proiect comun ar rămâne unul secundar.

Pe lângă inițiativele europene și americane, pe piață există și alte programe emergente, precum TAI Kaan, avionul de generație nouă dezvoltat de Turcia, care a efectuat primul zbor în 2024. Deocamdată însă, Ankara continuă dezvoltarea proiectului fără parteneri europeni.

Sursa: Politico

O ofertă de nerefuzat

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!