Vidma, femeile luptătoare din Ucraina, dirijează lovituri cu drona din umbră

Vidma, rezistență ucraineană nu mai înseamnă gesturi simbolice de sfidare. Înseamnă o bunică care duce coșul de cumpărături prin fața unei cazărmi și transmite, fără ca soldatul s-o suspecteze vreodată, prima verigă a unui lanț care se termină cu o dronă explozivă.

Rețea de informatori de ocupație în Rusia, exact aceasta este arhitectura din spatele uneia dintre cele mai eficiente campanii de informații ale acestui război, dezvăluită într-un reportaj publicat de The Atlantic. Tot ce a început în 2022 ca rezistență spontană, cu femei care presau semințe de floarea-soarelui în mâna unui parașutist rus „ca să crească floarea-soarelui aici când vei muri”, s-a transformat, în patru ani, într-o operațiune de informații tăcută, profesionalizată și activă.

Ofițerul care s-a îndrăgostit pe WhatsApp de un comandant cecen

Timp de câteva luni anul trecut, o „gospodină ucraineană”, de 35 de ani și singură într-o căsnicie rece, a corespondat pe WhatsApp cu Achmad, un comandant cecen staționat în sudul ocupat al Ucrainei. Și-au scris despre zilele lor, despre dezamăgiri, despre ce speră să facă după război. Ea l-a întrebat despre front. El i-a răspuns.

„Trimite-mi o poză”, i-a spus ea. „Vreau să-ți văd viața.” Într-o după-amiază, el a acceptat. A trimis o fotografie făcută în interiorul cazărmii, cu el și un alt soldat zâmbind pentru cameră. În spatele lor, prinsă pe perete, era o hartă a complexului care arăta poziția unității.

Gospodina nu exista. „Ea” era de fapt Serhiy, un ofițer de vârstă mijlocie din direcția de informații militare a Ucrainei, parte a unui efort concertat de a extrage secrete de la oamenii trimiși să ocupe propria sa țară. „Serhiy era extraordinar la flirt”, mi-a spus comandantul său. „Băieții din echipă au început să-i ceară sfaturi de întâlniri.” La scurt timp după ce Achmad a trimis fotografia, coordonatele revelate au fost lovite de o dronă ucraineană.

De la sfidare deschisă la subterfugiu profesionalizat

Un bărbat, pe care autorul reportajului l-a numit Dmytro, a servit într-o echipă de rezistență în Hersonul ocupat din primele zile ale invaziei totale. „Ne asumam riscuri nebunești atunci”, i-a spus el. „Nimeni nu credea că rușii vor sta mult.” Celule de partizani s-au format organic. Oameni care se cunoșteau, unii ex-militari, improvizau pe parcurs. Acte simbolice de rezistență se petreceau zilnic.

Pe măsură ce a devenit clar că rușii intenționau să rămână, sfidarea deschisă s-a stins. Astăzi, exprimarea sprijinului pentru Ucraina în zonele ocupate de Rusia înseamnă probabil o călătorie în „subsol”. Dmytro a descris represiunea rusă ca pe o mașină: „Îi ia timp să se pună în mișcare, apoi are propriul ei impuls.” Camere de supraveghere de înaltă rezoluție acoperă astăzi centrele orașelor, iar interogatoriile sunt o realitate zilnică. Liderii rezistenței din Mariupol estimează că aproape jumătate din populația adultă a fost supusă poligrafului de serviciul de securitate rus.

Aplicația Druge, „prietenul” care te spionează

Telefoanele cumpărate în teritoriile ocupate sunt inutile pentru munca de rezistență. Dispozitivele vândute acolo vin preîncărcate cu un software de monitorizare dezvoltat de informațiile ruse, numit Druge (Друг) — „prieten”, în rusă. Aplicația monitorizează comunicările, fotografiile și datele de localizare, transmițându-le către informațiile ruse. O femeie evadată recent dintr-o zonă ocupată a relatat că mama ei a încercat să șteargă Druge. Iconița a dispărut, dar aplicația continua să funcționeze în fundal. Evident, nu așa se elimină o aplicație.

La punctele de control, soldații ruși examinează fiecare telefon. Absența Druge este un semnal de alarmă; prezența unei aplicații criptate, precum Signal, garantează o vizită în subsol. Telefoanele introduse clandestin rămân coloana vertebrală a comunicațiilor de rezistență.Ele sunt livrate prin colete poștale, prin rute ascunse sau, în caz de urgență, cu drona.

Manualul CIA de catfishing din Războiul Rece, reciclat în Herson

Puțini agenți de rezistență au pregătire profesională. Majoritatea învață la locul de muncă, transmițând manuale de tehnici operative pe hârtie, pentru a evita canalele digitale vulnerabile. În brigada de partizani din Herson, unul dintre cele mai căutate este un manual din epoca sovietică, descriind tacticile de înșelătorie ale CIA în Africa, în timpul Războiului Rece. „CIA-ul vostru era bun la asta”, i-a spus Dmytro. „Voi, nemernicilor, știați cum să folosiți sexul.”

Câteva tipografii ucrainene au dezvoltat metode de a ascunde manualele de instrucțiuni în interiorul cărților bestseller. Un gardian rus la punctul de control, răsfoind o carte artificial uzată, nu va avea probabil nicio idee că unele pagini explică metoda de a-l ucide.

Femeile, coloana vertebrală a rezistenței din teritoriile ocupate

În teritoriile ocupate, femeile formează coloana vertebrală a rezistenței. Multe dețin poziții în administrația civilă rusă. Sunt la clinici, școli, birouri guvernamentale, și raportează serviciilor de informații ucrainene. Ele exploatează prejudecățile ocupanților. Soldații ruși rareori își imaginează că femeile pot fi combatante, crede autorul reportajului.

Cele mai valoroase surse rămân chiar ocupanții. Agenții construiesc relații online cu soldații de ocupație. Soldații ruși nativi sunt ținte dificile. Comandantul lui Serhiy i-a spus: „Întreabă mereu în primele cinci minute: «Facem sex sau nu?»” Cecenii, în schimb, „sunt mult mai predispuși să caute o relație reală” și mai ușor de manipulat.

Liderii rezistenței numesc agentele lor vidma. E termen din folclorul ucrainean, tradus aproximativ drept „vrăjitoare”, dar cu o conotație diferită. Cuvântul derivă din vidate, „a cunoaște”. „Vidmele erau înțelepte. Înțelegeau secretele mediului din jur. Aici, în Ucraina, vidmele noastre erau respectate pentru cunoașterea lor, nu arse pe rug pentru ea”, a explicat Lesia Orobets, fostă deputată în Parlamentul Ucrainei.

Lanțul ucigaș, de la coordonate la explozie, în 15 minute

Iegor Kravchenko, cu indicativul „Ram”, comandă o companie din Regimentul 426 al Sistemelor Fără Pilot al Ucrainei. „Un procent semnificativ din aceste misiuni”, mi-a spus el, „se bazează pe informații furnizate de rezistență.” Pentru o țintă de prioritate înaltă, un sistem de apărare antiaeriană, un post de comandă, un depozit de muniție, pot trece între 15 minute și câteva ore de la transmiterea coordonatelor până la lovitură. Au existat momente în care un operativ încă discuta online cu un soldat în timp ce o dronă îi lovea poziția.

„Vreau ca fiecare soldat rus care a pus piciorul pe pământul nostru să ducă cu el acea paranoia, sufocantă, neîncetată, în fiecare secundă a fiecărei zile”, a declarat Sestra, agentă operând în Mariupol. „Vreau să se uite la bunica din piață, la șoferul de autobuz, la doctorul din clinică — și să-și vadă în fiecare propria sa potențială distrugere.”

O ofertă de nerefuzat

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!