Cartea săptămânii: „Omul din Sankt Petersburg” de Ken Follett

Cartea săptămânii: „Omul din Sankt Petersburg” de Ken Follett
Imagine „Omul din Sankt Petersburg” de Ken Follet. Sursa foto: NewsEdge
Debutul primului război mondial. Un trimis al Rusiei ajunge în capitala imperiului britanic pentru a întări relația dintre cele două puteri. Doar că pe urmele sale este un asasin trimis de bolșevici pentru a schimba cursul istoriei. Lucrurile se complică și mai tare atunci când ies la iveală legături nebănuite și, mai ales, nedorite între personajele celor două lumi.

Ken Follett

Este fără doar și poate un maestru al romanului de acțiune. Fie că vorbim de un thriller, un roman de spionaj sau unul istoric, plotul este întodeauna captivant și scriitura prietenoasă. Așa se face că cele mai multe dintre romanele sale au devenit best seller-uri. O bună parte beneficiază de cel puțin o adaptare cinematografică.

Follett provine dintr-o familie modestă, neoprotestantă, motiv pentru care a crescut fără radio, televiziune sau cinematograf. În schimb biblioteca publică l-a ajutat să dezvolte o pasiune pentru cărți. Când autorul avea zece ani, familia se mută la Londra. În 1970 termină facultatea de filosofie și devine jurnalist.

Debutul literar îl face în 1974, dar succesul vine abia în 1979 cu romanul „Prin urechile acului”. Printre cele mai cunoscute cărți semnate de el se numără „O avere periculoasă”, „Copii Edenului”, „Codul Zero”, sau seriile Kinsbridge și Trilogia secolului.

O privire mai personală asupra autorului și creației sale găsiți aici.

Cartea

Volumul îmbină istoria cu elementele de spionaj și thriller.  Peste care se suprapun amoruri trecute cu repercursiuni grave. Follett își construiește cu răbdare personajele având grijă să le pună în context. Faptul că pe alocuri își fac apariția și personalități cât se poate de reale, care au marcat istoria, precum Winston Churchill nu face decât să marcheze puncte în plus la capitolul credibilitate.

Ca orice roman de gen și „Omul din Sankt Petersburg” are căteva coincidențe care pot provoca un zâmbet cititorului, dar, chiar și așa, răspunde fără probleme celor două deziderate clasice ale unei cărți bune: să distreze și să informeze.

0 comentarii Comentarii

Sumar articol