Calea Lactee ascunde un secret vechi de 11,8 miliarde de ani. Descoperirea care schimbă istoria galaxiei noastre

Evenimentul s-a produs într-o perioadă în care Universul avea mai puțin de 15% din vârsta sa actuală. Cercetătorii spun că aceasta este cea mai veche fuziune galactică identificată până acum în istoria Căii Lactee.

Descoperirea arată că galaxia noastră nu a crescut doar prin formarea propriilor stele. O parte importantă din evoluția sa a fost determinată și de fuziunea cu galaxii mai mici, atrase de gravitația Căii Lactee, scrie Reuters.

Calea Lactee a absorbit o galaxie pitică

Galaxia înghițită era o galaxie pitică. Cercetătorii estimează că, în momentul fuziunii, aceasta avea stele cu o masă totală echivalentă cu aproximativ 500 de milioane de mase solare. Prin comparație, galaxia pitică reprezenta aproximativ un sfert din masa Căii Lactee la acel moment.

Galaxia a primit numele Low-energy-Kraken-Heracles, prescurtat LKH. Denumirea face referire la trei studii anterioare care au analizat posibilitatea existenței unei astfel de fuziuni primordiale. Pentru a reconstitui trecutul Căii Lactee, oamenii de știință au analizat roiurile de stele aflate în apropierea centrului galaxiei.

Au fost folosite date obținute cu ajutorul telescoapelor spațiale Hubble și Gaia. Roiurile analizate conțin fiecare sute de mii de stele și se află într-o regiune care se întinde pe aproximativ 20.000 de ani-lumină în jurul centrului Căii Lactee.

Cercetătorii au analizat vârsta stelelor, compoziția lor chimică și modul în care acestea se deplasează. Un an-lumină reprezintă distanța parcursă de lumină într-un an, adică aproximativ 9,5 trilioane de kilometri. Datele au indicat faptul că o parte dintre stelele analizate provin dintr-o altă galaxie și au ajuns în Calea Lactee în urma fuziunii cu LKH.

„Prima fuziune” din copilăria Căii Lactee

„Principala descoperire a cercetării noastre este identificarea fără echivoc a primului eveniment de fuziune experimentat de galaxia noastră în perioada sa de început”, a declarat astrofizicianul Davide Massari, de la Institutul Național de Astrofizică din Bologna, Italia, autorul principal al studiului publicat în revista Nature Astronomy.

Oamenii de știință au dezbătut mult timp dacă dezvoltarea timpurie a Căii Lactee s-a bazat în principal pe formarea propriilor stele sau dacă fuziunile cu alte galaxii au avut un rol major.

Noua cercetare indică faptul că fuziunea cu LKH a adus în Calea Lactee o cantitate importantă de stele și gaz interstelar. Gazul este esențial pentru formarea unor noi stele. În plus, fuziunea a contribuit la acumularea de materie întunecată, substanța misterioasă despre care cercetătorii cred că are un rol major în structura Universului.

Nu a fost o coliziune între stele

Deși termenul de „fuziune galactică” poate sugera o coliziune violentă între stele, lucrurile nu au stat chiar așa.

„Din punctul de vedere al stelelor, fuziunea a fost mai degrabă pașnică, fără ciocniri între stele. Din punctul de vedere al gazului, fuziunea a fost mai «explozivă»”, a explicat Massari.

Potrivit cercetătorului, interacțiunea dintre gazul din galaxia LKH și cel din Calea Lactee ar fi declanșat formarea unui număr mare de stele. Oamenii de știință cred că numeroase stele care s-au format inițial în galaxia pitică se află și astăzi în regiunile interioare ale Căii Lactee. Unele dintre ele ar putea fi ascunse în roiuri stelare. Identificarea lor este însă dificilă din cauza cantității mari de praf interstelar din această zonă.

Calea Lactee a trecut prin mai multe fuziuni

Fuziunea cu LKH nu este singurul astfel de eveniment din istoria galaxiei noastre. Calea Lactee a absorbit ulterior galaxia pitică Gaia-Sausage-Enceladus, într-un eveniment produs la aproximativ 1,8 miliarde de ani după fuziunea cu LKH.

În plus, în ultimele aproximativ șase miliarde de ani, galaxia noastră a interacționat și s-a combinat cu galaxia pitică Sagittarius. Aceste evenimente au contribuit treptat la forma și structura actuală a Căii Lactee.

Cercetătorii consideră că fiecare dintre aceste fuziuni a influențat evoluția care a dus, în cele din urmă, la apariția Sistemului Solar și a Pământului. „Fiecare dintre aceste fuziuni a avut o influență asupra evenimentelor care au dus la formarea propriului nostru sistem solar și, în cele din urmă, a Pământului”, a spus Massari.

Potrivit cercetătorului, reconstruirea trecutului Căii Lactee îi poate ajuta pe oamenii de știință să răspundă la una dintre cele mai importante întrebări: de unde venim?