România și noua economie a carbonului. Provocările pentru mecanismul CBAM în etapa definitivă. Ce spune raportul OECD

Mecanismul CBAM schimbă treptat modul în care emisiile de carbon sunt reflectate în comerțul european. Din 1 ianuarie 2026, mecanismul a intrat în perioada definitivă, după etapa de tranziție desfășurată între 1 octombrie 2023 și 31 decembrie 2025. Noul regim aduce obligații suplimentare pentru importatorii produselor acoperite, inclusiv raportarea anuală, verificarea de către terți și achiziționarea și predarea certificatelor CBAM.

Raportul OECD Advancing the Implementation of the EU Carbon Border Adjustment Mechanism: Lessons from Romania oferă recomandări practice pentru România și pentru alte state membre, concentrându-se asupra autorităților competente, administrațiilor vamale și instituțiilor implicate în aplicarea mecanismului. Documentul a fost realizat cu finanțare europeană, prin Instrumentul de sprijin tehnic al UE, în cooperare cu Comisia Europeană.

Mecanismul CBAM intră în etapa definitivă

Mecanismul CBAM face parte din strategia climatică a Uniunii Europene și din pachetul legislativ Fit for 55. Scopul său este să reducă riscul de „relocare a emisiilor de carbon”, situația în care producția cu emisii ridicate s-ar muta în afara UE pentru a evita costurile climatice aplicate producătorilor europeni.

În esență, pentru anumite bunuri importate în Uniune se introduce un cost al carbonului asociat emisiilor generate în procesul de producție. Mecanismul este conceput să apropie acest cost de cel suportat de producătorii europeni prin sistemul EU ETS. Obiectivul general al politicii climatice europene este reducerea netă a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030 față de nivelul din 1990 și atingerea neutralității climatice până în 2050.

Trecerea la etapa definitivă schimbă însă natura obligațiilor. Nu mai este vorba doar despre raportarea emisiilor aferente importurilor, ci despre funcționarea unui sistem administrativ și financiar permanent.

România, un studiu de caz pentru implementarea CBAM

OECD a folosit experiența României pentru a identifica problemele care pot apărea în aplicarea mecanismului. Raportul se bazează inclusiv pe discuții cu autoritatea națională competentă și cu Autoritatea Vamală Română, dar și pe consultări cu autoritățile din alte state membre. În România au avut loc, între altele, un atelier dedicat implementării CBAM în septembrie 2025 și o masă rotundă în martie 2026.

Una dintre concluziile centrale este că aplicarea mecanismului presupune cooperare între mai multe instituții. Autoritatea națională competentă și administrația vamală trebuie să aibă roluri bine definite, acces la date relevante și proceduri compatibile.

Pentru companii, acest lucru înseamnă că respectarea regulilor CBAM nu se reduce la o simplă formalitate vamală. Datele despre produse, importuri și emisiile încorporate trebuie colectate și gestionate astfel încât să poată fi utilizate în cadrul procedurilor prevăzute de mecanism.

Datele despre emisii devin parte a comerțului

Una dintre transformările importante aduse de CBAM este legătura dintre comerț și informația climatică.

Pentru bunurile acoperite de mecanism, datele referitoare la emisiile încorporate devin relevante pentru obligațiile importatorilor. Acest lucru poate crea dificultăți atunci când informațiile trebuie obținute de la producători din afara Uniunii Europene sau când metodele de calcul nu sunt uniforme.

Raportul OECD urmărește tocmai aceste probleme de implementare. Documentul propune măsuri pentru consolidarea capacității administrative, îmbunătățirea cooperării între instituții și sprijinirea celor implicați în aplicarea CBAM.

În acest context, digitalizarea și schimbul eficient de date devin elemente importante ale funcționării mecanismului. Un sistem complex de raportare are nevoie nu doar de reguli clare, ci și de instituții capabile să verifice informațiile și să gestioneze volumele de date rezultate.

România trebuie să își pregătească administrația și economia

Pentru România, implementarea CBAM are o dimensiune economică și administrativă în același timp. OECD nu tratează mecanismul doar ca pe o nouă obligație fiscală sau vamală. Îl prezintă ca pe un proces care necesită adaptarea instituțiilor și a actorilor economici. De fapt, ceea ce a mai rămas din industria românească va fi jertifi pe altarul politicilor europene din jurul directivei legate de carbon.

Raportul include recomandări privind guvernanța, comunicarea cu părțile interesate și monitorizarea progresului. Una dintre ideile importante este că aplicarea mecanismului trebuie urmărită permanent, astfel încât dificultățile identificate în prima etapă să poată fi corectate.

Această perspectivă este cu atât mai importantă cu cât mecanismul european va continua să evolueze. OECD include în raport o analiză a modificărilor aflate în pregătire sau în discuție. De asemenea, și a posibilei extinderi a domeniului de aplicare al CBAM și a cooperării internaționale în materie de tarifare a carbonului.

De la obligație administrativă la schimbare economică

Pentru companiile românești expuse mecanismului, noul sistem înseamnă o atenție mai mare acordată emisiilor asociate produselor importate. Pentru administrație, provocarea este să creeze un cadru clar, coerent și funcțional.

CBAM reprezintă, astfel, mai mult decât o nouă procedură europeană. El introduce treptat carbonul în logica schimburilor comerciale. Astfel, face ca informația despre emisiile generate de producție să capete o importanță economică directă.

Pentru România, raportul OECD oferă tocmai această perspectivă practică. Succesul implementării nu depinde numai de existența legislației europene. Depinde și de capacitatea instituțiilor și a companiilor de a transforma regulile într-un sistem funcțional. Doar că acesta nu va fi și succesul industriei românești, care a devenit sublimă, tocmai prin dispatiția ei.