București, un loc de joacă prin lumină. Dorel Naste, curatorul celei de-a 10-a ediții a festivalului Spotlight: „Orașul devine un loc de experiment și de descoperire”

Pe Calea Victoriei, fațadele clădirilor devin ecrane, instalațiile de lumină ocupă spațiul public. Străzile se transformă într-un traseu pe care oamenii îl parcurg pentru a privi, a descoperi și pentru a interacționa cu arta.

Spotlight este un festival lansat în 2015 de Primăria Municipiului București prin ARCUB, în contextul Anului Internațional al Luminii proclamat de UNESCO. În timp, evenimentul s-a extins și a devenit unul dintre cele mai importante proiecte de artă vizuală și new media din București.

În 2026, Spotlight ajunge la ediția cu numărul 10. Festivalul are loc între 9 și 11 octombrie. Programul include 19 instalații și lucrări de video mapping realizate de artiști români și internaționali. Traseul se întinde pe Calea Victoriei și în zonele adiacente. Ediția aniversară presupune peste 7.000 de metri pătrați de spațiu expozițional, peste 300 de tone de echipamente, 20 de videoproiectoare laser și mai mult de 200 de surse de lumină, potrivit ARCUB.

Spotlight, un festival de suflet

Dorel Naste este curatorul ediției din acest an și fondatorul Mindscape Studio. El și colegii săi au participat la majoritatea edițiilor Spotlight, cu lucrări de video mapping și instalații interactive. „Invitația de a coordona partea artistică a festivalului a fost un lucru la care nu mă așteptam. M-a luat un pic prin surprindere, dar am acceptat cu bucurie”, spune Dorel Naste.

El declară faptul că Spotlight este „un festival de suflet”, dar și „o provocare personală”.

Un festival care are loc pe stradă

Curatoriatul unui festival desfășurat în spațiul public ține cont de faptul că o lucrare trebuie să funcționeze într-un spațiu în care oamenii se mișcă permanent, în care vremea se poate schimba, iar instalațiile sunt expuse unui public foarte diferit. La Spotlight, traseul este în mare parte construit în jurul Căii Victoriei, iar configurația spațiului s-a schimbat de-a lungul anilor. Unele ediții au extins traseul, altele l-au restrâns. 

„Trebuie să iei în calcul locația, fluxul de persoane și ce tip de lucrări alegi. Astfel încât să pună în valoare locațiile unde sunt instalate aceste lucrări, să nu se creeze locuri în care e prea multă lume și locuri care sunt prea goale”, spune Dorel Naste.

De asemenea, lucrările trebuie să reziste condițiilor din spațiul public și interacțiunii cu un public care nu este întotdeauna previzibil. De aceea, selecția artistică trebuie dublată de o selecție tehnică. „Trebuie să avem lucrări solide, sigure, dar lucrări interesante, creative și atractive pentru publicul participant”, explică curatorul.

„Playground”. Orașul devine un loc de joacă

Tema ediției aniversare este „PLAYGROUND” („loc de joacă” – tradus din limba engleză) și este un concept care funcționează pe două niveluri. Pe de o parte, le oferă artiștilor libertatea de a lucra fără să fie obligați să se conformeze unei teme foarte stricte. Pe de altă parte, transformă publicul în participant la experiență. „Am ales această temă pentru artiști ca să nu fie condiționați de o temă prea restrictivă și să aibă libertatea să creeze ceva în stilul pe care îl au și îl folosesc în mod normal”, spune Dorel Naste.

Dar playground-ul nu este doar al artiștilor. „Am vrut ca oamenii să vadă orașul ca pe un loc de joacă și de explorare”, adaugă curatorul. „În timpul festivalului, bucureștenii sunt invitați să privească orașul altfel. Să se plimbe fără o destinație precisă, să descopere instalațiile, să se apropie de ele și, acolo unde este posibil, să interacționeze cu ele”, explică el.

De la Full HD la 8K. Cum s-a schimbat video mappingul

Dorel Naste lucrează în zona de video mapping de aproape două decenii. El spune că schimbarea tehnologică din domeniu este greu de comparat cu ceea ce exista la începuturile sale. „Video mappingul, numit și projection mapping, presupune proiectarea unor imagini sau animații pe suprafețe reale, de obicei clădiri, astfel încât conținutul proiectat să țină cont de forma și geometria acestora. În loc ca imaginea să fie proiectată pe un dreptunghi plat, ea este potrivită pe arhitectura clădirii”, explică specialistul.

Dorel Naste spune că atât echipamentele, cât și modul de creare a conținutului au evoluat foarte mult. „Atât pe partea tehnică, cât și pe cea creativă, lucrurile în ultimii ani s-au dezvoltat. Au apărut tehnologii noi pentru generarea și randarea imaginilor, iar echipamentele utilizate pentru redarea și ajustarea proiecțiilor sunt mult mai performante”, specifică el.

El a început să lucreze în domeniu în jurul anilor 2007-2008. „Îmi aduc aminte că în perioada respectivă lucram cu rezoluții foarte mici, adică undeva la Full HD. Și acum lucrăm cu rezoluții de 6K, 8K, câteodată ajungem la zeci de mii de pixeli rezoluție. O rezoluție mai mare înseamnă posibilitatea de a lucra cu suprafețe uriașe și de a păstra un nivel ridicat de detaliu atunci când imaginile sunt proiectate pe clădiri de dimensiuni mari”, punctează curatorul.

România nu este în urmă

România are o scenă suficient de dezvoltată pentru a concura cu ceea ce se întâmplă în marile festivaluri internaționale. „Credința mea este că stăm foarte bine la acest capitol. Există artiști și studiouri românești care lucrează atât în zona instalațiilor interactive și luminoase, cât și în video mapping și care participă la festivaluri internaționale”, spune Dorel Naste.

Pentru ediția din 2026, el a vrut ca prezența românească să fie una vizibilă. Din cele 19 lucrări selectate pentru festival, 11 sunt românești. „A fost foarte important pentru mine să acord o atenție mare artiștilor români”, spune curatorul.

Una dintre lucrările ediției vine din partea studenților de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”. Ei participă cu o proiecție pe calcanul de la intersecția Străzii Franceze cu Calea Victoriei. Un calcan este un perete exterior al unei clădiri, de regulă fără ferestre, care poate deveni o suprafață potrivită pentru intervenții artistice și proiecții.

„Este un prim pas în a aduce studenții români sau noua generație de artiști români în cadrul unui festival mare. Și sper ca această direcție să crească de la un an la altul. Chiar să avem, poate, o zonă integrală dedicată acestor tineri artiști”, spune Dorel Naste.

Ce înseamnă Spotlight pentru București

După nouă ediții, festivalul a devenit o prezență recognoscibilă în calendarul cultural al Capitalei. În timpul evenimentului, oamenii ajung în centrul orașului pentru a vedea lucrările, iar organizatorii estimează că numărul participanților ajunge anual la peste 300.000. Publicul nu este format doar din bucureșteni. La festival ajung și oameni din alte orașe și din alte țări.

Dorel Naste spune că amploarea publicului este unul dintre argumentele pentru importanța evenimentului. „Spotlight este cel mai mare festival al luminii din țară și, de asemenea, este cel mai mare eveniment de artă vizuală organizat de Primăria Capitalei prin ARCUB”, spune el.

Dar, dincolo de cifre, curatorul consideră important faptul că arta ajunge într-un spațiu în care nu trebuie să intri într-o galerie sau să cumperi un bilet. „Este un festival care aduce an de an foarte multă lume în stradă. Lume care este curioasă să vadă acest tip de festival și de lucrări, oameni care sunt curioși să le descopere”, precizează specialistul.

Un festival care încearcă să formeze și o comunitate

În paralel cu Spotlight există și Spotlight Talks, un eveniment conex care a început în 2025 și pe care organizatorii îl dezvoltă și la această ediție. Evenimentul este dedicat artiștilor, studiourilor și oamenilor interesați de domeniul festivalurilor de lumină și al artei digitale.

În cadrul ediției din acest an sunt programate prezentări susținute de patru studiouri, două din România și două din străinătate, precum și o masă rotundă moderată de Dorel Naste. Spotlight Talks se desfășoară la ARCUB – Hanul Gabroveni, iar accesul este gratuit.

Lumină și viziune

După zece ediții, Spotlight se află într-un punct diferit față de momentul în care a început. Nu mai este doar despre a proiecta imagini pe clădiri sau despre a instala lumini în centrul Capitalei. Este despre felul în care tehnologia poate schimba temporar relația oamenilor cu orașul și despre felul în care artiștii pot folosi spațiul public pentru a crea experiențe pe care o galerie convențională nu le-ar putea oferi.

Iar tema ediției aniversare rezumă această idee. Pentru câteva seri, Bucureștiul devine un „playground”, un loc în care artiștii pot experimenta, iar publicul este invitat să redescopere orașul prin lumină. „Atât pentru artiști, cât și pentru public, să fie un spațiu de joacă și diferit față de spațiul de zi cu zi”, spune Dorel Naste.