Bucătăria sârbească, mai apropiată de cea românească decât am crede. Ce gust au „micii” lor, șnițelul de jumătate de kg și salata de vară care concurează cu cea grecească

Pentru aceia care sunt mai aproape de graniță, în Banatul românesc, mâncarea sârbească e de fapt „ca la mama acasă”. Eu am avantajul că rudele nevestei sunt de prin Timișoara, dar și că, prin natura meseriei, călătoresc des la Belgrad. Căci, surprinzător, rețete scriu doar în weekend, scriitor de romane sau nuvele sunt ocazional, de gătit gătesc zilnic, dar doar pentru familie (e o pasiune, bucătăria!). În rest activez 8 ore de luni pînă vineri ca IT-ist, iar unul dintre clienții firmei e în orașul de pe Dunăre.

„Micii” sârbilor se numesc ćevapi, iar ruda lor bună e pljeskavica, un fel de smash burger

Dacă noi ne mândrim cu micii noștri suculenți, sârbii au proprii lor mici, cărora le zive ćevapi (sau ćevapčići).

La fel ca mititeii românești, ćevapii au formă cilindrică, dar rețeta diferă: sârbii folosesc, de regulă, un amestec de vită și oaie sau miel (uneori porc în anumite regiuni), iar spre deosebire de rețeta noastră, nu adaugă bicarbonat de sodiu și nici atât de mult usturoi, mizând mai mult pe gustul curat al cărnii condimentate doar cu sare, piper și uneori puțină boia.

Dacă vrei ceva și mai spectaculos, comanzi pljeskavica, practic, aceeași compoziție de carne, dar modelată sub forma unei chiftele uriașe, plate. Varianta gurmanska (gurmandă) include bucățele de slănină și cașcaval afumat frământate direct în carne, iar varianta punjena este umplută cu brânză topită. Ambele opțiuni se servesc tradițional în lepinja (o lipie caldă, pufoasă) alături de kajmak (o cremă lactată, cu o consistență între unt și smântână) și ceapă albă tocată mărunt.

Șnițelul de porc este piesa de rezistență a bucătăriei sârbești. Karađorđeva Šnicla îi zice

Dacă în Ardeal și Banat șnițelul de porc, o moștenire austro-ungară este la mare preț, sârbii au și ei această binecuvântare gastronomică, dar au rafinat-o suplimentar.

Numit după prințul sârb Karađorđe, karađorđeva šnicla a fost creat accidental în 1956 de un bucătar celebru din Belgrad care, neavând ingrediente pentru un pui Kiev, a folosit carne de porc. A bătut o felie mare de mușchi, a uns-o generos cu kajmak, a rulat-o strâns, a trecut-o prin ou și pesmet și a prăjit-o în baie de ulei.

Rezultatul a fost un șnițel uriaș, rulat, crocant la exterior și cremos în interior, unde brânza topită curge apetisant la prima tăietură. Datorită formei sale falice, preparatul este supranumit cu umor în Serbia „visul domnișoarelor”.

Salata mixtă, shopska, la fel de bună ca cea grecească

Grecii au faimoasa salată horiatiki (salata grecească). Însă sârbii (și vecinii lor bulgari) pun pe fiecare masă o alternativă care concurează de la egal la egal cu ea: shopska și varianta sa foarte asemănătoare, srpska (salata sârbească).

Salata shopska este simplitatea întruchipată, dar secretul stă în calitatea ingredientelor: roșii coapte, castraveți crocanți, ardei (proaspeți sau copți) și ceapă, toate tăiate cubulețe, stropite cu ulei de floarea-soarelui sau măsline și oțet. Elementul definitoriu este sirene, o brânză albă, sărată, de vacă sau oaie, similară cu telemeaua noastră, care nu este tăiată cuburi ca feta grecească, ci este rasă din abundență deasupra legumelor, formând un munte alb, ca o zăpadă.

Dacă vrei o variantă fără brânză, dar cu un strop de iuțeală, comanzi srpska salata, unde se adaugă obligatoriu ardei iute tocat. Ambele sunt extrem de răcoritoare și reprezintă acompaniamentul ideal pentru grătarele grele care umplu platourile.

Mai sunt multe, dar pentru moment încearcă salata sârbească și apoi bagă un city break la Belgrad

Pasiunea comună (a românilor și sârbilor) se extinde și la ciorbele acrite, la sarmale (pe care sârbii le numesc la fel, sarma, și le consumă iarna cu varză murată, doar că ale lor sunt cât farfuria de mari). Sunt la fel de ospitalieri ca și românii, îți umplu masa de bunătăți și se supără dacă nu mănânci, e ca și cum nu ți-ar plăcea ce au gătit. Sunt veseli, gălăgioși, ca si noi, înainte și după masă te întreabă de o șliboviță (un soi de palincă), le plac muzica și dansurile, care (între noi fie zis) seamănă mult cu manelele sau „lăutăreștile” noastre. O să vă placă la Belgrad!

Propunerea noastră

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!