Schimbă funcția, nu și puterea. Cum încearcă Aleksandar Vučić, prietenul lui Victor Ponta, să supraviețuiască politic după demisie

Anunțul lui Aleksandar Vučić că va demisiona din funcția de președinte al Serbiei pare, la prima vedere, o capitulare în fața celor mai ample proteste pe care țara le-a cunoscut în ultimul deceniu. În realitate, totul indică faptul că liderul de la Belgrad încearcă exact contrariul: să transforme cea mai gravă criză politică din cariera sa într-un nou început.

Este o strategie cunoscută în Europa de Est. Când presiunea asupra unui lider devine prea mare, acesta își schimbă doar locul din care conduce.

Serbia nu mai protestează împotriva unui om

Timp de ani de zile, Aleksandar Vučić a fost figura dominantă a politicii sârbe. A concentrat în jurul său puterea executivă, influența asupra partidului de guvernământ și o autoritate care, în opinia criticilor, s-a extins inclusiv asupra instituțiilor și unei părți importante a mass-mediei.

Dar protestele izbucnite după tragedia de la gara din Novi Sad au schimbat complet natura confruntării. Prăbușirea copertinei care a ucis 16 oameni nu a fost percepută de societate drept un simplu accident. Ea a devenit simbolul unui stat în care corupția, clientelismul și lipsa răspunderii administrative au produs, în cele din urmă, victime.

Din acel moment, Serbia a. început să conteste sistemul construit în jurul lui. Iar aici apare problema fundamentală pentru liderul sârb: atunci când oamenii cer schimbarea sistemului, simpla schimbare a președintelui nu mai este suficientă.

Demisia care nu seamănă cu o retragere

De aceea, demisia anunțată de Vučić nu trebuie interpretată ca un sfârșit de carieră. Dimpotrivă. Totul sugerează o mutare atent calculată. Liderul sârb renunță la funcția prezidențială înainte de expirarea mandatului, provoacă alegeri anticipate și pregătește revenirea în fruntea puterii executive din postura de prim-ministru.

În paralel, încearcă și o resetare de imagine. Noua listă electorală a Partidului Progresist Sârb și a aliaților săi va purta denumirea „Serbia Unită”, un mesaj menit să sugereze stabilitate și coeziune exact într-un moment în care societatea este profund divizată. Este o încercare de a convinge electoratul că omul rămâne același, dar proiectul politic este nou.

Cea mai dificilă provocare

Problema este că opoziția și protestatarii nu mai discută despre numele listei electorale și nici despre funcția pe care o va ocupa Vučić. Ei pun o întrebare mult mai incomodă: cine va conduce Serbia după alegeri?

Dacă răspunsul este tot Aleksandar Vučić, chiar și dintr-o altă funcție, atunci pentru o mare parte a societății nu s-a schimbat nimic. Tocmai de aceea, anunțul demisiei nu a calmat protestele. Dimpotrivă, a întărit convingerea că puterea încearcă să câștige timp.

O strategie familiară și în România

Pentru publicul românesc, această strategie nu este deloc străină. Aleksandar Vučić este unul dintre cei mai apropiați parteneri politici ai lui Victor Ponta, relația dintre cei doi fiind construită în ultimii ani prin întâlniri oficiale, colaborări și declarații reciproce de susținere. Dar asemănarea nu se oprește aici. Și Victor Ponta și-a construit parcursul politic prin reinventări succesive.

După demisia din fruntea Guvernului în 2015, fostul premier nu a dispărut din politică. A lansat un nou partid, a schimbat alianțe, și-a recalibrat discursul și a încercat, de fiecare dată, să revină în centrul scenei politice. Funcțiile s-au schimbat, vehiculele politice s-au schimbat, însă obiectivul a rămas același: păstrarea relevanței și revenirea la putere.

Vučić pare să urmeze aceeași logică. Diferența este că miza sa este incomparabil mai mare. El încearcă să salveze întregul sistem politic construit în jurul persoanei sale.

Dacă pierde Vučić, pierde întregul model

Alegerile anticipate vor reprezenta mult mai mult decât o competiție electorală. Ele vor testa dacă un lider care a dominat politica unei țări timp de peste un deceniu mai poate obține legitimitate schimbând doar funcția și mesajul de campanie.
Dacă strategia îi reușește, Vučić va demonstra că un lider poate supraviețui politic chiar și celei mai grave crize, reinventându-se înainte ca adversarii să-l învingă.

Dacă eșuează, va începe destrămarea unui model de guvernare construit pe concentrarea puterii în jurul unui singur om.Iar această lecție depășește cu mult granițele Serbiei.

În întreaga regiune, inclusiv în România, politica ultimilor ani a arătat că liderii nu dispar ușor din joc. Ei își schimbă partidul, discursul, funcția sau alianțele. Se reinventează înainte ca electoratul să îi scoată definitiv din scenă.

Însă există un moment în care reinventarea nu mai este suficientă. Atunci când cetățenii nu mai cer schimbarea liderului, ci schimbarea regulilor jocului, nici cea mai abilă strategie politică nu poate garanta supraviețuirea.

Iar tocmai aici se află adevărata miză a crizei de la Belgrad. Nu dacă Aleksandar Vučić va mai ocupa Palatul Prezidențial. Ci dacă Serbia mai acceptă ca aceeași putere să revină, sub un alt nume, într-un alt birou și cu o altă funcție.

Propunerea noastră

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!