În ceea ce privește Iranul, președintele Trump s-ar putea să fi căzut într-o capcană. În campania electorală, el a promis că va pune capăt războaielor, nu că le va începe. Cu atât mai puțin că se va implica într-un război fără sfârșit în Orientul Mijlociu. Și totuși, riscă să facă exact acest lucru în Iran, spun criticii săi.
Războiul SUA – Iran se îndreaptă către unul permanent
Războiul pe care Israelul și Statele Unite l-au început cu atâta forță a alternat între momente de negociere și atacuri militare. Până acum, acestea nu au reușit să atingă obiectivele declarate de Trump. Și anume schimbarea regimului sau încetarea programului nuclear al Iranului. În timp ce războiul a creat o nouă problemă, aparent de nerezolvat, blocând Strâmtoarea Ormuz.
Cu diplomația într-un impas, cel puțin pentru moment, un Trump frustrat se regăsește din nou în război, cu încetarea focului încălcată și strâmtoarea blocată. Memorandumul de înțelegere despre care a spus că „realizează tot ce ne-am propus să realizăm” este făcut praf după mai puțin de o lună.
„Ambele părți au privit memorandumul de înțelegere ca pe o continuare a războiului prin alte mijloace, nu ca pe o punte către pace”, a declarat Ali Vaez. El este directorul proiectului dedicat Iranului din cadrul International Crisis Group. Fără o strategie pe termen lung care să conducă la o soluție durabilă, a spus el, există riscul de a crea „condițiile pentru un război fără sfârșit”.
Războaiele fără sfârșit ale Statelor Unite
Ideea „războaielor fără sfârșit” a luat naștere odată cu evenimentele din 11 septembrie. Dar și cu „războiul global împotriva terorismului”, care au antrenat Statele Unite în angajamente militare de lungă durată. Inclusiv cu trupe pe teren, atât în Afganistan, cât și în Irak.
Aceste conflicte au început prin răsturnarea unor regimuri ostile înainte de a se transforma în campanii de contrainsurgență. Ele s-au încheiat fie fără un rezultat clar, fie cu o înfrângere, după cheltuieli considerabile și pierderi de vieți omenești.
Liderii puternici, cu forțe militare puternice, sunt predispuși să cadă în „eroarea războiului scurt”. Este afirmația lui Lawrence D. Freedman, profesor emerit de studii militare la King’s College din Londra. El a scris anul trecut un articol intitulat „The Age of Forever Wars” („Era războaielor fără sfârșit”). „Ei cred că pot câștiga rapid și că nu vor suferi consecințe negative”, a spus el.
Trump, aceeași greșeală ca Putin în Ucraina?
La fel ca Trump în Iran a făcut și președintele Vladimir Putin al Rusiei în Ucraina. „Ei nu reușesc să aprecieze limitele puterii militare și, astfel, își stabilesc obiective care pot fi atinse, dacă este cazul, doar printr-o luptă prelungită”. Sunt concluziile domnului Freedman.
Și chiar și cele mai sofisticate forțe militare nu sunt suficiente dacă nu există o strategie. Aceasta trebuie să transforme superioritatea de pe câmpul de luptă într-un succes politic și diplomatic de durată. Trump se confruntă cu provocarea suplimentară de a încerca să câștige folosind doar puterea aeriană și maritimă. El vrea să nu recurgă la o utilizare politică inacceptabilă a trupelor terestre pe teritoriul iranian.
Lecțiile războaielor din trecut
Războiul din Golful Persic din 1991 a fost rapid și și-a atins obiectivele. Asta deoarece președintele George H.W. Bush avea un obiectiv politic limitat: alungarea lui Saddam Hussein din Kuweit. A fost o lecție pe care fiul său, președintele George W. Bush, nu a înțeles-o în cel de-al doilea război împotriva Irakului. Acesta a sfârșit prin a consolida puterea Iranului în regiune.
În Afganistan, după ce Bush cel tânăr i-a alungat pe talibani, el și succesorii săi au încercat în zadar să remodeleze societatea. Când Washingtonul s-a săturat de acest efort, talibanii s-au întors.
Există un argument, invocat uneori chiar Trump, potrivit căruia acesta a intrat în război cu Iranul. Pentru a pune capăt definitiv a ceea ce el considera un război de 47 de ani între Statele Unite și Iran. Acesta a început odată cu căderea șahului Iranului în 1979 și luarea în ostatic a peste 60 de cetățeni americani.
SUA și Iran, un război etern
„Războiul etern” dintre SUA și Iran nu este decât o nouă rundă a unui conflict care uneori s-a intensificat. Alteori a dus la încheierea unor acorduri, precum acordul nuclear din 2015 pe care Trump l-a anulat în 2018. Asta susține Vali Nasr, profesor la Școala de Studii Internaționale Avansate a Universității Johns Hopkins.
Este și părerea lui Aaron David Miller, cercetător principal la Fundația Carnegie pentru Pace Internațională. El a afirmat că Trump, la îndemnul Israelului, s-a implicat și într-un „război fără sfârșit” parallel. Este vorba de cel dintre Israel și Iran, care se desfășoară prin intermediul grupărilor aliate Iranului din Liban, teritoriile palestiniene și Yemen.
Va ieși Trump din război?
Trump mai are încă posibilitatea de a prezenta acest război nepopular bazei sale electorale ca pe un fel de victorie și să se retragă. Însă, spre surprinderea multora, el pare să-și intensifice eforturile, deși nu există o cale clară către o soluție diplomatică. Iar angajamentul său de a menține deschisă Strâmtoarea Ormuz, ar putea însemna o implicare militară americană de lungă durată.
Totuși, războiul cu Iranul este diferit, mai ales în comparație cu cel din Afganistan și cu cel de-al doilea război împotriva Irakului. În ambele războaie, mii de soldați americani au fost prezenți pe teren pentru perioade lungi de timp. Ei au ajuns să lupte împotriva milițiilor și teroriștilor care se opuneau noilor guverne susținute de Statele Unite. Niciodată împotriva unui stat precum Iranul.
Iranul poate dăuna economiei Statelor Unite
Și, spre deosebire de cazul Vietnamului, al Irakului sau al Afganistanului, Iranul poate provoca daune economice Statelor Unite. O poate face prin blocarea accesului la Strâmtoarea Ormuz. Asta conferă Teheranului o pârghie de influență mai eficientă. De asemenea, reprezintă unul dintre principalele motive pentru care acesta va refuza să renunțe la control.
Nu va mai exista o revenire la situația de dinainte de război. Este afirmația Suzannei Maloney, directoarea departamentului de politică externă al Brookings Institution. La fel ca în Irak, presupunerile și percepțiile eronate ale americanilor au modificat echilibrul de putere din regiune, a spus ea. Acum, zilele în care Strâmtoarea Ormuz era complet liberă pentru tranzit s-au terminat probabil.
Poate exista „o nouă normalitate”, a spus ea. „Dar cu o prezență militară americană mult mai puternică în regiune”. Asta în condițiile în care capacitatea Iranului de a ataca nave oricând dorește este una mare.
Mai avem de așteptat până la noi negocieri
Miza Washingtonului în acest război este pur și simplu mai mică decât cea a Iranului. O spune dl Nasr, care a lucrat la războiul din Afganistan. „Ritmul începe să încetinească, în timp ce cealaltă parte este dispusă să mențină același nivel de intensitate”. Pe măsură ce SUA a început să se retragă din Afganistan, la fel ca din Vietnam, „echilibrul a început să se schimbe”.
Însă un sfârșit negociat al războiului din Iran pare încă îndepărtat. Ambele părți au demonstrat că nu pot respecta nici măcar un acord-cadru minim care să amâne toate problemele de fond pentru viitor. Nu pot face nici măcar asta, a adăugat Vaez. „Acest lucru ar putea elimina ultima barieră dintre confruntările episodice și un război fără sfârșit”.
