Analiză. Islanda a întors spatele UE la referendum. Cât au cântărit pescuitul, coroana și suveranitatea 

Islanda a spus din nou „Nu” apropierii de Uniunea Europeană. La referendumul din 29 august, 52,8% dintre alegători au respins reluarea negocierilor de aderare, în timp ce 47,2% au votat pentru. Prezența a fost de 82,5%, într-o țară cu aproximativ 400.000 de locuitori.

Votul nu a fost însă unul pentru aderarea propriu-zisă. Întrebarea era dacă Islanda trebuie să reia negocierile cu Bruxelles-ul, suspendate în 2013. Dacă tabăra „Da” ar fi câștigat, orice acord final urma să fie supus unui al doilea referendum. Votul de acum a fost, juridic, consultativ. Dar premierul Kristrún Frostadóttir a anunțat deja că guvernul va respecta rezultatul și nu va relua negocierile în actualul mandat.

Islanda beneficiază deja de mare parte din piața europeană

Una dintre dificultățile taberei pro-europene a fost să explice ce ar câștiga concret Islanda prin aderare. Țara este deja membră a Spațiului Economic European, ceea ce îi oferă acces la piața unică. Este și membră Schengen și aplică o parte importantă din legislația europeană.

Actualul aranjament îi permite însă să rămână în afara unor politici europene extrem de sensibile pentru islandezi. Acordul privind Spațiul Economic European nu include politica agricolă comună și politica comună în domeniul pescuitului. Islanda nu face parte nici din uniunea vamală sau din uniunea economică și monetară și își păstrează propria monedă, coroana islandeză.

Tabăra „Da” a încercat să transforme acest compromis într-un dezavantaj. Islanda preia multe reguli ale pieței europene, dar nu are reprezentanți cu drept de vot în instituțiile care le adoptă. Aderarea ar fi oferit țării un loc la masa deciziilor europene și ar fi deschis inclusiv posibilitatea adoptării euro.

Argumentul economic a fost important într-o țară care s-a confruntat cu inflație ridicată și credite scumpe. În momentul referendumului, dobânda-cheie a Băncii Centrale a Islandei era de aproximativ 8%, față de 2,25% la Banca Centrală Europeană. Susținătorii negocierilor au prezentat euro și integrarea mai profundă în UE drept posibile soluții pentru reducerea vulnerabilității unei economii mici și a unei monede volatile.

Majoritatea alegătorilor nu a considerat însă că problemele economice justifică schimbarea actualului model. Reuters notează că, în pofida dobânzilor și a costului vieții, mulți islandezi nu percep aderarea la UE drept o necesitate economică sau strategică urgentă.

Peștele a devenit problema centrală a referendumului

Pescuitul a fost tema care a dominat tabăra „Nu”. Sectorul generează, direct și indirect, aproximativ 15% din PIB și în jur de 40% din veniturile din exporturi, potrivit Reuters. Dincolo de bani, controlul apelor teritoriale are în Islanda o încărcătură istorică și identitară.

În anii ’50-’70, Islanda s-a confruntat cu Marea Britanie în așa-numitele „Cod Wars”, o serie de dispute dure privind extinderea zonelor de pescuit. Victoria Islandei și îndepărtarea flotelor străine au contribuit la consolidarea unei industrii care a devenit baza economiei țării. 

Teama că aderarea la UE ar putea limita controlul național asupra cotelor și apelor de pescuit a rămas, o jumătate de secol mai târziu, unul dintre cele mai puternice argumente eurosceptice.

Bruxelles-ul semnalase înainte de referendum că există spațiu pentru soluții adaptate situației Islandei. Comisarul european pentru extindere, Marta Kos, spunea că particularitățile țării în domeniul pescuitului și agriculturii sunt cunoscute și că pot fi căutate formule speciale. Pentru tabăra „Nu”, simpla posibilitate ca Islanda să fie nevoită să negocieze cu UE regulile privind accesul la apele sale și cotele de pescuit a fost însă un risc prea mare.

Mesajul eurosceptic a fost astfel mult mai simplu. Islanda are deja acces la piața europeană, iar aderarea ar pune în discuție domenii pe care acum le controlează singură.

Un guvern împărțit între „Da” și „Nu”

Referendumul a fost organizat de un guvern care nu avea o poziție comună asupra aderării.

Premierul Kristrún Frostadóttir conduce Alianța Social-Democrată, partid de centru-stânga care are 15 dintre cele 63 de mandate din Parlament și susține aderarea. 

Partenerul său de coaliție Viðreisn, sau Partidul Reformei, are 11 mandate, este liberal și este cea mai fermă formațiune pro-europeană importantă din Islanda. Lidera partidului, Þorgerður Katrín Gunnarsdóttir, este ministru de Externe și s-a aflat printre principalii promotori ai referendumului.

Al treilea partid de guvernare, Partidul Poporului, are nouă parlamentari și se opune aderării la UE. Coaliția a fost posibilă pentru că partidele au convenit încă de la formarea guvernului, după alegerile din 2024, să lase populația să decidă dacă negocierile trebuie reluate.

Opoziția parlamentară este în mare parte eurosceptică. Partidul Independenței, principala formațiune conservatoare și principalul partid de opoziție, are 14 mandate și a făcut campanie pentru „Nu”. Partidul de Centru, cu opt mandate, este și mai categoric împotriva aderării, iar Partidul Progresist, formațiune cu rădăcini agrare și cinci deputați, se opune la rândul său intrării în UE.

Clivajul se vede foarte bine și în propriile electorate. Într-un sondaj Gallup din primăvară, aproximativ 80% dintre susținătorii social-democraților și ai Partidului Reformei erau favorabili aderării. Peste 80% dintre alegătorii Partidului Independenței și Partidului Progresist erau împotrivă, iar în cazul Partidului de Centru opoziția ajungea la aproximativ 90%.

Campania „Nu” a recuperat teren în ultimele zile

Cu numai trei zile înaintea referendumului, un sondaj Maskína arăta 51,3% pentru reluarea negocierilor și 48,7% împotrivă. Două zile mai târziu, Gallup indica deja o inversare: 51,6% pentru „Nu” și 48,4% pentru „Da”.

Una dintre cele mai mari schimbări s-a produs în rândul tinerilor. În iunie, 63% dintre islandezii între 18 și 29 de ani care aveau o opțiune declarau că înclină spre „Da”, iar 37% spre „Nu”. La sfârșitul lui august, proporția se inversase: 60% înclinau spre „Nu” și 40% spre „Da”. Politologul Hafsteinn Birgir Einarsson declara pentru televiziunea publică RÚV că datele sugerează că tabăra eurosceptică a reușit să ajungă la alegătorii tineri în ultima parte a campaniei.

Tabăra „Nu” nu s-a limitat nici la partidele conservatoare. În ultima mare dezbatere televizată, lidera Partidului Independenței, Guðrún Hafsteinsdóttir, a apărut alături de Sólveig Anna Jónsdóttir, președinta Efling, unul dintre cele mai importante sindicate ale muncitorilor din Islanda și de un reprezentant al organizației eurosceptice Áfram Ísland.

Efling avea aproximativ 36.000 de cotizanți în 2024 și este cel mai mare sindicat al muncitorilor din țară. Reprezintă angajați inclusiv din hoteluri și restaurante, curățenie, construcții, servicii, îngrijire și procesarea peștelui. Prezența liderului său în tabăra „Nu” arată că euroscepticismul islandez nu poate fi redus la dreapta conservatoare.

Trump, Groenlanda și argumentul securității

Referendumul a căpătat și o miză geopolitică, pe fondul tensiunilor tot mai mari din zona arctică și al declarațiilor repetate ale lui Donald Trump despre preluarea Groenlandei.

Trump a confundat în mai multe discursuri Groenlanda cu Islanda, iar guvernul de la Reykjavík a devansat referendumul inclusiv în contextul noii situații geopolitice. Pentru tabăra pro-UE, discuția despre aderare a devenit astfel și una despre securitate, influență politică și poziția unei țări de aproximativ 400.000 de locuitori într-o Arctică tot mai disputată.

Islanda este însă deja membră NATO. Mai mult, este unul dintre membrii fondatori ai Alianței Nord-Atlantice, din 1949, chiar dacă nu are o armată permanentă. Țara are și un acord bilateral de apărare cu Statele Unite.

Ministra islandeză de Externe, favorabilă apropierii de UE, declara înainte de referendum că NATO și relația cu Statele Unite vor rămâne baza securității Islandei indiferent de rezultatul votului. Argumentul unei protecții suplimentare prin aderarea la UE nu a fost suficient pentru a schimba opțiunea majorității.

Reykjavík a votat „Da”. Restul țării a spus „Nu”

Referendumul a scos la iveală și o ruptură geografică foarte clară. Doar cele două circumscripții din Reykjavík au votat pentru reluarea negocierilor cu UE. În Reykjavík Nord, tabăra „Da” a obținut 57,5%, iar în Reykjavík Sud, 54,5%. Celelalte patru circumscripții au votat majoritar „Nu”, inclusiv zona suburbană a capitalei.

Diferența reflectă și interese economice și sociale distincte. În capitală au avut o greutate mai mare teme precum moneda, nivelul dobânzilor, mobilitatea și posibilitatea ca Islanda să participe direct la deciziile europene. În zonele rurale au cântărit mai mult agricultura, pescuitul, controlul resurselor naturale și autonomia față de Bruxelles.

The Guardian a remarcat această fractură între Reykjavík și restul țării, iar Reuters a subliniat că numai cele două circumscripții centrale ale capitalei au oferit o majoritate taberei pro-negocieri.

Nici avantajul obținut în Reykjavík nu a fost suficient. În timpul numărării voturilor, politologii consultați de televiziunea publică islandeză RÚV estimau că tabăra „Da” ar fi avut nevoie de peste 63% în Reykjavík Nord pentru a compensa voturile împotriva negocierilor din restul țării. Rezultatul final din această circumscripție a fost cu aproape șase puncte procentuale mai mic.

Ce arată rezultatul referendumului

Rezultatul arată că tabăra „Nu” a reușit să transforme avantajele actualului model într-un argument pentru prudență. Într-un scrutin foarte strâns, teama de a pierde controlul asupra unor domenii importante a cântărit mai mult decât beneficiile unei integrări mai profunde.

Votul a confirmat și o divizare clară în societatea islandeză. Reykjavík a fost mai deschis reluării negocierilor, în timp ce restul țării a rămas mai sceptic. Diferențele politice și economice dintre capitală și zonele dependente de pescuit și agricultură s-au reflectat direct în rezultat.

Pentru guvern, referendumul închide pentru moment subiectul aderării. Premierul Kristrún Frostadóttir a anunțat că rezultatul va fi respectat și că negocierile cu Uniunea Europeană nu vor fi reluate în actualul mandat.

Pentru Bruxelles, votul reprezintă și un recul simbolic. Reuters a remarcat că o eventuală apropiere a unei țări nordice bogate, democratice și deja puternic conectate la Europa ar fi oferit un impuls politic procesului de extindere. Financial Times a plasat rezultatul și în contextul ambiției UE de a-și consolida rolul geopolitic și de securitate într-o perioadă de competiție tot mai intensă între marile puteri.

Referendumul nu închide definitiv discuția despre UE în Islanda. Diferența de doar 5,6 puncte procentuale și sprijinul ridicat pentru negocieri în capitală arată însă o societate aproape împărțită în două pe această temă. Pentru moment, majoritatea a ales continuitatea.