Astăzi sunt un reper pentru Slatina, cu dulciurile şi băuturile lor apreciate de toată lumea, dar acum mai bine de 36 de ani familia albanezilor Memish luase decizia de a părăsi România. Decizia a venit greu, după ani de şicanări venite din partea autorităţilor comuniste, care au culminat în 1985 cu închiderea prăvăliei. Imer Memish, unul dintre continuatorii tradiţiei acestei familii, a povestit pentru NewsEdge că bunica, tatăl său şi fraţii acestuia, au reuşit să o redeschidă abia după ce au stat vreo patru-cinci zile pe scările Comitetului Central pentru a intra la Nicolae Ceauşescu însuşi. A contat că dictatorul era originar din judeţul Olt şi că, în adolescenţă, lucrase ca ucenic la un pantofar din apropierea părăvăliei albanezilor din Slatina.
„În anii ’80, a fost o perioadă foarte dificilă, neagră, cu presiuni foarte mari“
Imer îşi aminteşte că decizia de închidere a venit brusc, într-o zi, când un reprezentant al autorităţilor locale le-a transmis că trebuie să oprească vânzarea de îndată. El vorbeşte de lovitura pe care familia a primit-o, prăvălia „Atletul Albanez” fiind singura sursă de venit pentru toţi.

„În anii ’80, a fost o perioadă foarte dificilă, neagră, cu presiuni foarte mari. Cred că în ’84-’85 a fost o schimbare ceva de prim-secretar, cum era pe vremea aia. Și într-o dimineață a venit un domn, a intrat în Prăvalie. Nu o să-i dau nume pentru că poate încă e în viață şi sigur i-a părut rău de ce decizie a luat atunci. Și n-aș vrea. A intrat și a zis: «nu v-a închis nimeni, am venit, în momentul ăsta închideți!». Și atunci părinții au zis «lăsaţi-ne măcar să terminăm ce e aici». Răspunsul a fost «nu! acum!». S-a închis și trei luni a stat închis. Era singură sursă de venit”, a relatat Imer Memish.
Cinci zile, pe treptele Comitetului Central
Pentru mai multe luni, familia Memish s-a frământat, încercând să găsească înţelegere şi indulgenţă.
„Și ei au încercat… nu puteau să mai miște absolut nimic. Se meargă la un bâlci. Ei erau prezenți la bâlciuri. Şi… uite, au trecut trei luni, așa… Frământări, ce să facă…”, îşi aminteşte Imer.
Până la urmă, au ales să treacă peste intermediari şi să meargă chiar la Nicolae Ceauşescu. S-au dus pe treptele Comitetului Central în fiecare zi, timp de patru-cinci zile, până ce dictatorul i-a primit.
„Noi îi vedeam. Nu vorbeam de față cu noi, noi eram niște copii. Îi vedeam că se frământă, că tot timpul caută o soluție. Și au ales singura variantă: S-au urcat în mașină şi au plecat la București. Erau bunica, tata cu amândoi frați, cu Geavid și cu Hashim. Au plecat la București şi s-au dus pe scări la Comitetul Central. La Ceușescu direct, care nu i-a primit. Nu știa Ceușescu cine e pe scările la CC.
Și au stat acolo o zi, două, trei, patru, cinci. În fiecare zi au încercat să intre, să intre, să intre! Până la urmă au intrat. Cred că a zis unul «bagă-i mă să scăpăm de ăștia». Și au intrat şi au vorbit”, spune Imer Memish.
Ceauşescu a decretat redeschiderea prăvăliei
Ceauşescu a decretat redeschiderea de îndată a prăvăliei familiei Memish. Uimitor a fost cum ordinul a ajuns la Slatina, înainte ca cei trei reprezentanţi să se întoarcă de la Bucureşti.
„În vremea aia era telefonul fix și atât, dar ciudat e că ei erau la București, cred că nici nu apucaseră să plece spre casă, şi deja de la partid de la Olt, au venit: «Dom’le, trebuie repede să deschideți. Trebuie să deschideți! Până diseară trebuie să deschideți!»
Rămăsesem acasă noi, copii și partea feminină a familiei. Au explicat: «Dom’le, nu se poate. Până pornesc toate motoarele… Păi nu era ca acum, erau alea cu clormetil, trebuia trei zile să ajungi la temperatură.
Oamenii de la partid au repetat: «Nu se poate. Faceți ceva, deschideți. Dom’le, deschideți. Dom’le, trebuie să deschideți».
Când a venit bunica și a zis «am reușit», am răspuns că deja știm că au venit să deschidem. Dar au fost multe presiuni, foarte multe”, rememorează Imer Memish.
Plecarea în Turcia, oprită de Revoluţie
Din cauza presiunilor şi a şicanelor tot mai dese venite din partea autorităţilor comuniste, familia Memish s-a văzut nevoită să ia decizia de a părăsi ţara cu care deja se confunda de aproape 300 de ani.
„În 1988 s-a simțit presiunea cea mai tare. Deja eram adolescenți. Și atunci, ai mei au luat decizia să ne mutăm definitiv toată familia. Unde mergem? În Albania nu aveai ce să cauți. În Macedonia era un pic mai bine, poate, la vremea aia. Și au ales Turcia. S-au invocat din niște motive. Au făcut o solicitare, tot absolut”, îşi aminteşte Imer Memish.
Autorităţile de la Ankara le-au aprobat relocare cu drepturi depline. Dar, totul a luat o altă întorsătură atunci când Revoluţia de la 1989 a fost victorioasă. Dispariţia controlului comuniştilor i-a făcut pe albanezi să rămână în România.
„Noi fiind cu Pașaport Albanez, călătoream. Dar călătoream în zona Balcani ş Turcia. Au făcut o solicitare, iar în final de septembrie – început de octombrie ’89, ne-a venit acceptul de la Ankara. Prin Consulatul Turc am primit toate avizele și cu toate cele, cu drept de muncă, cu tot absolut, acceptul de strămutare. Am fi avut toate drepturile, mai puțin dreptul de vot: dreptul de a merge la școală, dreptul de sănătate, dreptul de muncă.
Nu știu cât de bine era în Turcia atunci, dar ai mei aleseseră în ideea în care şi o parte din familie era acolo. Bunica încă era în viață. Fiind toamnă, ea a zis să așteptăm primăvara. Fiind cel mai în vârstă din familie – la noi să știi că s-a păstrat chestia asta – din respect, nu s-au grăbit nici ceilalți. Au zis să așteptăm primăvara, să avem timp, să nu plecăm în grabă așa, să aranjăm lucrurile care mai sunt pe aici. S-a întâmplat ce s-a întâmplat în decembrie şi au zis, hai să mai așteptăm. Era incertitudinea ai în ’90. Toată lumea era buimacă. Și n-am mai plecat. Am rămas aici, mai povesteşte Imer.
Propunerea noastră
Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni.
📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru.
📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!