Povestea albanezilor din Slatina. Cum a devenit „Atletul Albanez” – prăvălia care funcţionează în România de 300 de ani, neîntrerupt – locul de poveste, cu poveste 

De peste trei secole, Slatina respiră prin aroma inconfundabilă de bragă și dulciuri orientale. Familia Memish, venită din munții Albaniei, a reușit performanța de a menține vie o afacere seculară, supraviețuind vicisitudinilor istoriei, de la imperii la comunism. Astăzi, „Atletul Albanez” nu este doar o prăvălie, ci un monument al rezilienței artizanale, un „loc de poveste, cu poveste”, unde generațiile se întâlnesc în jurul aceleiași rețete a succesului: unitatea familiei.

Originile: De la Laci la Slatina

Povestea începe într-un sat de munte din Albania, Laci, un nume ce se traduce simbolic prin „lei”, unde viața era o luptă continuă pentru supraviețuire.

„Înaintaşii noştri sunt plecați de undeva dintr-un sat din Albania, un sat de munte, Laci, care tradus liber înseamnă «lei»”, povestește Imer Memish, unul dintre actualii custozi ai acestei moșteniri.

După perioade de pribegie în Macedonia, străbunicii lui Imer au început negoțul cu coloniale – orez, ulei de măsline și condimente orientale.

„A venit străbunicul aici, făceau negoț cu coloniale, dar veneau pe perioada caldă, primăvară-vară și un pic în toamna, după care se retrăgeau acasă”, explică Imer Memish.

Legenda numelui și spiritul de „Atlet”

Numele afacerii, „Atletul Albanez”, nu este o simplă strategie de marketing, ci rezultatul unei fapte reale, petrecute în 1909. Un circ ajuns în Slatina a oferit un premiu consistent pentru cel care l-ar învinge pe luptătorul lor campion. Sabit, fratele bunicului lui Imer, a acceptat provocarea și a câștigat detașat.

„La 1909 a venit un circ în oraș. E fapt, real. Aveam și articolul undeva în Arhiva de Familie, şi aveau o chestie, un premiu. Cine voia să se înscrie câştiga 300 de galbeni dacă îl învingea pe campionul lor”, dezvăluie Imer Memish.

Gestul ce a urmat a definit caracterul familiei: premiul a fost donat primăriei din respect pentru autoritățile locale. După ceva ani, la 1912, prăvălia a fost botezată după gestul sportiv al albanezului.

„A câștigat fără probleme. Iar premiul pe care l-a luat nu a vrut să-l oprească, că așa le era educația. Era şi religios, şi nu putea păstra banii din jocuri de noroc sau nemunciți”, explică Imer Memish.

El mai explică faptul că publicul îi confundă adesea pe albanezii slătineni cu turcii din cauza portului tradițional albanez specific purtat de bunicul său și a influențelor lingvistice otomane din Balcani.

„Multă lume ne spune turci. Aici e confuzie. Știi de ce? Știi fesul ăla otoman? Fesul ăla roșu? În portul național albanez există un fes ca un clop. Nu e drept. Cum e clopul maramureșan? Rotunjit. Doar că e alb. Bunicul purta foarte mult. Cu un ilic așa, îi plăcea să iasă în evidenţă. Bunica îi zicea «Jupâne». Și apărea în fața prăvăliei cu ilicul şi lumea asocia. Le spunea turci. Erau și vorbitori de limbă turcă pentru că sunt influențele din zona Balcanilor, unde otomanii și-au pus amprenta“, povestește Imer.

Supraviețuirea sub comunism prin unitate

Supraviețuirea afacerii în timpul naționalizării a fost un miracol diplomatic și familial. Familia a beneficiat de un statut special, fiind cetățeni albanezi, dar cheia succesului a fost unitatea.

„Noi avem o chestie, ca familie, preluată de la bunicul: doar uniți, o să reușiți. Și ne-a dat un exemplu: dacă e un spic de grâu, îl frângi foarte ușor. Dacă e un snop, n-o să-l mai rupi”, mărturisește Imer Memish.

Cina în familie a fost elementul central de coeziune.

„După ce se închidea prăvălia, seara, în general, că munceau foarte mult, seara ne puneam la masă. Toți, toată lumea! Asta te face să fii mult mai unit, mai apropiat”, adaugă Imer.

Secretul rețetelor: Pasiunea ca ingredient principal

Mulți se întreabă care este secretul brăgii și al înghețatei care au cucerit Slatina. Imer Memish explică faptul că nu există o formulă magică ascunsă într-un seif, ci o artă transmisă prin observație și pasiune.

„Niciunul de noi n-a fost învățat. Niciunul. Am avut șansa să stăm pe lângă ei, vorbesc de părinți, când preparau”, spune Imer Memish.

Bătrânii au știut să insufle dragostea pentru meșteșug fără a forța, lăsând urmașii să „fure” meseria din mers.

„Dacă faci un lucru cu pasiune, nu o să ți se pară greu niciodată. Și nu renunți. Nu renunți”, declară Imer.

Această pasiune se vede cel mai bine în bucuria copiilor care vin la prăvălie, o satisfacție care „încarcă” familia pentru munca de a doua zi. Imer observă cu bucurie cum noua generație a familiei manifestă aceeași curiozitate pentru meșteșugul lor pe care o avea și el în copilărie. Acesta a retrăit momentele petrecute în laborator alături de părinţi.

„Crește speranța şi bucuria că cei mici cresc și au început să devină curioși.  Și eu și frații, și Gemal, care mi-e văr, dar am crescut, frați. Și îi văd, sunt curioși și cumva revăd parte din ce eram copil. În locație eu am un clip care rulează continuu. E un copil acolo, ia să urmărești, e un copil care e prin laborator, printre adulți. Eram eu, aveam patru ani. Deci mă jucam, ei erau printre zaharicale, printre zahăr fiert și toate cele“, rememorează el.

Adaptabilitatea: Cheia relevanței în secolul XXI

Într-o lume a fast-food-ului, „Atletul Albanez” a rezistat prin refuzul de a compromite calitatea. Adaptarea a fost necesară, însă, de-a lungul istoriei.

„Spre sfârșitul anilor ’60, început de ’70, la nivel național, a fost o epidemie de salmonela. Iar în momentele alea, vezi că a fost interzisă fabricarea de înghețată cu ou. Și atunci au trebuit să se adapteze”, povestește Imer.

Chiar și astăzi, atenția la ingrediente este prioritară.

„Vin mulți clienți în perioada postului… De exemplu, înghețata pe care noi o facem, înghețata de fructe, toată este de post. Adică nu folosim ou, nu folosim lapte”, explică Imer Memish.

Viitorul: O tradiție transmisă organic

Pentru Imer Memish, viitorul prăvăliei este asigurat de curiozitatea noilor generații. Copiii familiei sunt deja prezenți în laborator, participând cu entuziasm la activități, fără a fi constrânși. „Sunt sigur că nu se va pierde… Știi cât de de smart au fost ai noştri? N-au zis, «bă, vino încoa’! Învață!»! Adică nu ne-au obligat”, subliniază Imer Memish.

Dincolo de succesul comercial, recunoașterea vine din afara țării, unde brandul este mai puternic decât numele persoanei.

„Eram la Istanbul, în Piața Sultan Ahmet… și dintr-un alt grup am auzit «A, uite-l pe domnul de la înghețată“. N-a zis «uite-l pe Imer», a zis «uite-l pe domnul de la înghețată“. Cea mai bună carte de vizită”, povestește Imer Memish.

Această continuitate este privită ca o datorie de onoare față de comunitatea din Slatina: „Suntem ceea ce suntem datorită slătinenilor”, conchide Imer Memish.

Acum, Imer şi fraţii săi, Abdul şi Hasbi, administrează o nouă prăvălie în Slatina, dar cu aceleași principii şi gusturi. Vărul lor, Gemal, duce mai departe „Atletul albanez“ din Oraşul Vechi.

O propunere de nerefuzat

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!