Mihai Firică a primit în Spania premiul „Publio Ovidio Nasón” 2026. „Poezia poate înălța poduri dincolo de orice zid”

Pentru Mihai Firică, această recunoaștere are o semnificație aparte. Premiul spaniol poartă numele lui Ovidiu, poetul roman mort în exil la Tomis, dar este, totodată, o întâlnire între literatura română contemporană și spațiul hispanic. Dragostea cu parfum de migdale amare devine, în acest context, o carte care pleacă de la Craiova spre Madrid și mai departe, și se întoarce învingătoare la Constanța.

Mihai Firică, laureatul unei decizii unanime

La 31 august 2026, Grupul Editorial Sial Pigmalión a anunțat câștigătorul Premiului Internațional de Poezie „Publio Ovidio Nasón”. Juriul ediției 2026 a decis în unanimitate să îi acorde distincția lui Mihai Firică.

Recunoașterea vizează două elemente. Primul este volumul Dragostea cu parfum de migdale amare, al doilea fiind ansamblul operei poetului român. Formula este importantă, căci nu este premiată doar o carte, ci o traiectorie întreagă.

Premiul are și o particularitate, căci autorii nu se înscriu singuri în competiție. Ei sunt propuși de autori, profesori, traducători, critici literari și colaboratori ai grupului editorial. Mai mult ca sigur, inițiatorii s-au inspirat din modelul premiilor Nobel. Dacă mai punem la socoteală că Mihai Firică se află la Stockholm, fiind directorul adjunct al Institutului Cultural Român pentru zona scandinavă, atunci amănuntul este încă unul din frumosul șir al coincidențelor legate de acest premiu literar.

Poezia fără granițe

Juriul concursului organizat de Pigmalión Edypro este unul internațional. Printre membri se află Francisco Gutiérrez Carbajo, Vicente Araguas, Justo Bolekia Boleká, José Manuel Lucía Megías și José María Paz Gago. Din juriu fac parte și Gabriela Gîrmacea, Maria Alexandra Spânu și Ridha Mami. Sunt reprezentate astfel Spania, România, Columbia, Venezuela, Tunisia și Guineea Ecuatorială.
Rezultatul competiției din acest an transmite un mesaj simplu. Poezia românească poate intra în dialog cu lumea fără să-și piardă identitatea.

Un rol esențial în apariția ediției spaniole îl are Alexandra Spânu traducătoarea volumului El amor con perfume de almendras amargas. Prin munca lor, poezia lui Mihai Firică trece din limba română într-un spațiu cultural nou, unde nu doar cuvintele, ci și imaginile, ritmul și tensiunile interioare trebuie să-și păstreze forța.

Prezența Alexandrei Spânu are și o semnificație aparte în acest dialog cultural româno-spaniol, ea fiind cunoscută prin propria activitate literară și editorială, precum și prin preocupările sale pentru traducerea și promovarea literaturii române. Este jurnalistă şi traducătoare, a fost business editor pentru cotidianul Nine O’Clock, şi editor-traducător pentru Presseurop. Cei mai mulţi ani în presă i-a petrecut în televiziune, ca producător pentru ştiri sau emisiuni de dezbatere, la Naţional TV.

Juan José García, poet și coordonator al unor proiecte literare hispano-române, participă la rândul său la această construcție a unui adevărat pod între două limbi, astfel încât vocea lui Mihai Firică să poată fi receptată firesc de cititorul hispanofon. Volumul apare, prin urmare, nu doar ca o traducere, ci ca o întâlnire literară între două spații culturale.

Recunoștința e o floare rară

Cel puțin așa spune o butadă, dar care nu se aplică în cazul celor care știu să aprecieze efortul intelectual al celor ce îți deschid căi spre universalitate. Mihai Firică le-a mulțumit public tuturor pentru frumoasul cadou făcut lui și Limbii române.

„Sunt profund onorat și recunoscător pentru acordarea, în unanimitate, a Premiului Internațional de Poezie „Publio Ovidio Nasón” 2026, pentru volumul 𝑬𝒍 𝒂𝒎𝒐𝒓 𝒄𝒐𝒏 𝒑𝒆𝒓𝒇𝒖𝒎𝒆 𝒅𝒆 𝒂𝒍𝒎𝒆𝒏𝒅𝒓𝒂𝒔 𝒂𝒎𝒂𝒓𝒈𝒂𝒔 și pentru întreaga mea operă. Faptul că această veste a fost anunțată la Madrid, la 31 august, de Ziua Limbii Române, îi conferă pentru mine o semnificație aparte”, spune premiantul pe pagina sa de Facebook.

Editori, instituții, traducători, acestea sunt alte coordonate care și-au coagulat activitatea pentru racordarea literaturii române la cea universală, și cărora le mulțumește Mihai Firică.

„Mulțumesc prestigiosului juriu internațional, Grupului Editorial Sial Pigmalión și domnului Basilio Rodríguez Cañada Președintele PEN Club Spania, pentru această înaltă recunoaștere. Îi adresez o mulțumire specială lui Juan José G. García, director al Casei Române de Cultură Casa Rumana de la Cultura Getafe /Casa Română de Cultura Getafe Spania – Spania, pentru susținerea constantă, prietenia și colaborarea literară în cadrul revistei Spania literară. Primesc acest premiu cu bucurie, emoție și speranța unor noi și rodnice colaborări culturale. Apariția volumului meu de versuri în limba spaniolă, 𝑬𝒍 𝒂𝒎𝒐𝒓 𝒄𝒐𝒏 𝒑𝒆𝒓𝒇𝒖𝒎𝒆 𝒅𝒆 𝒂𝒍𝒎𝒆𝒏𝒅𝒓𝒂𝒔 𝒂𝒎𝒂𝒓𝒈𝒂𝒔 (Dragostea cu parfum de migdale amare), a fost posibilă grație traducătoarei Alexandra Spânu și contribuției esențiale a lui Juan. Lansarea volumului va avea loc la Madrid, în luna octombrie, urmând un circuit amplu în cadrul unor târguri de carte din spațiul hispanic” precizează poetul și diplomatul cultural.

Dincolo de granițele limbii

În exclusivitate pentru News Edge, Mihai Firică ne-a mărturisit emoționat: „Cred că menirea unui poet este să-și caute cititorul, să trezească emoție și să construiască poduri invizibile acolo unde alții se opresc în fața unor prăpastii, adesea la fel de imaginare.

Premiul care poartă numele lui Ovidius este, pentru mine, dovada că poezia poate înălța poduri dincolo de orice zid dintre limbi și poate reverbera chiar într-o limbă în care nu a fost gândită. Mă aflu la cea de-a doua carte tradusă în spaniolă și simt că, după limba română, spaniola a devenit a doua mea limbă poetică.”

Premiul Publio Ovidio Nasón și memoria unui poet exilat

Numele premiului nu este întâmplător. Publio Ovidio Nasón, cunoscut la noi ca Publius Ovidius Naso, în forma scurtă drept Ovidiu, este unul dintre marii poeți ai Romei antice. Printre operele sale fundamentale se află Ars amatoria și Metamorfozele. Prima construiește un sofisticat poem didactic despre iubire și seducție. A doua transformă miturile într-o vastă narațiune poetică despre schimbare și condiția umană.

Există încă o coincidență frumoasă în însăși natura acestui premiu. Ovidius, poetul al cărui nume îl poartă distincția, și-a sfârșit viața în exil la Tomis, Constanța de astăzi, iar peste aproape două milenii, un poet român, Mihai Firică, primește la Madrid un premiu care îl readuce simbolic pe Ovidiu în spațiul cultural românesc.

Este ca și cum exilul poetului latin și destinul poeziei românești s-ar întâlni, peste timp, într-un singur nume și într-o singură recunoaștere literară. Astfel, Premiul „Publius Ovidius Naso” primit de un poet român capătă o rezonanță simbolică. Este ca și cum un nume plecat din Roma antică s-ar întoarce, după două milenii, spre pământul care i-a fost ultimul destin.

Alegerea lui Mihai Firică pentru Premiul „Publio Ovidio Nasón” creează și o superbă geometrie literară. Ovidius a ajuns în exil la marginea Imperiului Roman, Mihai Firică a ajuns, prin poezie, la Madrid și Stockholm. Unul a scris despre iubire și transformare, celălalt a construit o poezie în care iubirea, memoria și pierderea se transformă permanent.

Adevărata forță simbolică a premiului vine din faptul că nu este doar o întâlnire între un autor și un juriu, ci este o întâlnire între două geografii ale limbii universale a poeziei, între Antichitate și prezent, între Tomis și Madrid, literatura română și spațiul hispanofon.

În comunicatul dat publicității de editură, această legătură cu Tomisul este pusă explicit în lumină.

Dragostea cu parfum de migdale amare. Iubirea de după plecare

Cartea premiată poartă un titlu memorabil, chiar dacă motivul migdalelor amare a fost intens exploatat de literatură. Dragostea cu parfum de migdale amare sugerează o iubire care nu dispare odată cu sfârșitul ei, rămâne gustul, parfumul, amintirea.

Textul de prezentare al editurii descrie o poetică a absenței și a memoriei. Iubirea nu apare ca refugiu confortabil, ci devine o măsură a fragilității lumii. Migdala amară este aici mai mult decât o imagine, este o memorie senzorială.

Unele lucruri pleacă din viața noastră, și în mod evident, urmele lor rămân, căci fiecare eveniment e ca o scriere cu creionul pe filele existenței. Radiera uitării conștiente le poate șterge, dar fiecare trăsătură lasă o urmă adâncă sau superficială, pe care subconștientul o păstreză, chiar dacă o acoperă cu pulberea altor amintiri.

România literară, poezia ca sânge și aer

Perspectiva poeziei din volumul premiat se potrivește cu direcția poeziei lui Mihai Firică. Într-un interviu publicat de România literară, publicația-fanion a Uniunii Scriitorilor din România, poetul spune că poezia sa este „multicoloră”. El o descrie, metaforic, și ca aer ori sânge. Imaginea este revelatoare, poezia nu este decor, nici simplă confesiune, ci respirație, tensiune interioară și încercarea de a da formă unei experiențe.

În dialogul cu Cristian Pătrășconiu, Mihai Firică vorbește despre poezie ca despre un spațiu de reflecție și libertate interioară. El leagă scrisul de emoție, structură și sens.

În aceeași revistă au apărut și câteva poem, în 2025. Unul dintre ele, Purgatoriul învinșilor, combină memoria, orașul, istoria și condiția poetului. Textul are o energie expresionistă și o puternică dimensiune civică. România literară a publicat și poezia Rugă pentru cei rămași. Acolo apar teme precum memoria, solidaritatea, credința și iubirea.

Anul acesta, criticul Angelo Mitchievici a comentat volumul lui Mihai Firică, apărut la editura Cartea Românească și intitulat Cartea zilelor care n-au fost. El observa „intensitatea care circulă pe dedesubtul poeziei sale”. Gheorghe Grigurcu a vorbit despre poezia lui Firică drept un joc între real și ireal. Criticul remarcă și componenta existențială a versurilor.

De la Ramuri la scena internațională

Debutul publicistic al lui Mihai Firică s-a produs în 1989, în revista Ramuri, iar debutul său editorial a venit în 1996. Volumul Biografie sumară i-a adus Premiul pentru debut în poezie al Academiei Internaționale „Mihai Eminescu”.

Un an mai târziu a apărut Limba șarpelui călător. Volumul a primit Premiul „Marin Sorescu” și Premiul pentru Poezie al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor. Au urmat alte volume poetice și cărți de eseuri. Printre ele se află Ultimele zile și viața de după, Inele pierdute în oceane necunoscute și Dragostea cu parfum de migdale amare. Bibliografia oficială a USR Craiova consemnează și volumele sale de publicistică.

În 2006 a apărut o versiune revizuită a volumului Limba șarpelui călător / The Tongue of Wandering Serpent în română și engleză. Activitatea jurnalistică a fost consemnată în volumele Insectarul cu molii (2004), Dinastia ticăloșilor (2010) și România puzzle. Ilustrate din rezervația de cleptozauri (Editura „Aius”, 2015), trilogie remarcată de critica de specialitate pentru incisivitate și acuratețea analizei socio-politice. Pentru activitatea literară și jurnalistică a fost distins cu mai multe premii acordate de reviste de prestigiu din România.

În 2026, Cartea zilelor care n-au fost a apărut la Cartea Românească. Volumul are 80 de pagini și face parte din colecția Cartea Românească de Poezie. Presa culturală a remarcat intensitatea acestei recente reveniri poetice, iar acum apare o nouă bornă, Madridul.

Mihai Firică, deja prezent în limba spaniolă

Premiul pentru Dragostea cu parfum de migdale amare nu marchează prima întâlnire a poeziei lui Mihai Firică cu limba spaniolă, ci confirmă un dialog început cu câțiva ani înainte. Volumul Inele pierdute în oceane necunoscute / Anillos perdidos en océanos desconocidos a apărut într-o ediție bilingvă româno-spaniolă, în colecția GreenLine – Bilingual a editurii NoteBook Poiesis, fiind inclus în seria dedicată poeziei române contemporane. Ediția îi are ca editor pe Luis Cruz-Villalobos și ca traducătoare pe Carmen Bulzan.

Poezia acestui volum fusese remarcată în România literară, unde poemul Inele de iarbă pierdute în oceane necunoscute construiește imagini ale memoriei, ale apei, timpului și rătăcirii. În ediția spaniolă, această poezie și întregul volum devin o nouă punte între două sensibilități literare, iar apariția ulterioară a volumului premiat la Madrid arată că vocea lui Mihai Firică nu intrase pentru o singură dată în spațiul hispanic. Ea revine acolo mai matură, mai amplă și acum încununată de o recunoaștere internațională.

Un poet care a traversat mai multe lumi

Biografia lui Mihai Firică nu poate fi rezumată doar prin cea poetică. A studiat Litere și Istorie, apoi Dreptul, și urmat și o specializare postuniversitară în Managementul relațiilor internaționale. Activitatea sa consemnează jurnalismul în presă scrisă, a fost și realizator de televiziune, a fondat publicații și reviste culturale.

În 2020, a fost numit secretar de stat în Ministerul Culturii, iar în 2021, Parlamentul l-a ales membru în Consiliul de Administrație al Televiziunii Române. Din august 2025, Institutul Cultural Român l-a cooptat în funcția de director adjunct al filialei sale de la Stockholm.

Acest traseu explică poate și ceva din amplitudinea operei sale, căci poetul nu a rămas într-o singură cameră. A trecut prin redacții, televiziune, administrație culturală și diplomație culturală.

De la conducerea USR Craiova la diplomația culturală

Mihai Firică a fost ales în 2023 președinte al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România. Filiala USR Craiova îl menționează în continuare în structurile sale de conducere, iar proiectele culturale ale filialei din 2026 îi consemnează implicarea.

Mihai Firică, ajuns între timp la ICR Stockholm, își păstrează în același timp o prezență activă în viața literară românească. Asta pentru că în sufletul său, poetul n-a plecat niciodată din granițele poeziei românești.

Sial Pigmalión, între literatură și punți culturale

Grupul Editorial Sial Pigmalión a apărut la Madrid în 1997. Potrivit propriei prezentări, grupul reunește Sial Ediciones și Pigmalión Edypro. Din catalogul său reiese că sunt acoperite domenii precum poezia, proza, eseul, teatrul, critica, studiile universitare, cinematografia și cartea pentru copii.

Un loc aparte îl ocupă Casa de África. Reprezentanții editurii afirmă că acest proiect urmărește promovarea patrimoniului african și întărirea relațiilor ibero-afro-americane. Proiectul implică și cadre universitare din Spania, Africa și America.

Dimensiunea academică este, de asemenea, documentată. Pe platforma sa, grupul indică poziția 96 în evaluarea generală SPI din 2018. Pentru Lingvistică, Literatură și Filologie, este indicată poziția 47. Apare și în Norwegian Register for Scientific Journals, Series and Publishers, la nivelul 1.

Universitatea Complutense din Madrid a inclus Sial Pigmalión între grupurile editoriale prezentate drept prestigioase în peisajul academic, într-un eveniment dedicat mitologiei și activității editoriale, așadar, prestigiul editurii adaugă o greutat în plus premiului.

Un pod între Craiova, Madrid și Stockholm

Aici se află imaginea frumoasă a acestei povești. Un poet din Craiova, debutat în Ramuri în 1989, ajunge să fie premiat la Madrid în 2026. Între aceste două repere se află peste trei decenii de poezie, este jurnalism și administrație culturală, televiziune și diplomație culturală. Peste toate, inevitabil, traducerea, o formă subtilă de diplomație culturală care face posibil accesul spre și dinspre literatura universală.

Poeziile lui Mihai Firică circuă în numeroase limbi, în engleză, franceză, spaniolă, arabă, maghiară, albaneză, chineză, japoneză, bulgară și altele. Din această perspectivă, premiul de la Madrid nu înseamnă doar o medalie literară. Este acces deschis, ca un sânge devenit accesibil în marele circuit al literaturii mondiale, este întâlnirea unei literaturi cu alte spații culturale.

O carte scrisă în limba română poate ajunge într-un circuit hispanic important. Iar poezia, atunci când își găsește traducătorul potrivit, își poate muta granițele fără să-și piardă sufletul.

Un premiu pentru o carte, dar și pentru un drum

Dragostea cu parfum de migdale amare este cartea care a deschis ușa, dar premiul recunoaște și drumul. E unul început în 1989, într-o revistă literară din Craiova, continuat prin volume, reviste, antologii și traduceri. Itinerarul ei simbolic a trecut prin jurnalism și instituții culturale, iar acum ajunge la Madrid.

Mihai Firică nu este, așadar, poetul închis într-o definiție, ci poetul care a traversat mai multe lumi, când literatura, cărțile sunt obligate să concureze cu zgomotul. Poezia lui primește o confirmare rară, și de această dată nu zgomotul câștigă, ci cuvântul. La Madrid, în ultima zi a lunii august, cu numele lui Ovidiu deasupra ceremoniei, un poet român a primit un loc nou pe hartă, nu pentru că a plecat din literatura română, ci tocmai pentru că a dus-o mai departe.