Analiză The New York Times: Cum a ajuns Turcia din „copilul-problemă” al NATO unul dintre cei mai valoroși aliați

Astăzi, contextul internațional este cu totul diferit. Războiul din Ucraina, conflictul din Orientul Mijlociu și revenirea lui Donald Trump la Casa Albă au schimbat prioritățile statelor membre, iar Turcia este privită din ce în ce mai mult ca un element esențial pentru securitatea alianței nord-atlantice. Summitul NATO organizat la Ankara este considerat de numeroși oficiali și analiști momentul în care această schimbare de percepție devine vizibilă.

Schimbarea contextului de securitate a modificat prioritățile Alianței

Una dintre principalele constatări, chiar înainte de debutul summitului, este că preocupările legate de securitatea Europei au ajuns să cântărească mai mult decât disputele politice dintre aliați.

Ministrul turc de Externe, Hakan Fidan, consideră că statele membre încep să privească diferit rolul Ankarei. „Există o recunoaștere a importanței Turciei în cadrul NATO. Există o trezire la realitate în lumina noului mediu de securitate și a noilor amenințări din Europa”, a declarat oficialul.

În ultimii ani, multe capitale occidentale au criticat deriva autoritară a președintelui Recep Tayyip Erdoğan. Totuși, pe fondul amenințărilor venite dinspre Rusia și al incertitudinilor privind viitorul implicării Statelor Unite în NATO, aceste teme au trecut în plan secund.

Fostul ambasador american în Turcia, John R. Bass, sintetizează această schimbare de perspectivă. „Lupul de la ușa Europei nu este starea democrației din Turcia”, a specificat el.

Donald Trump schimbă din nou calculele aliaților

Un alt element care a modificat raporturile din interiorul NATO este revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. În repetate rânduri, liderul american a sugerat că Statele Unite și-ar putea reduce contribuția în cadrul Alianței. S-ar putea ajunge chiar la retragea din NATO. Ceea ce obligă statele europene să își consolideze propriile capacități de apărare.

În acest context, Turcia devine un partener cu o valoare strategică mult mai mare decât în trecut. Președintele Recep Tayyip Erdoğan beneficiază și de un avantaj diplomatic rar întâlnit în relația cu Washingtonul: o relație personală bună cu Donald Trump.

Liderul american a recunoscut recent că locul desfășurării summitului a influențat decizia sa de a participa.

„Dacă summitul nu ar fi fost organizat în Turcia de președintele Erdoğan, nu cred că aș fi participat.”

O armată puternică și o industrie militară în plină dezvoltare

Una dintre cele mai importante resurse pe care Turcia le aduce în NATO este capacitatea sa militară.

Țara deține a doua cea mai mare armată din Alianță, după Statele Unite. Controlează accesul maritim către Marea Neagră. Și ocupă o poziție geografică strategică între Europa, Asia și Orientul Mijlociu.

În paralel, industria turcă de apărare a cunoscut o dezvoltare accelerată. Exporturile de echipamente militare au depășit 10 miliarde de dolari anul trecut. Companiile turcești produc o gamă variată de echipamente, de la drone și vehicule blindate până la muniție și sisteme de artilerie.

Directorul biroului din Ankara al German Marshall Fund, Özgür Ünlühisarcıklı, afirmă că unul dintre avantajele Turciei îl reprezintă viteza de producție.

„Turcia a construit un ecosistem unic, în care timpii de producție sunt mai rapizi decât media europeană, iar proiectele sunt finalizate într-un mod mai fiabil.”

Acesta subliniază și faptul că multe dintre echipamentele fabricate în Turcia au fost deja testate în condiții reale de luptă, atât pe teritoriul țării, cât și în conflictele din Ucraina, Caucaz și Orientul Mijlociu.

Ankara joacă un rol diplomatic pe mai multe fronturi

Pe lângă componenta militară, Turcia și-a consolidat și profilul diplomatic.

Ankara menține relații funcționale atât cu statele occidentale, cât și cu Rusia, Iranul și numeroase țări din Orientul Mijlociu, Africa și Balcani.

Aceste contacte i-au permis să participe la medierea unor crize regionale.

Turcia a contribuit la stabilizarea Siriei după căderea regimului Bashar al-Assad. A participat la negocieri privind conflictul din Gaza prin intermediul relațiilor cu Hamas. Și a păstrat canale de comunicare cu Iranul chiar și în timpul confruntărilor militare.

În același timp, liderii turci continuă dialogul atât cu Moscova, cât și cu Kievul.

John R. Bass consideră că această poziționare oferă Alianței un avantaj.

„Pe măsură ce conflictul din Ucraina s-a prelungit, unii dintre aliații europeni au considerat util să existe un canal prin care să poată comunica cu Rusia.”

Relația cu Rusia rămâne un motiv de neîncredere

În ciuda apropierii dintre Ankara și NATO, numeroase suspiciuni persistă.

Achiziționarea sistemului antiaerian rusesc S-400 în 2019 a provocat una dintre cele mai grave crize dintre Turcia și partenerii occidental. În plus colaborarea economică dintre Ankara și Moscova a continuat și după invazia Ucrainei.

Aceste episoade au alimentat întrebări privind direcția strategică a Turciei și nivelul de încredere dintre Ankara și ceilalți membri ai Alianței.

Criticile privind democrația au trecut în plan secund

În paralel cu apropierea strategică dintre NATO și Turcia, organizațiile internaționale continuă să urmărească evoluțiile politice interne din această țară.

Cel mai cunoscut lider al opoziției, fostul primar al Istanbulului, Ekrem İmamoğlu, se află în continuare în detenție într-un proces considerat de numeroși observatori ca având o puternică miză politică.

De asemenea, justiția turcă a schimbat recent conducerea principalului partid de opoziție.

În privat, numeroși oficiali ai statelor membre NATO își exprimă îngrijorarea privind respectarea valorilor democratice și a statului de drept în Turcia.

Cu toate acestea, în actualul context internațional, puține guverne aleg să formuleze public astfel de critici, remarcă The New York Times.

NATO se preocupă tot mai mult de capacitatea de apărare

Războiul din Ucraina a redus considerabil stocurile de armament ale multor state europene. Perspectiva unei implicări mai reduse a Statelor Unite obligă Alianța să caute noi soluții pentru consolidarea propriei capacități militare.

Din această perspectivă, Turcia este văzută tot mai puțin prin prisma disputelor politice și tot mai mult ca un partener capabil să furnizeze armament, să susțină flancul sudic al NATO și să contribuie la descurajarea unor eventuale amenințări venite dinspre Rusia.

Summitul de la Ankara reflectă această schimbare de abordare și marchează un moment în care interesele de securitate ale Alianței par să prevaleze asupra diferențelor politice dintre statele membre.

Propunerea noastră

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!