EXCLUSIV. De ce importă România energie scumpă. Burduja, despre proiectele întârziate: „La Iernut am anunțat termene pe care nu le controlam și le-am ratat”

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru NewsEdge, Sebastian Burduja, fost ministru al Energiei, acum deputat PNL, explică de ce consideră necesară păstrarea unei rezerve pe cărbune și unde s-au blocat investițiile în producție și stocare. El vorbește despre legătura dintre noile centrale pe gaz și Neptun Deep, dar și despre condițiile în care România ar putea produce primul gigawatt de energie eoliană în Marea Neagră.

De ce au fost păstrate grupurile pe cărbune

Întrebat dacă riscul prelungirii funcționării unor capacități pe cărbune era previzibil, Burduja răspunde afirmativ. Explicația sa pornește de la diferența dintre calendarul închiderilor și cel al investițiilor care trebuiau să le înlocuiască.

Fostul ministru spune că noile capacități pe gaz de la Ișalnița și Turceni aveau inițial termen în 2026. Proiectele nu au avansat însă în ritmul prevăzut.

„La Ișalnița, două licitații anulate, în noiembrie 2024 și în ianuarie 2026, iar proiectul a fost reconvertit în stocare, cu termen în septembrie 2029. La Turceni, un singur ofertant și termen în decembrie 2029. Cauzele nu au ținut în totalitate de România. Prețul turbinelor pe gaz a crescut cu aproape 200% la nivel global, iar producătorii au comenzile vândute pe ani înainte”, afirmă Burduja.

În acest context, Guvernul a aprobat pe 28 august un memorandum pentru menținerea grupurilor 1 și 2 de la Craiova II până la mijlocul anului 2027 și a grupului 5 de la Turceni până la începutul lui 2028. Termenul asumat pentru oprirea lor era 31 august.

Burduja susține că a cerut amânarea închiderilor și în timpul mandatului său, tocmai din cauza întârzierii înlocuitorilor.

„Ca ministru am cerut Comisiei, mai bine de un an, amânarea închiderilor și am refuzat în mai 2025 planul de închidere a încă 1.755 MW. Comisia a răspuns și în august anul acesta că riscul nu a fost demonstrat.”

Legea privind cărbunele așteaptă decizia CCR

Burduja face o distincție între memorandumul aprobat de Guvern și proiectul legislativ la care a fost inițiator principal, alături de 35 de parlamentari din patru partide.

Legea adoptată pe 5 august a fost contestată de președinte la Curtea Constituțională, care are termen pe 21 octombrie. Până la încheierea procedurii, textul nu este în vigoare.

„Textul pe care l-am scris nu desființează calendarul de decarbonizare. Creează o supapă de securitate națională. Capacitățile pe cărbune pot fi menținute sau licențiate numai pentru rezerve de mobilizare, stare de urgență sau amenințări la adresa securității naționale, numai cu aviz conform al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, emis în cel mult 30 de zile, și numai cu respectarea celor mai bune tehnici disponibile din dreptul european al emisiilor industriale”, explică el.

Fostul ministru critică însă formularea unui amendament introdus în Senat, care interzice închiderile până la punerea în funcțiune a capacităților înlocuitoare. Deși spune că susține principiul, consideră că o interdicție generală poate crea dificultăți în relația cu Comisia Europeană.

„Scris însă ca interdicție generală, poate fi citit la Bruxelles drept reversibilitate a unor jaloane deja plătite. Și am spus asta public încă din august.”

În interpretarea sa, menținerea temporară a cărbunelui trebuie făcută printr-un calendar negociat cu Comisia.

„Media ascunde ora 19:00”

Pentru a explica vulnerabilitatea sistemului, Sebastian Burduja invocă situația din seara de 3 octombrie. Potrivit cifrelor prezentate de el, la ora 19:17 România producea aproximativ 2.900 MW și importa 3.400 MW.

Fostul ministru afirmă că situația a fost agravată de oprirea celor două unități de la Cernavodă, pe fondul debitului redus al Dunării și de producția scăzută din surse regenerabile în acel interval.

„În primul semestru al anului am importat în medie 1.330 MW și am exportat 1.150 MW. Deci pe hârtie suntem aproape echilibrați. Doar pe hârtie. Media ascunde ora 19:00, iar sistemul energetic național nu funcționează pe medii, pentru că trebuie să reziste și la vârfuri.”

Fostul ministru citează și un studiu al Transelectrica. În scenariul pentru 2027 fără grupurile pe cărbune, acesta ar indica un LOLE de 143,55 ore pe an. Indicatorul exprimă durata estimată în care resursele disponibile ar putea fi insuficiente pentru acoperirea cererii, în condițiile scenariului analizat. Nu reprezintă un calendar de întreruperi certe.

Potrivit fostului ministru, menținerea a cinci grupuri de la Rovinari și Turceni, cu o capacitate totală de 854 MW, ar reduce indicatorul la 11,34 ore.

„Cărbunele rămâne asigurarea pe care o plătim până intră în funcțiune ce am contractat deja”, spune Burduja, care susține folosirea acestei soluții pentru o perioadă limitată.

„La Iernut, am anunțat termene pe care nu le controlam”

La Iernut, Burduja admite că a anunțat termene care nu au fost respectate. El pune întârzierile în principal pe seama procedurilor de achiziție și autorizare.

„Cauza principală este birocrația din achiziții și din autorizare. Am mai spus-o. Și adaug ce am învățat pe propria piele: la Iernut am anunțat termene pe care nu le controlam și le-am ratat. Nu mai anunț termene care depind de alții.”

Fostul ministru reface cronologia proiectului de 430 MW. Primul contract, de 268 de milioane de euro fără TVA, a fost semnat în 2016 cu asocierea Duro Felguera–Romelectro. Centrala trebuia predată în 2019–2020. Contractul a fost reziliat în 2021.

Un al doilea contract, semnat în aprilie 2023 cu Duro Felguera, a fost reziliat în septembrie 2025. Potrivit lui Burduja, constructorul și Romgaz au acum pretenții financiare reciproce într-un arbitraj.

Dincolo de cheltuielile proiectului, fostul ministru consideră că întârzierea trebuie evaluată și prin energia pe care România a fost nevoită să o cumpere.

„Costul real nu se citește în bugetul de investiții, ci în șapte ani de importuri de seară pe care nu ar fi trebuit să le facem. Energia pe care o exportăm la prânz cu 50 de euro pe megawatt-oră o cumpărăm seara cu 250, iar în zilele rele cu peste 400.”

Burduja spune că centrala este raportată la un stadiu de 98% și estimează intrarea în probe în această iarnă, urmată de funcționarea la capacitate în primul trimestru din 2027.

Ce a întârziat investiția de la Mintia

La Mintia, liberalul Sebastian Burduja descrie o situație diferită: un proiect privat pentru care, susține el, problema principală nu a fost lipsa banilor.

Fostul ministru spune că investitorul a cerut prelungirea până la 31 decembrie 2027 a termenului pentru o parte din capacitatea asumată contractual. Întârzierile invocate privesc autorizațiile și accesul la personal specializat.

„Motivele invocate: 18 luni de întârziere la autorizația de construire, un acord de mediu cu procedură transfrontalieră și 26 de vize aprobate din 240 de cereri pentru muncitori specializați. Niciunul nu are legătură cu finanțarea.”

Burduja consideră că dificultățile de la Mintia și Iernut arată nevoia unor proceduri distincte pentru investițiile energetice de importanță națională.

„Companiile de stat lucrează cu oameni de bună-credință, cu excepțiile de rigoare. Colegii de la Romgaz, Transelectrica, Hidroelectrica și Nuclearelectrica vor să construiască repede. Problema este regimul în care o fac: control ex-ante, termene procedurale rigide, contestații la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și apoi în instanță, fiecare etapă adăugând luni la un proiect care oricum durează ani.”, a declarat fostul ministru al Energiei.

El susține folosirea mai frecventă a procedurilor accelerate permise de dreptul european și stabilirea unor termene scurte, cu responsabilități clare pentru instituțiile implicate.

Cum se leagă centralele de Neptun Deep

Noile centrale pe gaz ar urma să intre în funcțiune în apropierea momentului începerii producției din Neptun Deep, potrivit calendarului prezentat de Burduja.

Fostul ministru spune că prima producție din proiectul offshore este așteptată în prima jumătate a anului 2027. El indică rezerve recuperabile de aproximativ 100 de miliarde de metri cubi și o investiție de aproape patru miliarde de euro, împărțită între OMV Petrom și Romgaz.

„Decizia finală de investiție a fost luată în iunie 2023, în prima mea săptămână de mandat”, afirmă Sebastian Burduja.

În explicația sa, Iernut poate începe să funcționeze folosind gazul deja disponibil, fără să aștepte producția din Marea Neagră. Neptun Deep ar urma să aducă ulterior o sursă suplimentară de alimentare pentru consumul intern, inclusiv pentru producerea electricității.

„Calendarele se întâlnesc. Și asta este vestea bună din tot dosarul”, spune fostul ministru.

Corelarea rămâne însă dependentă de respectarea termenelor de punere în funcțiune. Chiar răspunsurile fostului ministru PNL arată că întârzierile centralelor au fost una dintre cauzele pentru care România a avut nevoie să prelungească utilizarea cărbunelui.

Primul gigawatt offshore, cel mai devreme în 2033

În cazul energiei eoliene din Marea Neagră, Sebastian Burduja face diferența între potențialul tehnic și proiectele care pot ajunge efectiv să producă. El citează un potențial de aproximativ 76 GW, identificat de Banca Mondială, dar spune că realizarea investițiilor depinde acum de concesionarea perimetrelor și de ritmul autorizării.

Potrivit fostului ministru, lista perimetrelor și normele de concesionare au fost adoptate abia în august 2026, după depășirea termenelor prevăzute. Următorul pas este lansarea licitației.

„Aritmetica termenelor explică totul. Un proiect offshore are nevoie de doi ani de explorare și de încă șase pentru studii de mediu, autorizare, comenzi de turbine, construcție și racordare. Dacă semnăm concesiunile în 2027, cei opt ani ne duc exact în 2035, fără nicio marjă. Fiecare lună pierdută în avizare nu se recuperează pe șantier. Se plătește în primă de risc, iar prima de risc intră în costul finanțării și apoi în factura consumatorului.”

Estimarea sa pentru primul gigawatt conectat este „nu înainte de 2033”. Atingerea a 3 GW în jurul anului 2035 ar fi posibilă numai dacă procedurile sunt lansate în lunile următoare, iar concesiunile sunt semnate în 2027.

Burduja avertizează că rețeaua trebuie pregătită simultan. Dobrogea concentrează deja capacități importante de producție, iar racordarea viitoarelor parcuri nu poate fi lăsată pentru momentul în care acestea sunt construite.

Proiectele de pe hârtie ocupă rețeaua

Sebastian Burduja susține că România dezvoltă capacități noi mai repede decât poate rețeaua să le preia. În opinia sa, problema este amplificată de avizele acordate unor investiții care nu ajung să fie realizate.

Potrivit cifrelor prezentate în interviu, la 1 august existau 1.622 de proiecte de producere cu aviz tehnic de racordare valabil, însumând 113,5 GW. Prin comparație, vârful de consum invocat de fostul ministru pentru acest an a fost de aproximativ 9,2 GW.

Burduja spune că numai o mică parte dintre proiectele avizate se transformă în capacități funcționale.

„Avizele fantomă ocupă capacitate de rețea pe care proiectele serioase nu o mai găsesc. Am propus garanții pentru avize încă din ianuarie 2024 și atunci nu au trecut. Regula trebuie să fie simplă: avizul fără garanție și fără șantier expiră. Rețeaua e a celor care construiesc.”

Fostul ministru invocă și întârzierile unor linii importante de transport, între care Reșița–Timișoara–Săcălaz și Brazi Vest–Teleajen–Stâlpu.

În evaluarea sa, planul Transelectrica pentru 2026–2035, care cuprinde 117 lucrări, trebuie însoțit de măsuri administrative. Doar construirea liniilor nu rezolvă problema dacă accesul continuă să fie rezervat unor proiecte fără finanțare sau fără perspective reale de realizare.

De ce bateriile instalate nu sunt încă suficiente

Creșterea capacității de stocare este una dintre evoluțiile pozitive descrise de Burduja. Potrivit acestuia, la 1 octombrie România avea 1.162 MW și 2.312 MWh în 55 de unități de stocare. Cele două valori descriu lucruri diferite: puterea pe care bateriile o pot livra și cantitatea de energie pe care o pot stoca. Pentru acoperirea mai multor ore de consum ridicat, contează ambele.

„Meritul e al celor care au pus banii și au turnat fundațiile. În putere instalată arătăm tot mai bine, dar nu e suficient.”

Sebastian Burduja spune că necesarul pentru 2027 indicat de studiul Transelectrica este de 3.000 MW și 11.000 MWh. Raportate la aceste valori, capacitățile existente reprezintă, potrivit calculelor sale, 39% din putere și 21% din energia necesară. Și în acest domeniu, diferența dintre proiectele avizate și cele funcționale este mare.

„Din 65 de gigawați pe hârtie, un gigawatt în rețea. Vechiul sistem a permis proiectelor să ocupe loc la coadă înainte de a avea maturitate tehnică sau financiară. Și plătim astăzi pentru asta.”

Fostul ministru spune că este nevoie reguli care să elibereze capacitatea de racordare nefolosită și mecanisme de venit previzibil pentru investițiile în stocare. El susține contracte atribuite prin licitație, care să recompenseze funcționarea efectivă a bateriilor.

Tarnița-Lăpuștești, proiectul pe care îl consideră urgent

Pentru stocarea de durată mai mare, Sebastian Burduja susține dezvoltarea centralelor cu acumulare prin pompaj și indică Tarnița-Lăpuștești drept proiectul care nu mai trebuie amânat.

Aceste centrale folosesc energie pentru a pompa apa într-un rezervor superior, apoi o eliberează prin turbine când este nevoie de electricitate. Burduja vede această soluție ca o completare a bateriilor folosite pentru intervalele scurte de consum ridicat.

„Proiectul pe care nu ni-l mai permitem amânat este Tarnița-Lăpuștești, până la 1.000 MW, patru grupuri de câte 250. Hidroelectrica și EDF Power Solutions au aprobat pe 27 ianuarie societatea comună, în părți egale, cu 400.000 de euro pentru prefezabilitate și 30 de milioane pentru faza de dezvoltare, după care urmează decizia finală de investiție.”

Potrivit fostului ministru, avansarea investiției depinde și de stabilirea unui mecanism de sprijin care să ofere predictibilitate veniturilor.

„EDF a condiționat intrarea de un cadru de sprijin: rezervă de capacitate, contracte pentru diferență sau tarif reglementat. Cadrul acela depinde exclusiv de noi. Am anunțat în decembrie 2024 o schemă de contracte pentru diferență pe cincisprezece ani pentru stocare, cu asistența BERD, și nu am apucat să o duc până la capăt.”

Burduja consideră finalizarea acestui cadru mai urgentă decât oricare dintre cele 117 lucrări din planul de dezvoltare a rețelei.

Cine controlează echipamentele energetice

Extinderea producției și a stocării ridică, în opinia lui Sebastian Burduja, și problema securității echipamentelor folosite.

Fostul ministru susține că dezvoltarea eolianului offshore ar putea aduce investiții industriale importante la Constanța, de la fabricarea componentelor până la instalare și mentenanță. El cere însă ca lanțul de furnizare să fie european și american, pentru a limita dependențele pe care le consideră vulnerabilități strategice.

Aceeași preocupare apare în cazul bateriilor și al echipamentelor care le conectează la rețea. Burduja atrage atenția asupra posibilității de control de la distanță.

„Mai adaug ceva ce se discută prea puțin: siguranța stocării. Invertoarele și sistemele de management al bateriilor sunt puncte de control de la distanță asupra unei părți din sistemul energetic național. Dacă instalăm câțiva gigawați de stocare pe echipamente pe care nu le controlăm, mutăm riscul dintr-un loc în altul.”

Sebastian Burduja, fost ministru al Energiei, va participa joi, 8 octombrie, la conferința „Argument pentru Energie”, organizată de platforma Argument pentru România, la JW Marriott Bucharest Grand Hotel. Dezbaterea, moderată de Sorin Andreiana, va reuni reprezentanți ai autorităților și specialiști din industrie pentru a discuta despre integrarea noilor capacități de producție și stocare, dar și despre prețurile energiei și blocajele care frânează investițiile. NewsEdge și Businessdge sunt parteneri media ai evenimentului.