Unul dintre cele mai importante elemente în evaluarea gastritei este infecția cu Helicobacter pylori. Bacteria este asociată cu gastrita cronică și poate persista în organism dacă nu este diagnosticată și tratată. Alte situații pot fi legate de administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene, consumul excesiv de alcool, refluxul biliar sau mecanisme autoimune.
Într-un interviu pentru News Edge, Dr. Cristina Serban Barbu (Ghiata), medic primar gastroenterologie la clinica Medikali, explică ce este gastrita, care sunt simptomele care trebuie urmărite, când este necesară endoscopia și de ce tratamentul trebuie stabilit în funcție de cauza bolii.

Gastrita: care sunt cauzele și cum apare inflamația stomacului
„Gastrita este inflamația mucoasei stomacului, ce poate avea diverse cauze, precum infecția cu Helicobacter pylori, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, consumul excesiv de alcool, refluxul biliar sau autoimunitatea.”
Gastrita nu are o singură cauză. Diferitele forme de gastrită apar prin mecanisme diferite și nu trebuie confundate cu gastropatia, în care mucoasa stomacului este afectată, dar inflamația poate fi absentă sau redusă. National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases arată că H. pylori este cea mai frecventă cauză de gastrită, în timp ce antiinflamatoarele nesteroidiene, alcoolul și refluxul biliar se numără printre cauzele importante ale gastropatiei reactive.
În cazul H. pylori, problema poate deveni una de lungă durată. „Helicobacter pylori este cea mai frecventă cauză de gastrită cronică”, punctează medicul.
Simptomele care trebuie să trimită pacientul la medic
„Durere sau disconfort la nivelul abdomenului superior, greața, vărsături, lipsa poftei de mâncare, balonare sau sațietatea precoce”, explică medicul gastroenterolog.
Acestea sunt simptomele enumerate de medic, însă ele nu sunt suficiente pentru stabilirea diagnosticului. Dr. Cristina Serban Barbu precizează: „Aceste simptome pot apărea și în alte afectiuni, nu doar în gastrită, de aceea este importantă discuția cu medicul pentru un diagnostic corect.”
Majoritatea persoanelor cu gastrită sau gastropatie nu au simptome. Atunci când apar manifestări, acestea pot include durere sau disconfort în partea superioară a abdomenului, greață, vărsături, senzația de sațietate prea rapidă, senzația de prea-plin după masă, lipsa poftei de mâncare și scădere în greutate.
Prin urmare, simpla prezență a unei dureri de stomac nu înseamnă automat că pacientul are gastrită. Aceeași simptomatologie poate apărea în alte afecțiuni digestive. Diagnosticul trebuie stabilit prin corelarea simptomelor cu istoricul medical, medicamentele utilizate și, atunci când este cazul, investigațiile recomandate de medic.
Un rol important îl are identificarea H. pylori. Medicul explică: „Diagnosticul se poate pune prin teste de scaun, endoscopie digestivă superioară cu recoltare de biopsii sau test respirator.”
Testul antigenic din materiile fecale și testul respirator cu uree sunt metode neinvazive pentru detectarea infecției. Endoscopia permite examinarea directă a mucoasei și recoltarea de biopsii pentru analiza microscopică.
Există și situații în care simptomele digestive trebuie tratate ca semnale de alarmă. Vărsăturile cu sânge sau cu aspect de zaț de cafea și scaunele negre pot indica o hemoragie digestivă.
Când este necesară endoscopia digestivă pentru gastrită
Pentru stabilirea diagnosticului, medicul poate decide dacă este nevoie de endoscopie digestivă superioară. „Endoscopia digestivă superioară este cea mai utilă investigație pentru diagnosticul gastritei, permițând vizualizarea mucoasei gastrice și prelevarea de biopsii.”
Prin endoscopie, medicul poate examina direct mucoasa esofagului, stomacului și duodenului. În timpul procedurii pot fi recoltate fragmente de țesut. Acestea sunt analizate ulterior la microscop și pot ajuta la identificarea inflamației, a infecției cu H. pylori sau a altor modificări.
Dr. Cristina Serban Barbu precizează și situațiile în care investigația devine deosebit de importantă: „Este recomandată în caz de simptome severe sau persistente, în prezența sângerărilor digestive, a anemiei sau scăderii involuntare în greutate.” Indicația pentru endoscopie nu este însă identică pentru fiecare pacient cu simptome digestive. Ghidurile pentru dispepsie iau în calcul vârsta, durata simptomelor, factorii de risc și semnele de alarmă. În cazul unei endoscopii, identificarea H. pylori poate fi făcută prin biopsii. Dacă infecția este confirmată, tratamentul trebuie urmat conform schemei stabilite de medic.
Tratamentul H. pylori a devenit mai complex în ultimii ani din cauza rezistenței la antibiotice.
Tratamentul pentru gastrită: medicamente, alimentație și schimbarea stilului de viață
Tratamentul gastritei nu este același pentru toți pacienții. El depinde de cauza inflamației și de eventualele complicații. „Se utilizează medicamente care reduc aciditatea gastrică sau neutralizează acidul din stomac, precum și tratament cu antibiotice în cazul infecției cu Helicobacter pylori.”
În cazul gastritei asociate cu H. pylori, tratamentul presupune o combinație de medicamente, care poate include antibiotice, inhibitor al pompei de protoni și, în anumite scheme, bismut.
În cazul gastritei sau gastropatiei asociate cu medicamente iritante, conduita poate presupune reevaluarea tratamentului care afectează stomacul. Medicamentele care reduc secreția acidă pot fi utilizate în funcție de indicația medicală. În gastrita autoimună, problema poate include deficitul de fier sau vitamina B12, iar tratamentul poate necesita suplimentarea acestora.
Și alimentația trebuie adaptată în funcție de simptome. Medicul recomandă: „Este importantă modificarea stilului de viață: renunțarea la fumat și la consumul de alcool, evitarea alimentelor picante, prăjite sau grase, evitarea cafelei și băuturilor acide, citricelor, mezelurilor si alimentelor ultraprocesate.” În continuare, medicul indică și un model alimentar: „Se recomandă mese mici și dese, cu legume fierte, carne slabă fiartă sau la cuptor, supe, lactate degresate, cereale integrale.”
Aceste recomandări trebuie raportate la toleranța individuală. Unele alimente sau băuturi pot agrava simptomele, însă dieta nu este considerată cauza principală a celor mai multe forme de gastrită.
Nici tratamentul nu trebuie oprit doar pentru că simptomele s-au redus. În cazul H. pylori, obiectivul este eliminarea infecției, iar ghidurile recomandă confirmarea eradicării după tratament.
Gastrita netratată. Ce complicații pot apărea
Gastrita poate rămâne o afecțiune cu simptome reduse, dar unele forme cronice pot produce modificări importante ale mucoasei gastrice. În interviu, medicul avertizează: „Netratată poate duce la complicații precum ulcerul gastric, hemoragii digestive manifestate ca vărsături cu sânge sau scaune negre, anemie prin pierdere de sânge sau prin absorbție scăzută de fier sau vitamina B 12 sau chiar cancer gastric.”
H. pylori și gastrita autoimună sunt asociate cu probleme de absorbție a unor nutrienți. Gastrita cu H. pylori poate afecta absorbția fierului și poate contribui la anemia feriprivă. Gastrita autoimună poate afecta absorbția fierului și a vitaminei B12 și poate duce la anemie pernicioasă.
În cazul formelor cronice, problema poate depăși simptomele digestive. Gastrita atrofică și metaplazia intestinală sunt considerate modificări precanceroase, iar ghidurile de gastroenterologie subliniază rolul H. pylori în apariția gastritei atrofice și în procesul care poate preceda cancerul gastric.
Prevenția începe cu reducerea factorilor care pot afecta mucoasa și cu diagnosticarea corectă a infecției atunci când există indicație.
Medicul recomandă: „Printr-o alimentație echilibrată, cu mese regulate, evitarea excesului de cafea si alcool, evitarea alimentelor picante, grase sau prajite; intreruperea fumatului; utilizarea cu prudenta a antiinflamatoarelor nesteroidiene; igiena riguroasa, spalat pe maini si surse de apa sigure pentru a reduce riscul de infectare cu H pylori.”
