Republica Moldova își rescrie politica memoriei. După 80 de ani de la foametea din 1946-1947, Chișinăul pregătește o lege istorică

Puține episoade au marcat atât de profund istoria Basarabiei precum foametea organizată din anii 1946-1947. În jur de două sute de mii de oameni au murit într-o tragedie care, potrivit numeroșilor istorici, nu poate fi explicată exclusiv prin seceta de după război. Rechizițiile excesive impuse de autoritățile sovietice, confiscarea cerealelor și politica de colectivizare au transformat o criză agricolă într-o catastrofă umanitară.

Recuperarea unei istorii ascunse

Timp de decenii, acest episod a rămas aproape absent din discursul oficial. În perioada sovietică, subiectul era tabu, iar după proclamarea independenței, memoria foametei și a deportărilor a fost evocată mai ales prin ceremonii comemorative, lucrări istorice și inițiative ale societății civile. În 2026 însă, la 80 de ani de la începutul foametei și la 85 de ani de la primul val al deportărilor sovietice din 1941, autoritățile par să facă un pas suplimentar și anume transformarea memoriei istorice într-o politică publică.

Congresul Național al Memoriei – mai mult decât o comemorare

Pe 28 iunie, la Chișinău, s-a desfășurat cea de-a doua ediție a Congresului Național al Memoriei, organizată de Ministerul Culturii, Ministerul Educației și Cercetării, Consiliul Memoriei și Asociația Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Republica Moldova. La eveniment au participat reprezentanți ai Guvernului, Parlamentului, corpului diplomatic, istorici, cercetători, supraviețuitori ai deportărilor și urmași ai victimelor represiunilor sovietice.

Dincolo de dimensiunea comemorativă, congresul transmite un mesaj politic și instituțional. Memoria represiunilor comuniste trebuie integrată în educație, cercetare și legislație. Acest lucru reiese și din mesajul ministrului Educației și Cercetării, Dan Perciun, care a subliniat că educația istorică reprezintă unul dintre pilonii unei societăți democratice și că înțelegerea trecutului contribuie la dezvoltarea rezilienței în fața manipulării și propagandei. În același timp, Ministerul Educației a organizat în acest an „Decada Memoriei și Recunoștinței”, în cadrul căreia au avut loc conferințe, lecții publice, vizite la locurile memoriei și proiecții de documentare dedicate deportărilor și foametei organizate. Privite împreună, aceste inițiative sugerează că statul încearcă să construiască o politică coerentă a memoriei, inspirată de modele deja existente în alte state din Europa Centrală și de Est.

O lege care își are originea în recomandările Congresului

Una dintre cele mai importante noutăți prezentate în jurul congresului este proiectul de lege privind comemorarea victimelor foametei organizate din 1946-1947.

Într-un interviu acordat News Edge, Alexandru Postica, președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Republica Moldova și membru al Consiliului Memoriei, a explicat că inițiativa nu a apărut peste noapte. Potrivit acestuia, ideea unei legi speciale a fost inclusă în recomandările formulate după primul Congres Național al Memoriei, organizat în iunie 2025. „În urma Congresului de anul precedent, Consiliul Memoriei a formulat concluzii și recomandări către autorități, iar una dintre acestea a fost necesitatea adoptării unei legi speciale privind comemorarea victimelor foametei organizate”, a explicat Alexandru Postica pentru News Edge.

El spune că, ulterior, Consiliul Memoriei a elaborat proiectul de lege și l-a transmis Ministerului Culturii. „În luna februarie, proiectul de lege a fost remis Ministerului Culturii. Ministerul a susținut inițiativa, iar înaintea congresului un grup de deputați a preluat conceptul și l-a înregistrat ca inițiativă legislativă, cu unele ajustări”, afirmă Postica. Această cronologie arată că proiectul reprezintă rezultatul colaborării dintre istorici, reprezentanți ai societății civile și instituțiile statului, nu doar o inițiativă politică lansată în context aniversar.

De ce acum?

Una dintre întrebările care apare inevitabil este de ce o asemenea lege este discutată abia după mai bine de trei decenii de independență. Întrebat despre această întârziere, Alexandru Postica spune că oportunitatea politică contează. „Poate că acum există această oportunitate. Chiar dacă vine după 35 de independență, este important că statul încearcă să facă acest pas”, afirmă el. Răspunsul reflectă și evoluția societății moldovenești. În primii ani după independență, dezbaterea publică privind crimele regimului sovietic era puternic polarizată. Memoria deportărilor și foametei era adesea tratată prin prisma confruntării dintre diferite interpretări ale trecutului. În ultimii ani însă, contextul regional s-a schimbat semnificativ. Invazia Rusiei în Ucraina a readus în atenția opiniei publice experiențele istorice ale fostelor republici sovietice și a amplificat interesul pentru recuperarea memoriei represiunilor comuniste. În același timp, apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană a adus în prim-plan valorile asumării trecutului și condamnării regimurilor totalitare.

Memoria devine politică publică

Ceea ce diferențiază actualul moment de alte comemorări este încercarea de a transforma memoria într-o politică publică. Nu este vorba doar despre ridicarea unor monumente sau organizarea unor ceremonii anuale. Statul încearcă să integreze această temă în educație, cercetare, cultură și legislație. În școli sunt organizate lecții dedicate deportărilor și foametei. Instituțiile culturale dezvoltă proiecte muzeale și expoziții. Istoricii sunt implicați în elaborarea politicilor publice. Iar Parlamentul urmează să dezbată o lege dedicată comemorării victimelor foametei organizate. Aceste elemente indică apariția unei politici a memoriei în sensul utilizat în numeroase state europene.

Ce urmează pentru proiectul de lege

Drumul legislativ este însă departe de a fi încheiat. Potrivit lui Alexandru Postica, proiectul va intra în dezbateri parlamentare, iar Consiliul Memoriei pregătește deja amendamente și propuneri suplimentare. „Noi am pregătit deja anumite propuneri și ajustări pentru această lege. Vor urma audieri și dezbateri. Evident, adoptarea depinde de voința Parlamentului”, spune acesta. Prin urmare, simpla înregistrare a proiectului nu garantează adoptarea lui. Inițiativa poate fi modificată, completată sau chiar amânată, în funcție de parcursul parlamentar și de consensul politic.

O schimbare de paradigmă

Dincolo de conținutul viitoarei legi, ceea ce se conturează în Republica Moldova este o schimbare de paradigmă. Ani la rând, memoria deportărilor și foametei a fost păstrată în principal de supraviețuitori, de familiile acestora, de istorici și de organizațiile civice. Astăzi, instituțiile statului încep să își asume un rol mai activ. Congresul Național al Memoriei, proiectele educaționale, implicarea muzeelor, activitatea Consiliului Memoriei și inițiativa legislativă privind comemorarea victimelor foametei organizate sunt părți ale aceluiași proces.

Rămâne de văzut dacă această strategie va continua și după adoptarea legii și dacă va conduce la dezvoltarea unei politici publice durabile privind memoria crimelor regimului sovietic. La 80 de ani de la foametea din 1946-1947 și la 85 de ani de la primul val al deportărilor sovietice, asumarea trecutului devine în Republica Moldova mai mult decât un exercițiu comemorativ. Ea se conturează ca o componentă a consolidării democrației, a educației și a identității europene a statului.

O propunere pentru tine, cititorule

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru.

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!