Giorgia Meloni își înregistrează vocea ca marcă sonoră în UE. Poate măsura opri deepfake-urile?

Inițiativa urmărește să descurajeze utilizarea neautorizată a vocii sale, inclusiv în materiale manipulate sau în conținuturi generate cu ajutorul inteligenței artificiale. Problema este că protecția oferită de o marcă sonoră are limite. Potrivit experților în proprietate intelectuală citați de Il Post, nu poate împiedica efectiv clonarea unei voci cu ajutorul AI.

„Eu sunt Giorgia Meloni”

Cererea a fost depusă la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), instituția responsabilă de gestionarea mărcilor la nivel european, informează Mediafax.

Înregistrarea este construită în jurul unei scurte înregistrări în care premierul italian își rostește numele de două ori:”Eu sunt Giorgia Meloni, eu sunt Giorgia Meloni”.

Demersul a fost pregătit de compania Praxi, care a lucrat anterior și la înregistrarea unor mărci sonore asociate vocilor actorului Luca Ward și cântăreței Giusy Ferreri.

Potrivit explicațiilor oferite de un consultant al companiei, obiectivul principal este descurajarea fraudelor în care vocea unei persoane publice este imitată sau utilizată fără autorizație. În același timp, înregistrarea poate contribui la consolidarea caracterului distinctiv și a notorietății vocii lui Meloni.

Dar există o limită esențială: o marcă sonoră nu poate opri tehnologia de clonare vocală.

Ce poate și ce nu poate proteja o marcă sonoră

O marcă sonoră este, în primul rând, un instrument de proprietate intelectuală destinat identificării unor produse sau servicii.

În Uniunea Europeană există deja exemple celebre. Răgetul leului asociat companiei Metro-Goldwyn-Mayer este protejat ca marcă sonoră. La fel ca celebrul „tudum” de la Netflix. Un alt exemplu cunoscut este muzica de pornire a Windows 95, compusă de Brian Eno.

În cazul lui Meloni, cererea acoperă mai multe categorii de servicii, inclusiv domenii legate de divertisment, producție artistică și conținut digital. Este inclusă și organizarea de manifestări politice. Această ultimă categorie este deosebit de interesantă. Ea poate indica intenția de a limita inclusiv utilizarea comercială sau neautorizată a vocii premierului în contexte politice.

Un profesor de drept comercial citat de publicația italiană consideră că demersul are și o puternică valoare simbolică. Meloni transmite că dorește să limiteze folosirea numelui și a vocii sale pentru transmiterea unor mesaje pe care nu le-a rostit. Totuși, din punct de vedere juridic, marca sonoră nu este neapărat instrumentul cel mai potrivit pentru combaterea deepfake-urilor.

Inteligența artificială poate reproduce vocea chiar și după înregistrarea mărcii

Aici apare diferența esențială dintre protejarea unei înregistrări audio și protejarea identității vocale a unei persoane.

O marcă sonoră protejează o reprezentare concretă. În cazul unei voci umane, pot fi relevante elemente precum fraza înregistrată, timbrul, intonația, ritmul și cadența.

Dar un sistem de inteligență artificială poate utiliza o mostră vocală pentru a genera un mesaj complet nou. De exemplu, dacă un instrument AI reproduce vocea lui Giorgia Meloni și o face să rostească o propoziție pe care premierul nu a spus-o niciodată, situația nu înseamnă automat că a fost încălcată marca sonoră înregistrată.

Cu alte cuvinte, înregistrarea expresiei „Eu sunt Giorgia Meloni” nu înseamnă că orice utilizare artificială a vocii lui Meloni devine automat ilegală.

Măsura poate descuraja fraudele, dar nu oprește deepfake-urile

Chiar dacă nu poate bloca tehnologia, marca sonoră poate avea un efect preventiv.

O persoană sau o companie care intenționează să folosească vocea premierului într-un context comercial ar putea fi descurajată de existența protecției juridice. Problema este că această strategie are limite atunci când vorbim despre grupuri specializate în producerea și distribuirea de deepfake-uri. Pentru cei care creează conținut manipulat în scopul dezinformării, simpla existență a unei mărci sonore este puțin probabil să reprezinte un obstacol tehnic real.

Așadar, demersul lui Meloni trebuie privit mai degrabă ca o piesă suplimentară într-un sistem mai larg de protecție juridică, nu ca o soluție tehnologică împotriva clonării vocale.

Italia are deja legislație împotriva deepfake-urilor

Marca sonoră nu este singurul instrument juridic disponibil.

Potrivit experților citați de Il Post, protecția vocii poate fi analizată și prin prisma dreptului la imagine, a drepturilor de autor și a legislației privind protecția datelor personale. În anumite situații, vocea poate fi tratată inclusiv ca un identificator biometric.

Italia dispune, de asemenea, de un instrument penal dedicat anumitor forme de conținut fals generat sau manipulat digital. Începând din 2025, articolul 612-quater din Codul Penal italian poate permite sancționarea unor fapte asociate deepfake-urilor, în anumite condiții, cu pedepse care pot ajunge la cinci ani de închisoare.

Într-un eventual caz de clonare neautorizată a vocii premierului italian, aceste prevederi ar putea avea o relevanță juridică mai mare decât simpla existență a mărcii sonore.

O protecție juridică, nu un scut împotriva inteligenței artificiale

Inițiativa Giorgiei Meloni arată cât de complicată a devenit relația dintre proprietatea intelectuală și inteligența artificială.

Vocea unei persoane publice poate fi transformată într-un instrument extrem de convingător pentru dezinformare. Un mesaj generat artificial poate suna autentic. Chiar dacă persoana respectivă nu l-a rostit niciodată.

Înregistrarea vocii ca marcă sonoră nu poate împiedica această tehnologie. Nu există un mecanism prin care simpla înregistrare a expresiei „Eu sunt Giorgia Meloni” să împiedice un sistem AI să reproducă timbrul sau intonația premierului.

Miza este alta: crearea unui instrument juridic suplimentar și transmiterea unui mesaj clar celor care folosesc vocea unei persoane publice fără autorizație.

Într-o perioadă în care diferența dintre o declarație reală și una generată artificial devine din ce în ce mai greu de observat, cazul Meloni ar putea deveni un exemplu important pentru modul în care legislația europeană încearcă să țină pasul cu dezvoltarea inteligenței artificiale.