Camerele ascunse lângă mormântul lui Tutankhamon. Urmele ar putea duce către Nefertiti?

Mormântul lui Tutankhamon ar putea ascunde încă o parte din istoria sa. Noi date geofizice indică posibila existență a unor spații necunoscute până acum, dincolo de pereții celebrului mormânt din Valea Regilor. Rezultatele sunt suficient de interesante pentru a redeschide una dintre cele mai persistente controverse ale egiptologiei. Dar ele nu reprezintă încă descoperirea unor camere funerare.

Echipa de cercetare susține că datele indică un posibil complex de coridoare și încăperi. Specialiști din afara proiectului cer însă prudență și acces la toate datele înaintea unei concluzii.

Un mormânt prea mic pentru un faraon

Mormântul lui Tutankhamon, identificat drept KV62, a fost descoperit în 1922 de arheologul britanic Howard Carter. Dimensiunile sale neobișnuit de reduse pentru o înmormântare regală au alimentat ulterior numeroase întrebări. Tutankhamon a murit foarte tânăr, iar cercetătorii au presupus că mormântul ar fi putut fi pregătit inițial pentru o altă persoană.

În 2015, egiptologul Nicholas Reeves a formulat o ipoteză spectaculoasă. Potrivit interpretării sale, anumite linii și fisuri de pe pereții camerei funerare, precum și modificările vechi ale picturilor, ar putea indica existența unor ziduri false. Dincolo de acestea s-ar putea afla încăperi construite anterior pentru o înmormântare regală.

Reeves a sugerat că persoana pentru care ar fi fost pregătit inițial complexul ar putea fi Nefertiti, predecesoarea lui Tutankhamon. Ipoteza a rămas controversată.

O controversă care durează de mai bine de un deceniu

Ipoteza camerelor ascunse a fost testată de mai multe echipe, folosind metode geofizice diferite. Rezultatele nu au fost concordante. Unele cercetări au sugerat existența unor anomalii subterane. Altele nu au găsit dovezi convingătoare pentru camere situate imediat în spatele pereților mormântului.

Un studiu publicat în 2019, bazat pe o amplă investigație cu radar de penetrare a solului, a concluzionat că nu există dovezi pentru camere ascunse imediat adiacente mormântului. Cercetătorii au folosit trei sisteme radar, cu frecvențe între 150 și 3.000 MHz, și o eșantionare foarte densă a suprafețelor investigate.

Noile rezultate nu șterg aceste cercetări. Ele încearcă să privească problema dintr-o altă perspectivă.

Radarul a întâlnit gravitația

Noua investigație combină mai multe metode. Cercetătorii au folosit din nou ground-penetrating radar, sau GPR, pentru a examina structura din interiorul mormântului. Metoda poate detecta schimbări subterane prin transmiterea unor unde electromagnetice în materialul investigat. De această dată, echipa a apelat și la microgravimetrie.

Metoda măsoară variații extrem de mici ale câmpului gravitațional. Acestea pot indica diferențe de densitate în subsol. O cavitate sau o structură umplută cu material diferit poate produce o asemenea anomalie.

Echipa a analizat peste 1.200 de măsurători efectuate pe o suprafață de aproximativ 35 de metri pătrați. Potrivit lui George Ballard, inginer structural și unul dintre cercetători, datele sugerează structuri cu unghiuri drepte și densitate redusă. Unele dintre acestea ar fi orientate paralel cu peretele nordic al camerei funerare.

Un coridor de doi metri lățime

Una dintre cele mai interesante observații este un posibil coridor cu lățimea de aproximativ doi metri. Potrivit interpretării echipei, acesta ar porni din apropierea camerei funerare și ar fi parțial umplut cu moloz. Ballard consideră că investigațiile anterioare ar fi putut rata această structură deoarece cercetătorii căutau în primul rând o cavitate mare situată imediat în spatele zidului. Noua ipoteză schimbă astfel perspectiva. Nu ar fi vorba neapărat despre o cameră mare ascunsă direct în spatele peretelui, ci despre un sistem mai complex de coridoare și încăperi.

O parte dintre anomaliile identificate acum apar în zone similare cu cele semnalate într-un studiu din 2017, realizat prin tomografie de rezistivitate electrică. La momentul respectiv, acele semnale nu au fost considerate legate de KV62.

„Anomalia 7” ridică o nouă întrebare

Unul dintre semnalele considerate deosebit de interesante a fost denumit „anomaly 7”. Este vorba despre o zonă predominant caracterizată prin densitate redusă, în interiorul căreia apare o structură aproximativ pătrată, cu densitate mai mare. Ballard consideră că ar putea fi vorba despre o cameră care conține obiecte. Dar chiar cercetătorul introduce o importantă limită de interpretare. Semnalul se află, spune el, „la limita detectabilității”. Această precizare schimbă semnificativ modul în care trebuie privite rezultatele.

O anomalie geofizică nu este echivalentul unei camere arheologice. Iar o posibilă cameră nu este echivalentul unui mormânt intact. Pentru a transforma ipoteza în fapt ar fi nevoie de o verificare directă.

Ar putea fi Nefertiti?

Aici începe partea cea mai spectaculoasă a poveștii. Dacă asemenea încăperi există și dacă fac parte dintr-un complex funerar mai vechi decât mormântul lui Tutankhamon, apare întrebarea privind persoana pentru care au fost construite. Numele Nefertiti revine astfel în centrul discuției. Regina a fost soția lui Akhenaton și este considerată de mulți egiptologi drept o figură care ar fi putut exercita puterea faraonică pentru o perioadă. Locul în care a fost înmormântată nu este cunoscut cu certitudine.

Ipoteza lui Nicholas Reeves din 2015 a legat tocmai această necunoscută de KV62. Noile date nu demonstrează că Nefertiti este în spatele pereților mormântului lui Tutankhamon. Ele pot susține, cel mult, existența unor structuri care merită investigate în continuare.

Specialiștii cer prudență. Reacțiile independente sunt mai rezervate decât formulările entuziaste ale echipei de cercetare. Christopher Gaffney, arheolog și specialist în radar de penetrare a solului la University of Bradford, consideră raportul interesant, dar spune că informațiile disponibile nu sunt suficiente pentru concluzii definitive. Peter Styles, geofizician la Keele University, consideră plauzibilă existența unor camere pe baza datelor de microgravimetrie. Și el dorește însă să vadă mai multe informații.

Există un motiv concret pentru această prudență. George Ballard a precizat că nu are încă permisiunea autorităților egiptene de a publica toate datele obținute. În arheologie, această etapă este esențială. Un semnal trebuie interpretat, verificat și, pe cât posibil, confirmat prin metode independente.

Geofizica întâlnește arheologia

Investigațiile de acest tip permit cercetătorilor să exploreze situri fragile fără să intervină imediat asupra lor. Microgravimetria, radarul și alte metode geofizice pot construi o imagine indirectă a structurilor aflate sub suprafață. Avantajul este evident. Un monument vechi de peste trei milenii poate fi cercetat fără să fie perforat sau demolat. Dar aceeași caracteristică reprezintă și limita metodei.

Cercetătorii nu văd direct camera. Ei văd semnale fizice produse de structuri sau materiale. Interpretarea acestor semnale presupune modele și comparații. De aceea, rezultatul actual trebuie privit ca o hartă a unor posibilități, nu ca o hartă a unor camere confirmate.

Ce s-ar putea întâmpla în continuare

Decizia privind o eventuală verificare directă aparține Consiliului Suprem al Antichităților din Egipt. Dacă autoritățile aprobă intervenția, cercetătorii propun o metodă cât mai puțin invazivă. Potrivit lui George Ballard, ar putea fi realizată o perforare controlată pentru introducerea unor dispozitive robotizate de dimensiuni mici, echipate cu camere.

O asemenea intervenție ar putea permite observarea directă a spațiului indicat de investigațiile geofizice. Nature relatează că operațiunea ar putea începe în noiembrie, dacă va primi aprobarea necesară. La momentul publicării articolului, această aprobare nu fusese acordată. Prin urmare, întrebarea nu este încă ce s-a găsit în camere, ci dacă acele camerele există într-adevăr.

O descoperire care ar putea schimba istoria unei epoci

Mamdouh Eldamaty, arheolog la Ain Shams University din Cairo și fost ministru egiptean al antichităților, conduce proiectul de cercetare. În opinia sa, datele indică existența unui „complex ascuns” de coridoare și încăperi construit înaintea înmormântării lui Tutankhamon.

Dacă această interpretare va fi confirmată, consecințele ar fi importante pentru înțelegerea istoriei regale a Egiptului antic. Ar putea oferi informații noi despre modul în care a fost construit și reutilizat KV62. Ar putea lămuri relația dintre mormântul lui Tutankhamon și alte structuri funerare din zonă. În scenariul cel mai spectaculos, ar putea redeschide problema mormântului lui Nefertiti. Dar acel scenariu rămâne, deocamdată, o ipoteză.

De ce povestea lui Tutankhamon refuză să se încheie

La mai bine de un secol de la descoperirea mormântului lui Tutankhamon, KV62 continuă să ridice întrebări. În 1922, Howard Carter a deschis unul dintre cele mai celebre morminte ale lumii antice. Astăzi, tehnologia încearcă să privească dincolo de ceea ce putea vedea arheologia de acum un secol. De această dată, nu aurul și obiectele funerare sunt în centrul atenției. Sunt semnalele aproape imperceptibile produse de structuri ascunse în piatră. Iar între ceea ce poate fi măsurat și ceea ce poate fi demonstrat există încă o distanță.

Aceasta este, de fapt, partea fascinantă a noii cercetări. Nu avem încă dovada că Nefertiti se află dincolo de mormântul lui Tutankhamon. Avem însă suficiente indicii pentru ca întrebarea să rămână deschisă.

Istoria nu se ascunde întotdeauna în obiectele pe care le putem vedea. Uneori începe cu o anomalie. În cazul KV62, o diferență de densitate, un semnal radar și o geometrie neobișnuită pot conduce către o poveste care așteaptă de mii de ani să fie verificată. Dar arheologia are nevoie de mai mult decât de o poveste fascinantă. Are nevoie de dovezi.

Pentru moment, mormântul lui Tutankhamon nu ne-a oferit încă o cameră secretă și nici mormântul lui Nefertiti. Ne-a oferit ceva mai modest, dar suficient pentru a continua cercetarea. E un nou motiv de a privi cu atenție spre ceea ce se află dincolo de zidurile sale.