„Moartea unui cavaler” și memoriile de pe soclul de marmură. Antique Market sau anatomia pieței care refuză să uite

Biletul de intrare costă 20 de lei și le oferă vizitatorilor acces la mai multe târguri din cadrul complexului. Însă Antique Market are o identitate clară. Este un spațiu dedicat obiectelor cu istorie, prezentate într-o formă care le pune în valoare. Se vede că organizatorii încearcă să se adreseze nu doar colecționarilor, ci și unui public mai larg, interesat de design interior sau de obiecte cu personalitate.

De exemplu, la un stand cu statuete și vase, o sculptură aurie abstractă, parcă prinsă într-o mișcare, era așezată pe un soclu de marmură. Avea un preț de 8.500 de lei, care spune singur cât de valoroasă este o astfel de piesă.

Alături, un vas galben cu flori albastre de porțelan, în nuanțe vibrante, aștepta un nou proprietar. Obiectele nu sunt simple lucruri, ele sunt martori. Un evantai din os, un ceas de buzunar, un set de ceai complet, fiecare a trăit în secolul trecut, poate chiar în 1800.

Trecutul se lasă în urmă, dar nu se uită

Vineri dimineață, în jur de ora 10:00, târgul încă se „așeza”, chiar dacă era a doua zi de expoziție. Unii comercianți abia își aranjau marfa. Un domn venit din Cluj despacheta zeci de tablouri, de dimensiuni mari, unele vechi, altele mai recente, de prin 1980-1990. Încă nu apucase să le pună pe toate la vedere.

„Dacă vă întoarceți într-o oră, o oră și ceva, cred că sunt gata”, spune el, în timp ce șterge cu grijă rama unui tablou. Îmi explică și de ce le vinde. „Mă mut de la casă, din Cluj, la apartament, la Sibiu. Nu o să am loc de ele. Și, sincer, nu mai vreau așa multă pictură pe pereți”, a specificat comerciantul.

Nu pare interesat să obțină prețuri foarte mari pe tablouri. „Mai mult vreau să scap de ele”, spune el direct. Are portrete, peisaje, lucrări diferite ca stil și perioadă. Fiecare trebuie despachetată, curățată, aranjată. „Am venit cu grijă până aici. Sunt tablouri mari, frumoase. E păcat să pățească ceva”, mărturisește el. În spatele acestor cuvinte se ascunde poate cea mai subtilă realitate a pieței de antichități. Obiectele vândute nu sunt doar bunuri, ci fragmente de viață. Iar uneori, oamenii nu le vând pentru profit, ci pentru a face loc altor începuturi.

„Moartea unui cavaler” într-un metru de dramatism

Tablourile rămân printre cele mai căutate obiecte din târg. La câteva standuri distanță, o altă lucrare mi-a atras atenția. Era un tablou mare, de aproximativ un metru pe lungime, cu o scenă dramatică. L-am numit eu ca „Moartea unui cavaler”. Prețul său era de 1.800 de lei. Nu e puțin, dar nici exagerat pentru tipul acesta de piesă. În general, la Antique Market, prețurile sunt variate, iar cele mai multe obiecte depășesc nivelul unui târg clasic de vechituri.

„Moartea unui cavaler” merita prețul. Era un tablou impresionant ce uimește prin dramatism, prin mesaj, prin culori, prin lumini și prin intensitate. Un adevărat obiect de colecție. În lumea aceasta, valoarea nu stă doar în material, în vechime, ci și în emoția pe care o poate provoca.

Cunoscătorii știu despre seturi și despre Europa Centrală

În spatele halei, lucrurile se văd dintr-o altă perspectivă. O ușă deschisă duce spre zona de descărcare, unde câteva dubițe sunt parcate. Doi bărbați descarcă atent mobilier, cu mișcări lente și precise, coborau pe un cărucior metalic un set de scaune și o masă aurită, cu picioare sculptate ca niște aripi de înger. „Cu grijă, cu grijă…”, repetă unul dintre ei, în timp ce mută un scaun și o masă. Obiectele sunt duse la stand, unde se alătură altora din același set. În domeniu, seturile complete sunt importante și pot crește considerabil prețul de achiziție. O scenetă întreagă de teatru valorează mai mult decât un singur act.

„Am venit cu ele din Timișoara”, spune comerciantul. „Le-am avut ambalate bine în dubiță, am condus cu grijă. Ca pe niște bebeluși le-am ținut. Acum trebuie să le verific, să le curăț. Nu le pot pune murdare”, a spus vânzătorul.

Mulți comercianți vin din vestul țării sau din Transilvania. Sunt zone cunoscute pentru accesul la obiecte provenite din Europa Centrală, din Ungaria, Austria sau Germania. Există o adevărată rețea de achiziție și revânzare, iar pentru cunoscători, proveniența contează.

Vechiturile sunt pe placul românilor

Iar pentru români, pentru cumpărători, fenomenul colecționării este unul viu. Are rădăcini adânci în pasiunea pentru istorie, estetică și memorie. Să ne amintim doar de bătrânii de la țară care au camere pline de obiecte de pe tot parcursul vieții. Le țin lângă ei zilnic sau le depozitează în poduri, fără a renunța la ele. 

În altă ordine de idei, pe lângă Romexpo, târguri similare apar în Iași, Cluj sau Timișoara. Sunt ediții locale care adună pasionați de obiecte rare, mobilier vechi, veselă deosebită sau bijuterii de epocă. Platformele online de specialitate sau grupurile de Facebook dedicate au transformat colecționarea într-un schimb continuu, național și chiar internațional.

Cumpărături în taină

Tranzacțiile nu sunt grăbite la aceste târguri de antichități. La un stand, un comerciant șlefuiește un inel de aur pentru o clientă care tocmai a decis să-l cumpere. „Vreau să-l fac cadou și mi-ar plăcea să fie așa cum trebuie”, spune ea fericită. „E de 14 karate, domnișoară”, răspunde vânzătorul, în timp ce scoate o soluție specială și o cârpă fină de prin dulapul din spate. Îl curăță cu atenție, fără grabă. Astfel de gesturi sunt frecvente, clienții cer ajustări, curățare, uneori mici reparații, iar comercianții sunt pregătiți. „Îl fac să strălucească așa cum doriți”, a specificat vânzătorul.

Publicul este variat, dar se vede că există și cumpărători dispuși să plătească pentru calitate. Lângă intrare, o femeie elegantă analizează o vitrină cu bijuterii. Cerceii pe care îi privește, un model cu clips și piatră roșie, costă 500 de lei. Iar un colier masiv pe care îl avea în mână ajunge la valoarea de 1.300 de lei. 

Nu negociază prea mult, nu reacționează vizibil la prețuri, fără niciun surâs. Doamna se prezintă doar cucerită, pare că nu ține cont de buget, ci de calitate. Vânzătoarea, pur și simplu, îi spune costurile degeaba. La final, cumpără un colier și câteva brățări, în valoare totală de 3.200 de lei. Pentru unii clienți, experiența și povestea par mai importante decât prețul.  

Generații de obiecte

Pe fundal se aude muzică clasică de la megafon. Standurile sunt aranjate astfel încât fiecare obiect să fie vizibil. De la mobilier la statuete, de la ceasuri la obiecte decorative, majoritatea pieselor sunt din secolul XX sau chiar mai vechi. Unele dintre ele au văzut zeci de ani, poate chiar mai bine, au trecut prin istorie și prin generații.

De aceea, pentru comercianți, miza nu este doar una financiară. Un obiect deteriorat înseamnă nu doar o pierdere de bani, de câteva sute de lei sau câteva mii de lei. Distrugerea unei piese înseamnă spulberarea unei povești. Cine știe ce a văzut un simplu evantai cu cadran de os, să zicem? Cine știe prin câte mâini a trecut, cine s-a bucurat de el? Cine știe cine l-a făcut, de ce a fost realizat? Cine știe de unde vine și unde se duce? 

Porțelan și impresionism

Eu, în schimb, m-am dus la o doamnă care avea bijuterii. Avea patru mese pline ochi de gablonțuri, de la aur, la argint, de la inele la obiecte decorative pentru cap, de prins în păr pentru o coafură mai interesantă.

„Sunt strânse în ani”, îmi spune ea când o întreb de unde le are pe toate, în număr atât de mare. „Cu asta mă ocup”, adaugă ea. „Cumpăr și vând bijuterii. Vechitura unuia e comoara mea și e apoi o comoară și mai mare pentru altul. Cam așa merge treaba”, a completat vânzătoarea. 

Mi-a arătat câteva modele. Știe fiecare de unde e, din ce loc a cumpărat-o dânsa, dar și care este proveniența sa adevărată. Și cam așa procedează aproape fiecare. Cei mai mulți fac această meserie și din pasiune. Nu e tocmai ușor să te plimbi mereu cu lucruri mari și voluminoase după tine, să le porți de grijă peste tot pe unde mergi. Fie că sunt lucruri mari, grele, fie că sunt lucruri mai mici. E nevoie de răbdare, de pasiune.

Un domn avea la el la masă un set de căni mici și verzi, verdele acela de mătasea broaștei, din ceramică suedeză. Vânzătorul avea foarte multe obiecte din Suedia și Franța. Precum doamna de mai devreme, pe orice puneai mâna, știa de unde e, îi știa povestea, îi știa contextul. „Acest tablou impresionist, din acuarelă, e 500 de lei”, îmi arată el către un tablou atârnat pe perete. „Și porțelanul acesta este franțuzesc, e de la începutul secolului XX”, mai spune. Lângă setul de farfurii pretențioase, din nou ceva de pe meleaguri suedeze. „Aici am un set frumos cu diverse peisaje din mediul rural Suedia”, a mai adăugat.

La răscruce de drumuri

În ansamblu, Antique Market funcționează ca un spațiu de întâlnire între oameni care au obiecte și oameni care le caută. Pentru unii este o afacere, pentru alții o pasiune, iar drumurile lor se întâlnesc la un moment dat. Nu este un târg ieftin, dar nici unul exclusivist. Este mai degrabă un loc unde obiectele sunt tratate cu mai multă atenție, iar cumpărătorii vin pregătiți să plătească pentru calitate sau pentru ceva diferit.

Este o formă de memorie colectivă, organizată pe mese elegante și luminate discret. Este locul unde trecutul nu este doar conservat, ci reinterpretat. Un loc unde obiectele nu sunt doar cumpărate, ci adoptate.

La final, nu pleci neapărat cu o achiziție, dar pleci cu o imagine mai clară despre cum funcționează piața obiectelor de colecție. Este una în care produsele circulă constant, iar valoarea lor nu ține doar de material, ci și de context, proveniență și felul în care sunt prezentate.