Legumele verzi și frunzoase, o piață cu potențial pentru producătorii români, dar dependentă de importuri

Salata, spanacul, rucola, valeriana, mangoldul și alte culturi cu frunze au particularități diferite față de tomate, ardei sau vinete. Eurostat le grupează în categoria „legume cu frunze sau tulpină”, în care sunt incluse salata, spanacul și alte culturi precum mangoldul și rucola. Pentru România, categoria statistică „alte legume cu frunze sau tulpină” include și verdețuri precum pătrunjelul, mărarul și leușteanul.

Salata și spanacul arată cât de dependentă este piața de importuri

Datele de comerț internațional indică un dezechilibru important între importurile și exporturile României.

În 2024, România a importat aproximativ 12.100 de tone de salată proaspătă sau refrigerată, cu o valoare de peste 20 de milioane de dolari. Cele mai importante surse au fost Ungaria, Germania, Italia, Spania și Țările de Jos. Numai Ungaria a furnizat aproape 3.800 de tone, în timp ce Germania a livrat aproape 2.000 de tone.

În același an, exporturile României din aceeași categorie au fost de numai 91 de tone, în valoare de aproximativ 359.000 de dolari. Aproape întreaga cantitate exportată a avut ca destinație Republica Moldova.

Diferența este și mai vizibilă în cazul spanacului. România a importat în 2024 peste 10.248 de tone de spanac proaspăt sau refrigerat, în valoare de aproximativ 9,1 milioane de dolari. Germania a fost de departe principala sursă, cu aproape 9.936 de tone, urmată la mare distanță de Ungaria, Italia, Turcia și Țările de Jos.

În schimb, exporturile românești de spanac au fost de numai 13 tone, în valoare de aproximativ 39.000 de dolari.

Aceste cifre nu înseamnă că întreaga piață românească de legume frunzoase este acoperită de importuri și nici nu permit calcularea exactă a unei „cote de import” din consum. Ele arată însă foarte clar un lucru: pentru cel puțin două dintre cele mai importante culturi din această categorie, România importă volume mult mai mari decât exportă.

De ce este atât de greu pentru producătorul român să concureze?

Legumele frunzoase au un avantaj important. Multe dintre ele au un ciclu de vegetație scurt. Salata și spanacul pot intra relativ repede pe piață, ceea ce permite mai multe succesiuni de culturi într-un singur an.

Dar exact această viteză creează și una dintre principalele vulnerabilități ale sectorului.

O salată nu poate fi tratată precum o cultură care poate fi păstrată mult timp după recoltare. Frunzele sunt sensibile la temperatură, deshidratare și manipulare. Iar calitatea comercială se poate deteriora într-un interval scurt. Pentru producător, acest lucru înseamnă că momentul recoltării trebuie corelat cu momentul vânzării.

De aici rezultă o diferență importantă între a cultiva legume frunzoase și a construi o afacere profitabilă din ele.

Nu este suficient să ai teren și apă. Ai nevoie de planificarea succesivă a culturilor, material săditor de calitate, irigare, protecție împotriva temperaturilor extreme, recoltare eficientă și, mai ales, un canal de vânzare pregătit înainte ca marfa să ajungă la maturitate.

Spațiile protejate pot schimba ecuația

Pentru producătorii români, solariile pot reprezenta una dintre soluțiile pentru extinderea sezonului și obținerea unei producții mai predictibile.

În locul unei singure culturi desfășurate pe o perioadă limitată, fermierul poate planifica mai multe cicluri succesive: salată și spanac în perioadele mai reci, urmate de tomate, castraveți sau ardei în sezonul cald și din nou de frunzoase în toamnă.

Acest model are un avantaj economic important: terenul poate fi utilizat mai intens, iar banii investiți în infrastructură pot genera venituri din mai multe cicluri de producție.

Totuși, succesul nu este automat. Temperaturile foarte ridicate reprezintă o problemă majoră pentru frunzoase. Un solar prost ventilat poate deveni nefavorabil tocmai în perioada în care fermierul ar avea nevoie să mențină producția.

De aceea, infrastructura trebuie adaptată culturii: ventilație eficientă, irigare, posibilități de umbrire și control cât mai bun al temperaturii și umidității.

România concurează cu producători specializați din Europa

Dependența de importuri trebuie privită și prin prisma structurii pieței europene.

În 2022, legumele cu frunze și tulpină reprezentau 18,2% din suprafața totală cultivată cu legume proaspete în Uniunea Europeană, fiind una dintre cele mai importante categorii de legume. În total, UE utiliza aproximativ 2 milioane de hectare pentru legume proaspete și producea 59,8 milioane de tone.

Producția europeană este însă concentrată în anumite state cu tradiție, infrastructură și lanțuri logistice dezvoltate. Pentru salată, de exemplu, Spania și Italia au o poziție importantă în producția europeană. Eurostat arată că, în 2022, cele trei mari țări producătoare de legume -Italia, Spania și Franța – concentrau împreună peste jumătate din suprafața europeană destinată legumelor proaspete.

Această concentrare explică parțial de ce retailul românesc poate găsi furnizori capabili să livreze cantități constante pe perioade lungi.

Pentru un supermarket, continuitatea este esențială. Nu este suficient ca un fermier să aibă o recoltă foarte bună timp de trei săptămâni. Retailerul are nevoie de marfă săptămână de săptămână, cu dimensiuni, calitate și ambalare cât mai uniforme.

De la verdeață vrac la produse cu valoare adăugată

Una dintre oportunitățile cele mai interesante nu se află neapărat în creșterea cantității de salată sau spanac vândute vrac.

Piața se poate dezvolta și prin produse cu valoare adăugată: baby leaf, baby spinach, rucola, valeriană, mixuri de salată, porții individuale și produse gata de consum.

Pentru producător, diferența poate fi importantă. În cazul produsului vrac, cea mai mare parte a valorii se concentrează în materia primă. În cazul unui produs sortat, calibrat, ambalat și livrat într-o formă convenabilă pentru consumator, o parte suplimentară din valoare poate rămâne în lanțul local.

Tocmai aici se întâlnesc schimbarea comportamentului consumatorului și oportunitatea agricolă. Consumatorul urban care nu are timp pentru sortarea și spălarea verdețurilor poate fi dispus să plătească mai mult pentru un produs convenabil.

Micul producător poate avea un avantaj

În mod paradoxal, caracteristicile acestor culturi pot crea și oportunități pentru fermele mici și medii.

Un producător nu trebuie neapărat să concureze direct cu fermele industriale la volum. Poate concura prin prospețime, proximitate, flexibilitate și produse de nișă.

O fermă aflată în apropierea unui oraș poate livra rapid către restaurante, magazine locale, băcănii, piețe sau servicii de abonament alimentar. Pentru produse foarte perisabile, distanța scurtă dintre fermă și client poate deveni un avantaj comercial.

În plus, ciclurile scurte permit ajustarea mai rapidă a producției. Dacă cererea pentru o anumită varietate crește, fermierul poate modifica următorul ciclu de cultură mai ușor decât în cazul unei culturi cu perioadă lungă de vegetație.

Profitul nu vine doar din preț, ci din rotație

Materialele din piața agricolă indică faptul că verdețurile, salata și spanacul sunt interesante tocmai datorită ciclului scurt și posibilității de a ocupa intervalele dintre culturile principale.

Un solar poate fi folosit, de exemplu, pentru un prim ciclu de salată, spanac sau ceapă verde, urmat de tomate, castraveți ori ardei și apoi de un nou ciclu de frunzoase în toamnă.

Această succesiune poate crește gradul de utilizare al spațiului și reduce perioadele în care infrastructura rămâne neproductivă.

Dar există o condiție esențială: fermierul trebuie să știe cui va vinde producția înainte de a o planta.

Pentru culturile perisabile, producția fără piață poate deveni rapid pierdere.

O oportunitate care vine cu investiții

Datele comerciale arată că există o piață pe care producătorii români ar putea să o deservească mai mult. În cazul salatei și spanacului, diferența dintre importuri și exporturi este suficient de mare pentru a indica existența unui spațiu important pentru dezvoltarea producției autohtone.

Însă reducerea dependenței de importuri nu se poate face doar prin creșterea suprafeței cultivate.

România are nevoie de producție programată, spații protejate mai bine adaptate, irigații, lanț frigorific, ambalare, sortare și relații comerciale stabile între producători și retaileri.

În cazul legumelor frunzoase, avantajul competitiv nu este doar să produci mai mult. Este să poți produce exact când există cerere, într-o calitate constantă și să livrezi rapid.

Iar aici se află una dintre cele mai interesante oportunități ale sectorului românesc: o categorie de culturi cu cicluri scurte, care poate permite fermierilor să obțină mai multe recolte pe an și să răspundă unei piețe în care importurile ocupă deja un spațiu considerabil.