Un proiect gigant de inteligență artificială a revoltat o întreagă comunitate în SUA. Centrul de date ar urma să aibă dimensiunile unui oraș

Planul, susținut de investitorul Kevin O’Leary, a provocat însă o reacție neașteptat de puternică din partea localnicilor, inclusiv a unor alegători republicani care, în mod tradițional, susțin investițiile private și reducerea intervenției statului, scrie publicația The Christian Science Monitor.

Centrele de date au devenit una dintre marile investiții ale erei inteligenței artificiale. Sunt clădiri uriașe pline cu servere care stochează și procesează cantități enorme de informații. Modelele de inteligență artificială și serviciile online folosite de milioane de oameni au nevoie de astfel de infrastructuri pentru a funcționa.

Pe măsură ce cererea pentru inteligență artificială crește, companiile caută terenuri unde pot construi centre de date tot mai mari. Aceste proiecte vin însă cu un cost important. Au nevoie de cantități uriașe de energie. Unele folosesc și resurse importante de apă pentru răcirea echipamentelor.

Un proiect cât un oraș

Stratos este planificat în Box Elder County, o zonă rurală din nord-vestul statului Utah, în apropierea Marelui Lac Sărat. Proiectul a fost gândit inițial pe aproximativ 40.000 de acri, adică peste 160 de kilometri pătrați. Pentru comparație, suprafața este atât de mare încât proiectul ar fi fost mai întins decât Manhattanul. Planul a fost ulterior redus la aproximativ 20.000 de acri, iar o parte importantă din terenul rămas ar urma să fie păstrată ca spațiu deschis, pentru agricultură sau protejarea faunei.

Suprafața terenului nu înseamnă că toate aceste mii de acri vor fi acoperite de clădiri. Potrivit informațiilor publicate de autoritățile locale, proiectul ar urma să includă un campus de centre de date, instalații de producere a energiei și alte eventuale activități industriale și comerciale. Zona totală a proiectului este mult mai mare decât suprafața efectiv construită.

Ceea ce face proiectul cu adevărat neobișnuit este necesarul de energie. Planul prevede până la 9 gigawați de capacitate de producție. Pentru comparație, un gigawatt înseamnă 1.000 de megawați, iar un centru de date de dimensiuni foarte mari folosește, în general, câteva sute de megawați. În cazul Stratos, ăroiectul include și producerea energiei necesare pentru funcționarea sa. Astfel încât să nu depindă în totalitate de rețeaua electrică publică. Autoritățile locale descriu proiectul drept o combinație între infrastructură pentru inteligență artificială, producție de energie și activități legate de industria de apărare.

„Nu este un centru de date obișnuit”

Robert Davies, profesor de fizică la Utah State University, consideră că termenul „centru de date” nu descrie suficient amploarea proiectului. El a calculat că necesarul energetic ar putea fi chiar mai mare decât cel prezentat de dezvoltatori. Profesorul atrage atenția și asupra unei alte probleme, anume căldura produsă de o asemenea infrastructură.

Serverele funcționează permanent și generează cantități foarte mari de căldură. Aceasta trebuie eliminată pentru ca echipamentele să nu se supraîncălzească. Davies estimează că energia termică produsă de Stratos ar putea fi echivalentă cu energia eliberată de aproximativ 23 de bombe atomice în fiecare zi, dacă aceasta ar fi exprimată sub forma căldurii reziduale.

El spune că efectul ar putea fi suficient de mare pentru a crește temperaturile nocturne din zonă cu până la 6,7 grade Celsius. Aceste calcule sunt contestate sau privite cu prudență de susținătorii proiectului și trebuie tratate ca estimări ale unui cercetător, nu ca efecte deja demonstrate. Cert este însă că dimensiunea Stratos este mult peste cea a unui centru de date obișnuit.

„Centrele de date mari” din SUA au, în general, între 10 și 50 de megawați. Cele de tip „hyperscale”, construite pentru cele mai mari companii tehnologice și pentru servicii de inteligență artificială, pot ajunge la 200-500 de megawați. Potrivit lui Davies, Stratos ar fi de aproximativ 20 de ori mai mare decât limita superioară a acestei categorii.

De ce a fost ales acest loc

Box Elder County poate părea un loc ideal pentru un proiect atât de mare. Este o zonă rurală, cu suprafețe vaste de teren și cu puține locuințe în apropierea amplasamentului. Proiectul are și alte avantaje pentru dezvoltatori. Zona se află în apropierea unei conducte importante de gaze naturale, are acces la infrastructură de fibră optică și este relativ aproape de baze militare, inclusiv Hill Air Force Base. Potrivit autorităților locale, terenul este folosit în principal pentru pășunat și se află departe de principalele zone rezidențiale.

Pentru dezvoltatorii proiectului, toate acestea fac din Box Elder County un loc potrivit pentru o infrastructură care trebuie să funcționeze permanent și să aibă acces la cantități mari de energie.

Dar localnicii spun că terenul poate părea pustiu pentru cineva care îl privește superficial, însă ecosistemul este fragil și are o importanță mult mai mare decât lasă impresia peisajul arid.

Marele Lac Sărat, în centrul disputei

Una dintre principalele preocupări este apa. Marele Lac Sărat este unul dintre cele mai importante ecosisteme din vestul Statelor Unite și un punct important pentru păsările migratoare. În ultimii ani, nivelul lacului a scăzut dramatic, pe fondul secetei, al schimbărilor climatice și al consumului de apă pentru agricultură și orașe.

Ben Abbott, ecolog la Brigham Young University și unul dintre cercetătorii preocupați de salvarea lacului, a analizat necesarul de apă estimat inițial pentru Stratos. Proiectul solicitase drepturi pentru aproximativ 13.000 de acre-feet de apă pe an. Un „acre-foot” este cantitatea de apă necesară pentru a acoperi un acru de teren cu un strat de apă de 0,3 metri. În total, cele 13.000 de acre-feet înseamnă aproximativ 15 miliarde de litri.

Abbott consideră că necesarul real ar putea fi mult mai mare. Ar putea să se apropie, spune el, de 100.000 de acre-feet pe an. În opinia sa, un asemenea consum ar putea anula eforturile depuse pentru refacerea Marelui Lac Sărat.

Dezvoltatorii contestă această perspectivă. Potrivit informațiilor publicate de proiect, sistemul de răcire ar folosi o combinație între răcire uscată și un circuit închis. Ceea ce ar reduce considerabil consumul continuu de apă. Autoritățile locale precizează, de asemenea, că proiectul nu este autorizat încă pentru construcție și trebuie să treacă prin proceduri de autorizare și evaluări de mediu.

Un lac care a ajuns într-o situație critică

În ultimul sfert de secol, vestul Statelor Unite a trecut printr-o perioadă de secetă extremă. Reducerea cantității de zăpadă din munți și creșterea consumului de apă pentru agricultură și orașe au redus cantitatea de apă care ajunge în lac. Scăderea nivelului apei nu înseamnă doar un peisaj diferit. Pe măsură ce apa se evaporă, salinitatea crește. Ceea ce poate face lacul tot mai greu de locuit pentru organismele care depind de el.

În jurul lacului se află și zone importante pentru păsările migratoare. Aproximativ 12 milioane de păsări trec prin această regiune în fiecare an. Iar degradarea ecosistemului poate avea efecte dincolo de Utah.

Cum a ajuns proiectul să fie aprobat

O altă problemă este modul în care proiectul a avansat. În Utah există o instituție numită Military Installation Development Authority, sau MIDA. Ea a fost creată în 2007 pentru a facilita proiecte economice legate de infrastructura militară și de securitatea națională. Instituția are competențe speciale și poate facilita dezvoltarea unor proiecte prin colaborarea dintre autoritățile statului și investitori privați.

MIDA este implicată în proiectul Stratos deoarece dezvoltatorii susțin că infrastructura de inteligență artificială și producția de energie pot avea și o componentă importantă pentru industria de apărare.

Pe 4 mai 2026, comisia din Box Elder County a votat pentru includerea terenului în zona de proiect MIDA. Autoritățile locale subliniază însă că votul nu a însemnat aprobarea definitivă a construirii centrului de date. Proiectul trebuie să obțină în continuare autorizații și aprobări de mediu. Totuși, modul în care s-a ajuns la acest vot i-a înfuriat pe mulți localnici.

Peste 1.000 de oameni au venit la o ședință

În mai, peste 1.000 de oameni s-au prezentat la o ședință a comisiei locale pentru a discuta proiectul. Numărul atât de mare de participanți a făcut ca întâlnirea să fie mutată la târgul local, pentru a putea fi găzduită toată lumea. Mulți dintre cei prezenți se așteptau să poată discuta public despre proiect. Când comisarii au indicat că intenționează să voteze, în sală au apărut huiduieli și proteste.

Cei trei comisari s-au retras apoi într-o încăpere separată și au aprobat în unanimitate rezoluțiile. Pentru localnici, acesta a devenit momentul care a transformat opoziția față de proiect într-o mișcare organizată.

Brenna Williams, o fostă econometristă pensionată care locuiește în zonă de două decenii, a devenit una dintre figurile centrale ale acestei mișcări. Ea și alți localnici au creat grupul Box Elder Accountability Referendum, cunoscut sub acronimul BEAR. Au încercat să obțină organizarea unui referendum prin care alegătorii să poată decide dacă proiectul trebuie acceptat sau respins. Solicitarea a fost respinsă de autoritățile locale. Oficialii au considerat că rezoluțiile contestate sunt acte administrative și, prin urmare, nu pot fi supuse referendumului. Grupul a contestat decizia în instanță.

O revoltă care a depășit granițele politice

Centrele de date au început să provoace opoziție atât în comunități democrate, cât și în cele republicane. Oamenii se tem că aceste proiecte consumă prea multă energie și apă, ocupă suprafețe mari de teren și nu aduc suficiente beneficii comunităților locale.

În cazul Stratos, opoziția a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât Box Elder County este o zonă rurală și conservatoare, într-un stat care votează în mod tradițional republican.

Reacția localnicilor arată însă că problema centrelor de date poate depăși diferențele politice obișnuite. Chiar și alegătorii care susțin investițiile private și o intervenție redusă a statului pot deveni sceptici atunci când un proiect le poate schimba radical accesul la apă, energie și terenuri.

Fenomenul se vede și la nivelul statului Utah. Guvernatorul republican Spencer Cox a emis, la sfârșitul lunii mai, un ordin executiv prin care a cerut stabilirea unor condiții mai stricte pentru dezvoltarea centrelor de date. El a recunoscut ulterior că procesul prin care Stratos a avansat „nu a fost bun”, deși nu și-a retras sprijinul pentru proiect.

De ce susține guvernatorul proiectul

Poziția lui Cox este legată și de competiția globală pentru dezvoltarea inteligenței artificiale. Guvernatorul a susținut că Statele Unite trebuie să construiască infrastructură pentru AI pentru a putea concura cu China. Din perspectiva sa, centrele de date nu sunt doar proiecte comerciale, ci pot deveni parte a infrastructurii strategice a țării.

Această argumentație explică și componenta militară a Stratos. Proiectul este prezentat de susținătorii săi ca o investiție care poate sprijini atât industria tehnologică, cât și securitatea națională.

Kevin O’Leary a redus proiectul la jumătate

Presiunea publică a început să aibă și efecte concrete. Kevin O’Leary, investitorul devenit celebru prin emisiunea „Shark Tank”, a acceptat în iunie să reducă suprafața proiectului de la aproximativ 40.000 la 20.000 de acri. Două dintre cele trei zone inițiale au fost eliminate, inclusiv o suprafață de aproximativ 19.430 de acri din zona Locomotive Springs și alte aproximativ 620 de acri aflate lângă autostrada I-84.

O’Leary a susținut că cea mai mare parte a terenului rămas va rămâne spațiu deschis. Iar suprafața efectiv construibilă va fi mult mai mică decât suprafața totală a proiectului.

Reducerea nu a încheiat însă disputa. Pentru localnici, problema nu este doar câți acri vor fi construiți, ci dacă proiectul este potrivit pentru această regiune și dacă oamenii care locuiesc acolo au avut suficient de multă putere să decidă ce se întâmplă cu ea.

Un peisaj care pare gol, dar nu este

În zona în care ar urma să fie construit Stratos, peisajul poate părea, la prima vedere, aproape lipsit de viață. Sunt întinderi de teren arid, drumuri de pământ, garduri și suprafețe acoperite de vegetație joasă. Dar ecologiștii și localnicii spun că această impresie este înșelătoare. Locomotive Springs, de exemplu, a fost cândva o zonă în care apa ieșea din pământ cu suficientă forță încât zgomotul să semene cu cel al unei locomotive. Astăzi, apa este mult mai puțină, iar suprafața este acoperită pe alocuri de alge.

La Marele Lac Sărat, retragerea apei a lăsat suprafețe uriașe de fund al lacului expuse. Artistul local Erik Linton spune că ideea că un asemenea peisaj este „gol” și, prin urmare, inutil, este una dintre cele mai mari greșeli în evaluarea terenului.

Este vorba despre ce înseamnă, de fapt, un teren „nefolosit” într-o regiune în care apa devine din ce în ce mai rară și în care un ecosistem întreg depinde de resurse care nu pot fi înlocuite.