Migranții respinși vor fi trimiși în Centre de retur, acesta e noul plan a cinci state din UE care pregătesc transferurile din 2027

Centrele de retur schimbă direcția dezbaterii europene despre deportare și azil. Migranți respinși ar putea ajunge în centre situate în afara teritoriului UE. Danemarca, Germania, Austria, Țările de Jos și Grecia vor să avanseze rapid. Primele transferuri ar putea avea loc în 2027, dacă negocierile juridice și diplomatice vor fi finalizate.

Centrele de retur. Cinci state europene fac front comun

Centrele de retur reprezintă noul proiect susținut de un grup format din cinci state UE. Danemarca, Germania, Austria, Țările de Jos și Grecia au convenit asupra unui model comun. Acordul politic a fost anunțat vineri, după o reuniune desfășurată la Copenhaga. Discuțiile urmăresc stabilirea unor centre în țări din afara Uniunii.

Ținta sunt persoanele care nu mai au drept legal de ședere în UE. În special, proiectul vizează solicitanții de azil ale căror cereri au fost respinse. Există însă o categorie importantă. Unele persoane nu pot fi returnate imediat în țările de origine. În asemenea cazuri, centrele externe ar putea deveni o soluție intermediară. Transferul ar urma să se facă în baza unor acorduri cu state partenere.

Ministrul danez al imigrației, Morten Bødskov, a descris proiectul drept o schimbare importantă. Danemarca speră să poată începe transferurile până la sfârșitul lui 2027.

Statele implicate nu au anunțat încă țara care va găzdui primul centru. Nici numărul persoanelor transferate nu a fost stabilit.

Cine ar putea ajunge în aceste centre

Migranții respinși reprezintă principala categorie vizată de proiect. Este vorba despre persoane fără drept legal de ședere în UE. Unele dintre acestea nu pot fi returnate în țara de origine. Motivele pot include lipsa cooperării statului de origine sau alte obstacole juridice. Modelul propus nu înseamnă automat transferul tuturor persoanelor cu cereri de azil respinse. Fiecare caz trebuie analizat potrivit normelor aplicabile.

Guvernul danez susține că centrele nu ar trebui concepute ca închisori. Potrivit autorităților, ele ar trebui să ofere o soluție pentru persoanele aflate în așteptarea unei soluții. AP relatează că discuțiile cu state potențial partenere sunt deja în desfășurare. Unele guverne africane sunt considerate posibili parteneri.

Presa europeană a menționat Rwanda și Uganda printre posibilele țări-gazdă. Cele cinci state nu au confirmat însă oficial o asemenea alegere. Proiectul urmărește și reducerea migrației neregulate. Susținătorii săi consideră că perspectiva unui transfer ar putea descuraja traversările ilegale. Ministrul austriac Gerhard Karner a legat proiectul de obiectivul reducerii migrației ilegale.

Migrația în UE și noul cadru european pentru returnări

Problema migrației în UE trece printr-o transformare legislativă mai amplă. În iunie 2026, Parlamentul European și Consiliul au ajuns la un acord politic asupra noului regulament privind returnările. Regulamentul urmărește proceduri mai rapide și mai eficiente pentru persoanele fără drept de ședere.

Documentul introduce inclusiv posibilitatea creării unor Centre de retur în state terțe. Aceste centre trebuie să funcționeze pe baza unor acorduri cu țările partenere. Comisia Europeană precizează că partenerii trebuie să respecte standardele internaționale privind drepturile omului. Este menționat explicit principiul non-refoulement. Acesta interzice returnarea unei persoane într-un loc unde există riscul unor persecuții sau tratamente incompatibile cu drepturile fundamentale.

Comisia subliniază și necesitatea unor evaluări individuale. Deciziile de returnare trebuie să poată fi contestate prin proceduri judiciare. Acordul european nu înseamnă că toate centrele externe sunt deja operaționale. Regulamentul trebuie adoptat formal și publicat înainte de intrarea sa în vigoare. Prin urmare, proiectul celor cinci state se află într-o etapă de pregătire. Negocierile cu țările partenere și procedurile naționale rămân esențiale.

Centrele de retur și controversa privind drepturile omului

Centrele de retur au generat deja critici din partea organizațiilor pentru drepturile omului. Principala întrebare privește protecția persoanelor transferate în afara UE. Criticii se tem că externalizarea procedurilor ar putea diminua responsabilitatea statelor europene. Ei cer garanții clare privind accesul la azil și protecția juridică. AP menționează preocupările exprimate de organizații pentru drepturile omului. Și agențiile internaționale au ridicat întrebări privind garanțiile concrete.

UNHCR și Organizația Internațională pentru Migrație sunt menționate în discuțiile despre viitorul sistem. Totuși, UNHCR a indicat că nu primise încă propuneri detaliate oficiale. Comisia Europeană insistă că orice asemenea mecanism trebuie să respecte dreptul internațional. Principiul non-refoulement rămâne o limită juridică esențială. Aici se află miza reală a proiectului. Europa încearcă să accelereze returnările fără să transforme eficiența administrativă într-o problemă juridică.

Danemarca vrea primele transferuri în 2027

Migranții respinși ar putea ajunge în afara UE chiar din 2027. Danemarca este unul dintre statele care susțin cel mai ferm această perspectivă. Cele cinci guverne au stabilit principii comune pentru viitorul mecanism. Următorul pas îl reprezintă negocierile concrete cu țările partenere.

Ministrul danez a anunțat că discuțiile vor continua. Grupul celor cinci urmează să se reunească din nou la München, la sfârșitul lunii septembrie. Scopul este încheierea unor acorduri care să precizeze responsabilitățile fiecărei părți. Documentele ar trebui să stabilească și condițiile de ședere în centre.

Deocamdată, calendarul rămâne unul politic și administrativ. 2027 este o țintă, nu o dată garantată pentru primele transferuri.

Un experiment european cu multe necunoscute

Migrație în UE intră într-o etapă în care returnarea devine prioritate politică. Noile reguli europene încearcă să reducă blocajele existente. Centrele de retur pot deveni una dintre cele mai controversate componente ale acestui sistem. Ele mută o parte a mecanismului de returnare dincolo de granițele Uniunii.

Migranții respinși ar putea fi astfel transferați către state partenere, dar numai în cadrul unor acorduri compatibile cu dreptul internațional. Rămân însă întrebări importante. Cine va administra centrele? Cât vor costa? Câte persoane vor putea găzdui? Și, mai ales, cât de eficient va funcționa mecanismul în practică?

Europa are acum un plan. Următoarea etapă va arăta dacă planul poate deveni realitate fără să sacrifice garanțiile juridice.