Cum s-ar putea încheia conflictul SUA-Iran. Trei experți explică scenariile

Un acord care să pună capăt conflictului dintre Statele Unite și Iran pare din nou departe. Cele două tabere continuă să schimbe atacuri, iar mesajele transmise de ambele părți rămân dure. Escaladarea are loc la doar câteva zile după ce Statele Unite au anunțat intrarea într-o nouă etapă a confruntării. Washingtonul a trecut la o amplă blocadă economică împotriva Iranului și a statelor care fac comerț cu acesta.

Obiectivul SUA este să determine Iranul să negocieze. Washingtonul vrea și oprirea atacurilor asupra transporturilor maritime din Strâmtoarea Ormuz. Ruta comercială esențială este practic închisă de când Statele Unite și Israelul au început conflictul, în februarie.

Un Memorandum de înțelegere semnat de cele două părți în iunie trebuia să ducă la un armistițiu permanent. Documentul prevedea și încheierea unui acord în termen de 60 de zile. Termenul a expirat însă fără un acord final. Conflictul intră astfel în cea de-a șaptea lună. Trei experți au analizat pentru BBC modul în care ar putea evolua confruntarea și condițiile care ar putea duce la o înțelegere.

Presiunea militară și economică ar putea slăbi poziția Iranului

Jason Campbell, cercetător principal la Middle East Institute din Washington, spune că există încă incertitudini privind obiectivele strategice exacte ale administrației americane.

„Problema este că încă nu ştim definitiv care sunt obiectivele strategice ale SUA în Iran. Casa Albă îşi reevaluează în mod constant ceea ce este dispusă să accepte din punct de vedere politic.”

Potrivit expertului, Washingtonul a mizat inițial pe ideea că acțiunea militară va fi suficientă pentru a obține o victorie rapidă. Rezultatul nu a fost însă cel așteptat.

„S-a presupus că componenta militară va fi suficientă pentru o victorie rapidă, iar acest lucru nu a avut efectul dorit.”

Campbell consideră că administrația americană încearcă acum să folosească mai multe instrumente în același timp. „Ceea ce vedem sunt pârghii diferite, atât militare, cât şi economice, pe care SUA încearcă să le folosească.”

În acest moment, administrația americană pare să accepte un anumit nivel de stagnare. Washingtonul menține blocada și permite atacuri periodice asupra capacităților Iranului de a afecta traficul prin strâmtoare. Oficialii americani speră că noile sancțiuni vor fi suficiente pentru a aduce regimul iranian la masa negocierilor. Ei vor ca Teheranul să ajungă la discuții dintr-o poziție mai slabă.

Forțele americane par să fi reușit în ultimele zile să permită trecerea unui volum limitat de nave prin Strâmtoarea Ormuz. Măsura a contribuit la evitarea unui șoc al prețului petrolului și a unei prăbușiri economice globale. Campbell subliniază însă că acestea nu au fost obiectivele inițiale ale SUA atunci când a început războiul.

„Impresia mea este că Iranul va cere probabil un preţ ridicat pentru a ajunge la o soluţie, iar acest lucru este probabil să rămână inacceptabil din punct de vedere politic pentru administraţia Trump.”

Teheranul așteaptă concesii din partea Washingtonului

Dr. Aniseh Bassiri Tabrizi, cercetătoare asociată în cadrul programului pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord al Chatham House, consideră că ultimele atacuri nu au schimbat fundamental calculele Iranului. „Nu cred că ultimele atacuri schimbă cu adevărat calculele Iranului în ceea ce priveşte războiul.”

Potrivit acesteia, Teheranul se pregătește pentru o presiune economică și mai mare. În același timp, Iranul se așteaptă la continuarea atacurilor sporadice din ultimele luni. „Cred că Teheranul se pregăteşte pentru o presiune crescută asupra economiei sale şi pentru continuarea atacurilor care au avut loc cu intermitenţe în ultimele două luni.”

Strategia iraniană ar fi aceea de a răspunde într-o manieră proporțională. Scopul este evitarea transformării confruntării într-un conflict și mai amplu. Pe plan economic, presiunea este deja resimțită de Iran. Economia fusese afectată de război și avea oricum probleme structurale. Expertul amintește în acest context demonstrațiile din Iran din decembrie și ianuarie.

Totuși, Bassiri Tabrizi nu consideră că presiunea economică va schimba rapid poziția Teheranului. Acest lucru este valabil inclusiv în privința unor eventuale negocieri. „Asta nu înseamnă că Iranul nu caută o cale de ieşire, dar cred că ceea ce vedem este că aşteaptă ca SUA să revină la Memorandumul de înţelegere sau să ofere cel puţin un fel de concesie.”

Teheranul nu vrea să cedeze în fața presiunilor americane. Nici sancțiunile și nici noile atacuri nu par să fi determinat Iranul să-și schimbe abordarea.

Soluția ar putea fi revenirea la acordul din iunie

Nicholas Hopton, Distinguished Fellow în domeniul securității internaționale la Royal United Services Institute din Londra și fost ambasador britanic în Iran, consideră că intensificarea atacurilor nu va determina capitularea Teheranului. „Ultima creştere a acţiunilor militare nu va produce capitularea Iranului, este doar cea mai recentă întorsătură.”

Nici presiunea economică nu ar avea, în opinia sa, șanse mari să ducă la rezultatul dorit de Washington. China, Rusia și alte state care fac comerț cu Iranul nu sunt dispuse să susțină sancțiunile americane impuse unilateral. În același timp, Iranul are în continuare capacitatea de a perturba traficul din Strâmtoarea Ormuz. „Iranul poate continua să perturbe Strâmtoarea Ormuz, are degetul pe jugulara economiei globale.”

Întrebarea esențială este ce strategie de ieșire are Casa Albă. Hopton consideră că răspunsul există deja în acordul negociat în iunie. „Ei bine, SUA au găsit-o deja. Dacă Trump ar putea depune un efort susţinut pentru negocierea acordului prezentat în Memorandumul de înţelegere din iunie, aceasta este calea de ieşire.”

În opinia sa, un nou acord ar putea fi prezentat drept o victorie pentru Washington. În același timp, el ar putea slăbi poziția radicalilor din Republica Islamică. Un acord ar transmite și un mesaj important privind programul nuclear iranian. Hopton consideră că o înțelegere ar putea oferi garanții că Iranul nu va ajunge să dețină o armă nucleară.

Ridicarea sancțiunilor, cheia unei schimbări în Iran

Fostul ambasador britanic consideră că Memorandumul de înțelegere conține un element esențial: ridicarea tuturor sancțiunilor americane împotriva Iranului. „Există un glonţ de argint în Memorandumul de înţelegere, şi anume ridicarea tuturor sancţiunilor SUA împotriva Iranului.”

Potrivit lui Hopton, eliminarea sancțiunilor ar putea avea efecte importante pe termen lung asupra Iranului. O deschidere economică spre exterior ar putea slăbi treptat puternicul Corp al Gardienilor Revoluției Islamice, IRGC.

O relație economică diferită între Iran și restul lumii ar putea produce, în timp, schimbări politice și sociale. Regimul islamic ar putea supraviețui, dar într-o formă foarte diferită. „Ceea ce ridicarea acestor sancţiuni ar face în timp ar fi să slăbească puternicul Corp al Gardienilor Revoluţiei Islamice (IRGC). Angajamentul economic dintre lumea exterioară şi Iran, într-un mod nou, ar forţa treptat schimbări politice şi sociale, astfel încât să ajungi la un regim islamic, dar de o natură foarte diferită.”

Hopton admite că un asemenea proces nu ar fi simplu. IRGC are o prezență extinsă în economia iraniană. În opinia sa, schimbarea ar putea funcționa însă dacă ar avea suficient timp. Pentru acest lucru ar fi nevoie și de răbdare strategică din partea Statelor Unite și a aliaților săi. Expertul consideră că tocmai această răbdare lipsește în prezent.

Pentru moment, el se așteaptă la continuarea unei situații instabile și fără un rezultat clar. „Deocamdată, cred că vom continua cu o situaţie dezordonată şi neconcludentă, care este rea pentru toată lumea.”