Migranții fără drept de ședere ar putea fi trimiși în afara UE. Țări din afara comunității vor construi centre care să îi preia

Danemarca, Germania, Austria, Olanda și Grecia încearcă să pună bazele unui nou sistem. Migranții fără drept de azil în Uniunea Europeană ar putea fi transferați în centre aflate în țări din afara blocului comunitar.

Reprezentanții celor cinci state se întâlnesc vineri la Copenhaga. Ei vor discuta pașii concreți necesari unui prim acord cu o țară terță. Danemarca găzduiește reuniunea și speră ca sistemul să poată deveni operațional în următorii ani.

Ministrul danez al imigrației și integrării, Morten Bodskov, discută cu omologii săi din Germania, Austria, Olanda și Grecia. Cele cinci țări formează „Grupul celor Cinci”. Ele urmăresc să identifice un partener din afara UE. Acesta ar trebui să accepte găzduirea unor centre pentru migranții cărora li s-a respins dreptul de a rămâne în Europa.

Danemarca spune că ar putea fi pregătită să trimită primii migranți către un astfel de centru până la sfârșitul anului 2027. Țara parteneră nu a fost anunțată oficial. Uganda și Rwanda se află însă printre variantele luate în calcul. Discuțiile cu cele două state sunt considerate avansate, potrivit unor informații apărute în presa europeană.

Danemarca vede o soluție tot mai aproape

Pentru guvernul de la Copenhaga, proiectul reprezintă o schimbare importantă în politica de returnare a migranților. Ideea este ca persoanele care nu au dreptul legal de a rămâne în UE să poată fi transferate într-o țară parteneră.

Bodskov afirmă că negocierile au avansat suficient. Danemarca ia astfel în calcul primele transferuri în 2027.

„Am parcurs un drum lung în munca de creare a unui centru de returnare în afara UE şi acum suntem mai aproape ca niciodată de un acord”, a declarat ministrul danez. „Aceasta înseamnă că, de partea daneză, ne aşteptăm ca spre finalul anului viitor să fim pregătiţi să trimitem primii străini într-o ţară parteneră”, a adăugat el. Ministrul nu a precizat țara sau țările unde ar putea fi create astfel de centre.

Uganda și, în special, Rwanda sunt considerate posibile destinații. Numele lor au apărut în discuțiile dintre statele europene. Țările implicate nu au confirmat public o decizie privind alegerea partenerului.

Pactul european a deschis calea pentru centrele din afara UE

Inițiativa vine în contextul noilor reguli europene privind returnarea persoanelor care nu au dreptul legal de ședere. Acordul european din iunie prevede posibilitatea unor centre de returnare în țări terțe. El urmărește și accelerarea procedurilor prin care migranții aflați ilegal în UE pot fi returnați.

Potrivit Economica, noile reguli fac parte din reforma mai amplă a politicii europene privind migrația și azilul. Sistemul urmărește să reducă timpul necesar procedurilor. În același timp, vrea să îmbunătățească rata de returnare a persoanelor care nu au dreptul să rămână în statele membre.

Planurile privind centrele din afara Uniunii au atras și critici din partea organizațiilor pentru drepturile omului. Consiliul Europei a avertizat că transferarea migranților în țări terțe poate ridica probleme serioase. Instituția consideră că există riscuri pentru drepturile fundamentale ale persoanelor transferate.

Printre riscurile invocate se află relele tratamente și detenția arbitrară. Organizațiile pentru drepturile omului cer garanții clare în orice acord cu o țară terță. Acestea trebuie să vizeze protecția migranților și accesul lor la drepturile prevăzute de legislația internațională.

Rwanda și Uganda, în centrul discuțiilor

Cele două state africane au ajuns în atenția guvernelor europene. Ele sunt considerate posibile locații pentru centrele de returnare. În cazul Ugandei, au apărut informații potrivit cărora ar putea fi pregătită o facilitate capabilă să primească un număr mare de persoane.

Rwanda este, la rândul său, o variantă discutată de cele cinci state. Țara a mai fost implicată în planuri europene privind transferarea solicitanților de azil. Astfel de proiecte au fost însă însoțite de controverse privind condițiile și respectarea drepturilor omului.

În cazul noului sistem european, centrul ar urma să primească persoane care nu au drept de ședere în UE. Pentru acestea ar fi fost emisă o decizie de returnare.

Criticii proiectului atrag atenția asupra unor probleme juridice și umanitare. Transferarea persoanelor într-un stat cu care acestea nu au neapărat nicio legătură poate genera astfel de probleme. Comisia Europeană subliniază însă că acordurile trebuie să respecte standardele internaționale privind drepturile omului. Ele trebuie să respecte și principiul nereturnării.

Ce schimbă pactul UE privind migrația

Reforma europeană nu se limitează la centrele de returnare. Pactul privind migrația și azilul introduce reguli mai stricte la frontiere. El urmărește și accelerarea procedurilor pentru persoanele care solicită protecție în UE. Una dintre cele mai controversate componente este mecanismul de „solidaritate” între statele membre.

Țările aflate în prima linie a fluxurilor migratorii pot beneficia de relocarea unor migranți către alte state membre. Aceste țări pot contribui și prin alte forme de sprijin. Modalitatea este stabilită în funcție de mecanismul adoptat la nivel european. Statele care refuză să participe prin preluarea migranților trebuie să plătească o contribuție de 20.000 de euro pentru fiecare persoană refuzată. Alternativ, acestea pot oferi sprijin operațional și tehnic. Astfel, reforma încearcă să împartă mai uniform responsabilitatea pentru gestionarea migrației între țările UE.

Cinci state vor să trimită migranți în țări terțe

Pentru cele cinci țări care negociază centrele din afara UE, problema principală este găsirea unei formule. Aceasta trebuie să poată funcționa atât politic, cât și juridic. Danemarca, Germania, Austria, Olanda și Grecia vor să ajungă la un prim parteneriat cu o țară terță. Obiectivul este ca negocierile să ducă la un centru funcțional cât mai repede.

În cazul Danemarcei, ținta anunțată este sfârșitul anului 2027. Până atunci, țara speră să poată trimite primii migranți către un astfel de centru. Planul reprezintă o încercare de a muta o parte din responsabilitatea pentru returnări în afara teritoriului european. Pentru guvernele care îl susțin, centrele ar putea face mai eficient procesul de îndepărtare a persoanelor care nu au dreptul să rămână în UE.

Pentru criticii săi, proiectul ridică însă întrebări privind protecția drepturilor fundamentale. Sunt vizate și condițiile de detenție, precum și responsabilitatea statelor europene față de persoanele transferate. Reuniunea de la Copenhaga marchează astfel o etapă importantă. Cele cinci state încearcă să transforme ideea centrelor din afara UE într-un mecanism concret. Rwanda și Uganda rămân printre posibilele destinații. Alegerea partenerului nu a fost însă anunțată oficial.