The Washington Post: SUA și UE vor să slăbească dependența de China. De aceea nu ar mai trebui să-și bage bețe în roate reciproc

Așa-numitele minerale critice sunt folosite într-o gamă largă de produse strategice, de la automobile electrice, baterii și turbine eoliene până la electronice, echipamente militare și magneți de mare putere. Iar în această problemă este vorba despre capacitatea de a extrage, separa, rafina și transforma materialele în produse pe care industria le poate folosi.

China are un avantaj important în etapele de procesare. Beijingul controlează o parte importantă a separării și rafinării mineralelor, a producerii metalelor și a fabricării magneților. Chiar dacă alte țări găsesc zăcăminte, ele nu devin automat independente de China.

Europa are bani și tehnologie, dar se mișcă prea lent

Profesorul portughez în economie Rodrigo Tavares scrie într-o opinie pentru The Washington Post că Uniunea Europeană (UE) are suficiente resurse pentru a construi o industrie competitivă în domeniul mineralelor critice. El vorbește despre capital, o piață mare de consumatori și specialiști cu experiență în domeniul științific și industrial.

Problema principală este viteza cu care sunt luate deciziile, consideră expertul. Uniunea Europeană a adoptat Critical Raw Materials Act. Este vorba despre o legislație menită să reducă dependența de furnizori externi și să accelereze dezvoltarea unor proiecte considerate strategice. În practică, procesul este complicat de mecanismul decizional european. Comisia Europeană propune măsuri. Apoi Parlamentul European le modifică. Consiliul UE le negociază. Iar cele 27 de state membre trebuie ulterior să le pună în aplicare.

Împărțirea responsabilităților poate face ca proiectele să avanseze lent, exact într-un domeniu în care investițiile trebuie făcute cu ani înainte ca o mină să înceapă să producă. Un proiect minier nu poate fi pornit peste noapte. În cazul mineralelor critice, contractele pentru cumpărarea producției viitoare pot fi negociate cu trei până la cinci ani înainte de începerea producției comerciale. Ceea ce înseamnă că, dacă Europa așteaptă până când o mină este aproape de producție pentru a decide să investească, poate fi deja prea târziu.

Companiile americane cumpără active importante din Europa

De aceea companiile din Statele Unite au început să profite de oportunitățile apărute pe piața europeană. În aprilie, compania americană USA Rare Earth a convenit să preia o participație la Carester. Este vorba despre o companie franceză specializată în separarea și rafinarea pământurilor rare. În iunie, compania americană Energy Fuels a anunțat că va investi 1,9 miliarde de dolari pentru achiziția producătorului german de magneți Vacuumschmelze, una dintre companiile importante din acest sector în Europa.

În afara UE, USA Rare Earth a cumpărat și compania britanică Less Common Metals. Este unul dintre puținii producători importanți de metale și aliaje din pământuri rare care nu se află sub control chinez.

Profesorul în economie spune că tranzacțiile arată cum, în loc ca Statele Unite și Europa să-și coordoneze investițiile pentru a concura împreună cu China, companiile americane ajung să cumpere capacități industriale europene.

Europa a ratat deja oportunități importante în Brazilia

Brazilia țara care deține cele mai mari rezerve de pământuri rare din lume în afara Chinei. Potrivit analizei profesorului Tavares, niciunul dintre cele 20 de proiecte de pământuri rare aflate în dezvoltare în Brazilia nu este controlat de companii europene. Cele mai multe au investitori din Statele Unite, Canada și Australia.

În aprilie, USA Rare Earth a cumpărat compania minieră braziliană Serra Verde. Tranzacția a ajuns la suma de 2,8 miliarde de dolari. Serra Verde este importantă deoarece este singurul producător de mari dimensiuni din afara Asiei care extrage toate cele patru elemente de pământuri rare folosite pentru producerea magneților.

Bruxelles poate declara un proiect „strategic”, dar nu îi oferă automat bani

Uniunea Europeană încearcă să accelereze proiectele prin Critical Raw Materials Act. Una dintre principalele sale instrumente este acordarea statutului de „proiect strategic” unor investiții considerate importante pentru securitatea aprovizionării Europei. 60 de proiecte au primit rapid acest statut. Problema este că desemnarea ca proiect strategic nu înseamnă automat și finanțare.

În locul unor fonduri garantate, proiectele primesc, în principal, sprijin și consultanță în ceea ce privește posibilitățile de finanțare. Potrivit specialistului, 14 dintre primele 60 de proiecte strategice sunt deja în întârziere din cauza lipsei finanțării.

Slăbirea Europei nu este, de fapt, o victorie pentru SUA

Rodrigo Tavares subliniază faptul firmele americane cumpără companii și proiecte europene ar putea părea un avantaj pentru Statele Unite. Dar, în realitate, spune el, situația poate fi problematică pentru ambele părți. Dacă Europa își pierde capacitatea de a rafina minerale, de a produce aliaje sau de a fabrica magneți, devine un partener industrial mai slab pentru Statele Unite. În acest caz, Washingtonul trebuie să suporte singur o parte mai mare din efortul de a construi lanțuri de aprovizionare care să nu depindă de China.

Lanțul de aprovizionare reprezintă întregul drum pe care îl parcurge un mineral, de la extracția din mină până la procesarea lui și transformarea în componente folosite în produse finite. Dacă una dintre aceste etape este controlată de China, dependența nu dispare doar pentru că minereul este extras într-o altă țară.

Și SUA riscă să investească fără o strategie clară

Specialistul consideră că nici Statele Unite nu sunt ferite de probleme. Washingtonul investește miliarde de dolari în mine, rezerve de materiale, rafinării și fabrici de magneți din întreaga lume, însă aceste investiții nu fac întotdeauna parte dintr-o strategie suficient de coerentă. Riscul este ca SUA să investească prea mult în anumite minerale și prea puțin în altele, fără să stabilească exact care sunt materiile prime și capacitățile industriale de care economia americană are cea mai mare nevoie.

Soluția nu ar fi, în opinia profesorului, crearea unei alte structuri birocratice între SUA și UE. În schimb, acordul legat de mineralele critice semnat de cele două părți în aprilie ar putea primi un mic organism executiv, cu puterea de a lua decizii concrete la nivelul proiectelor. Acesta ar putea identifica investițiile prioritare. Și ar putea, de asemenea, să coordoneze finanțarea venită din instituții americane și europene. Astfel încât cele două părți să nu ajungă să concureze pentru aceleași proiecte.

Reducerea dependenței de China

Washingtonul și Bruxellesul au numeroase dispute, de la tarife comerciale până la politica externă și probleme de securitate. În cazul mineralelor critice există însă un interes comun prin reducerea dependenței de China.

Controlul asupra mineralelor critice înseamnă control asupra unor industrii esențiale pentru tranziția energetică, tehnologie și apărare. Expertul afirmă că cea mai importantă oportunitate strategică pentru Statele Unite nu se află într-o anumită mină sau într-un anumit zăcământ. Ea se află în cooperarea cu Europa. Dacă americanii și europenii continuă să concureze pentru aceleași resurse limitate, China își poate păstra avantajul în una dintre cele mai importante industrii strategice ale următoarelor decenii.