Cronologia miliardului de euro din Justiție. Cum s-au acumulat restanțele salariale ale magistraților și de unde le vom plăti

Povestea celor aproape 5 miliarde de lei este mai veche decât conflictul început anul acesta între Înalta Curte și Guvern. Ea pornește de la felul complicat și neunitar în care au fost calculate salariile în sistemul judiciar și de la numeroasele procese deschise pentru egalizarea lor.

În 2023, Înalta Curte și Parchetul General au recalculat salariile din sistem în baza unor hotărâri judecătorești definitive. Practic, valoarea folosită la calcularea indemnizațiilor a crescut de la 484,18 la 605,225 lei, adică cu aproximativ 25%. Diferențele au fost recunoscute și pentru anii anteriori. Din ianuarie 2018 pentru personalul instanțelor și din decembrie 2018 pentru cel din parchete. Ordinele au fost semnate de Corina Corbu, atunci președinta ÎCCJ, și de procurorul general Alex Florența.

Pe înțelesul tuturor, persoane aflate în funcții comparabile ajunseseră să fie plătite diferit, în funcție de modul în care instituțiile aplicau legislația salarială. Unii angajați au obținut în instanță salarii mai mari. Iar aceste hotărâri au fost apoi folosite pentru a cere același tratament și pentru alte categorii. 

Recalcularea însemna obligația de a se plăti diferențe pentru anii anteriori, la care s-au putut adăuga dobânzi și actualizări cu inflația. Curtea de Conturi a descris sistemul drept unul marcat de modificări frecvente și dificultăți de interpretare, care au amplificat puternic litigiile salariale. 

Dimensiunea problemei se vede deja în datele Curții de Conturi. La finalul lui 2023, datoriile salariale restante ajunseseră la aproximativ 6,8 miliarde de lei. Suma includea atât drepturi stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, cât și diferențe rezultate din acte administrative de salarizare.

Banii magistraților în mijlocul luptei pentru buget

Problema a devenit una politică în martie 2026, în timpul negocierilor pentru buget. Proiectul trimis inițial în Parlament prevedea pentru ÎCCJ aproape 5 miliarde de lei. Asta însemna cu aproximativ 50% mai mult decât în anul precedent. Cea mai mare parte a creșterii era legată de plata drepturilor salariale restante. Înalta Curte arătase și că administra, din 2023, cheltuielile de personal pentru 57 de instanțe și aproximativ 15.800 de salariați. 

Numai că dezbaterea bugetului s-a blocat dintr-un alt motiv. PSD a insistat pentru introducerea unui Pachet de Solidaritate de 1,1 miliarde de lei, destinat pensionarilor și familiilor vulnerabile. 

După ce amendamentul nu a trecut inițial, Sorin Grindeanu a anunțat că parlamentarii PSD nu vor vota bugetul dacă pachetul nu este inclus. Dezbaterile din comisiile parlamentare au fost blocate, iar liderii coaliției au fost obligați să negocieze o soluție. 

Compromisul a venit a doua zi. Coaliția a decis să nu mărească deficitul pentru finanțarea pachetului social. Ci să amâne o parte dintre plățile restante din Justiție. 

ÎCCJ a susținut ulterior că aproximativ 2 miliarde de lei destinați acestor plăți au fost redirecționați în timpul dezbaterilor bugetare: 1,1 miliarde către măsurile sociale cerute de PSD, iar o altă parte către autorități locale.

Ilie Bolojan explica atunci că existaseră două variante: majorarea deficitului sau reducerea unor cheltuieli. „Nu am ales asta”, spunea el despre prima variantă. Coaliția a decis în schimb să reducă mai degrabă „componenta de cheltuieli de la drepturi obținute de magistrați în anii trecuți și, practic, amânarea lor”. 

Pentru Înalta Curte, aceasta a fost linia roșie. Instituția a susținut că statul nu poate amâna unilateral la nesfârșit plata unor drepturi deja recunoscute. Și a avertizat că va merge în instanță. Pe 30 martie, ÎCCJ a dat în judecată Guvernul și Ministerul Finanțelor. 

Curtea de Apel: banii trebuie asigurați, inclusiv prin rectificare

Pe 5 mai, Curtea de Apel București a dat dreptate Înaltei Curți în primă instanță.

Judecătorii CAB au spus că Guvernul și Ministerul Finanțelor trebuie să facă demersurile necesare pentru a asigura integral fondurile aferente drepturilor salariale scadente în 2026, inclusiv prin rectificare bugetară, dacă este nevoie. Hotărârea prevede un termen de zece zile de la momentul în care decizia devine definitivă. 

Hotărârea a venit chiar în ziua în care Guvernul Bolojan a fost demis prin moțiune de cenzură. Executivul funcționează de atunci în regim interimar. Ilie Bolojan a invocat această situație pentru a susține că este nevoie de un guvern cu puteri depline pentru efectuarea unei rectificări bugetare. Contextul complică suplimentar o eventuală obligație de a găsi rapid aproape 5 miliarde de lei.

Potrivit lui Ilie Bolojan, suma solicitată de ÎCCJ este de aproximativ 4,8 miliarde de lei, adică aproape un miliard de euro. Prima instanță a stabilit și penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere. Raportată la suma aflată în litigiu, Guvernul a calculat că sancțiunea ar putea ajunge la aproximativ 48 de milioane de lei pe zi, adică circa 9 milioane de euro. 

Separat, Curtea de Apel a stabilit și o amendă de 20% din salariul minim brut pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației. ÎCCJ ceruse în acțiunea inițială ca sancțiunile pentru neexecutare să îi vizeze pe premier și pe ministrul Finanțelor.

De aici, disputa a depășit problema salariilor și a devenit un conflict între două puteri ale statului.

Poate o instanță să oblige Guvernul să găsească bani?

Pe lângă factură, Guvernul contestă în acest proces și faptul că o instanță poate stabili cum trebuie alocați banii din buget. Poziția Executivului este că instanțele pot recunoaște drepturi și pot obliga statul să le respecte, dar nu se pot substitui Guvernului și Parlamentului în construirea și rectificarea bugetului. 

Ilie Bolojan a susținut că elaborarea bugetului, rectificările și distribuirea banilor din fondul de rezervă sunt atribuții ale puterilor executive și legislative. Spune el, o obligație de a găsi într-un termen scurt aproape 5 miliarde de lei pentru un singur sector poate afecta echilibrul bugetar. 

Înalta Curte privește problema invers. Instituția susține că vorbim despre creanțe deja recunoscute, inclusiv prin titluri executorii. Iar o hotărâre judecătorească nu poate deveni facultativă doar pentru că plata ei pune presiune pe buget. ÎCCJ a argumentat că reeșalonările repetate afectează atât drepturile beneficiarilor, cât și autoritatea hotărârilor judecătorești. 

Înalta Curte este și parte în proces, și instanța care judecă 

Situația are și o particularitate instituțională. Înalta Curte este instituția care a dat Guvernul în judecată, iar recursul formulat de Guvern împotriva hotărârii favorabile ÎCCJ este judecat tot la Înalta Curte, de un complet de judecători.

Faptul nu înseamnă, prin el însuși, că există o incompatibilitate, dar explică de ce dosarul este neobișnuit. Instituția care solicită plata banilor este, în același timp, instanța competentă legal să judece ultima cale de atac. La prima instanță, Ministerul Finanțelor ceruse recuzarea judecătoarei de la Curtea de Apel, solicitare care a fost respinsă. 

Guvernul a deschis însă și un al doilea front. Pe 2 iulie, Executivul a sesizat separat Curtea Constituțională. A fost reclamat un conflict juridic de natură constituțională cu ÎCCJ. Guvernul a susținut că puterea judecătorească s-a substituit Executivului în materie bugetară. CCR urmează să reia dezbaterea pe 23 septembrie. 

În paralel, în recursul aflat la ÎCCJ, Guvernul a cerut sesizarea CCR cu o excepție de neconstituționalitate și adresarea unei întrebări preliminare Curții de Justiție a Uniunii Europene. A solicitat și suspendarea procesului până la un eventual răspuns al CJUE. Înalta Curte a amânat pentru 17 septembrie atât verdictul asupra recursului, cât și decizia asupra acestor cereri. 

Ce înseamnă 4,8 miliarde de lei pentru buget

Dacă hotărârea Curții de Apel rămâne definitivă în forma actuală, statul va trebui să asigure aproximativ 4,8 miliarde de lei în termenul stabilit de instanță. Modul în care banii ar putea fi puși efectiv în buget este complicat și de faptul că România are în prezent un guvern interimar.

Miliardul de euro pentru restanțele salariale din justiție este o factură acumulată în ani. Aceasta e formată din diferențe salariale recunoscute retroactiv, drepturi câștigate în instanță și sume a căror plată a fost amânată. Tocmai amânarea este cea care a dus conflictul în punctul actual. Beneficiarii includ judecători, dar și alte categorii de personal din sistemul judiciar îndreptățite la aceste plăți.

Într-un an în care Guvernul încearcă să țină sub control deficitul, găsirea a aproape 5 miliarde de lei într-un interval scurt ar obliga Executivul să facă loc cheltuielii în buget, inclusiv prin rectificare. De unde ar veni efectiv banii și ce alte capitole ar putea fi afectate este însă o decizie care nu a fost luată încă și ar fi speculativ să fie indicată acum o sursă concretă. 

Pe 17 septembrie, Înalta Curte ar urma să tranșeze un litigiu cu o miză de 4,8 miliarde de lei și cu implicații care merg dincolo de această sumă. Dosarul pune față în față obligația statului de a executa drepturi recunoscute prin hotărâri judecătorești și libertatea Guvernului de a decide cum își construiește și își rectifică bugetul.