Interesul național a lăsat rece partidele, dar nici Tomac n-a ajutat prea mult. Gravele erori făcute de premierul desemnat în negocierile cu partidele

Ce e mai important se întâmplă pe frontul economic: inflația anunțată azi de INS, aproape 11 %. Dar Bolojan susține că guvernarea sa din ultimul an este o reformă de succes. Bolojan și Fritz cer alegeri anticipate sau propun un guvern Bolojan 2 care sa treacă prin Parlament cu voturi „negociate”. Ar fi extrem de amuzant ca același guvern care a căzut, la diferență de o lună să treacă en fanfare.

Voturile minorităților și ale suveraniștilor dezertori sunt cele mai tranzacționate zilele acestea. Nu mai discută nimeni, în afară de Tomac, despre eventuale programe de guvernare, ci doar despre număr de voturi și, fără a o spune direct, câte poate cumpăra.

Lunga listă de gesturi eronate a premierului desemnat Eugen Tomac

Dacă Eugen Tomac se limita la a-și negocia cu partidele echipa și programul de guvernare am fi fost în aceeași situație cu siguranță. dar jocul de imagine ar fi fost altul.

Tomac a deschis însă un bazar. Care a început cu lacrimile de la emisiunea lui Mihai Gâdea. Și a continuat cu a spune fiecărui lider politic ce dorea acestea să audă. Nu vor PNL-USR miniștri PSD? Miniștrii vor fi aleși pe criteriul tehnic și nu vor fi sugerați de niciun partid. Dar PNL, USR și UDMR ar dori guvern politic. Desigur, putem discuta și numiri politice. Mai mult, îl propune pe Ciucu la Ministerul Dezvoltării știind prea bine (sau ar fi trebuit să știe) că va fi refuzat pe un ton obraznic. PNL și USR ridică problema secretarilor de stat și a prefecților apolitici? Desigur, vor fi toți apolitici.

Pe partea cealaltă a balanței, prefecții, secretarii de stat și miniștrii lui Grindeanu așteaptă să audă de la acesta soluția întoacerii la butoane. Nu cred că li s-a părut o soluție declarația lui Tomac. În politică și în negocieri nu merge să pui pe masa fiecăruia același cașcaval, ambalat diferit. Oricât de mult unii ar vrea să te creadă, recte PSD, e o negociere prea de grădiniță.

Cealaltă parte a fost evident că n-au dat doi bani pe Tomac încă din prima clipă și toată mascarada s-a jucat pentru imagine. Și pentru a câștiga timp. Pentru că vine vacanța parlamentară. Bolojan rămâne peste vară în fruntea bucatelor, de unde are firimituri pentru toată lumea. Până în toamnă 30 dintre cei care au votat moțiunea se vor răzgândi. Și mai lipsește doar forțarea mâinii președintelui cu o majoritate PNL-USR-UDMR și alții, eventual cu o marionetă liberală (pentru că deja Nicușor Dan a anunțat că nu-l va mai propune pe Bolojan) pentru a avea un guvern minoritar care să treacă.

Programul de guvernare nu interesează pe nimeni

În timp ce PNL, USR și UDMR îl iau în balon, Eugen Tomac face declarații vineri pentru Politico, legate de programul de guvernare pe care îl va propune. Despre lista de miniștri nici n-are rost să vorbim, pentru că a modificat-o de trei ori și oricum pe majoritatea nu-i cunoaște nimeni. Nu că n-ar fi oameni de calitate sau specialiști în domeniul lor, pur și simplu nu sunt nume notorii.

În realitate și programul de guvernare a lui Bolojan era o fițuică încropită pe care toată lumea a votat-o convinsă că Bolojan nu va mai fi la Palatul Victoria într-un an. Ceea ce i-a permis lui „Ilie Sărăcie” să își asume verzi și uscate cu argumentul „sunt în programul de guvernare”. Și a trimis forțat acasă PSD după un an. Că dacă mai stătea nici proprii săi parlamentari n-ar mai fi venit la muncă să voteze ordonanțele lui Bolojan.

„Cu ceasul ticăind spre termenul-limită decisiv pentru obținerea votului de încredere, Eugen Tomac și-a prezentat programul de guvernare, scrie Politico. Acesta promite că statul va sprijini sectorul privat, va înceta „să se mai războiască” cu antreprenorii și va genera o creștere economică capabilă să producă bunăstare pentru românii aflați în dificultate. Totuși, deși recunoaște că taxele mari și tăierile bugetare au lovit comunitățile defavorizate, el afirmă că programul predecesorului său de reducere a deficitului bugetar istoric trebuie să continue”.

„Nu vor exista taxe noi pe muncă sau pe capitalul productiv. În schimb, vom continua restructurarea cheltuielilor statului, spune premierul desemnat. Discuția onestă cu PSD va fi aceeași ca și cu celelalte partide: nu există spațiu pentru noi măsuri de expansiune fiscală.

Asta nu înseamnă că îi uităm pe cetățenii vulnerabili sau pe pensionari. Puținele resurse economisite prin responsabilitate fiscală vor merge în această direcție. Comunitățile sărace au fost afectate de încetinirea economiei și de prețurile mari la energie cauzate de șocurile externe. Situația lor este o prioritate pentru mine și vom găsi căi de a-i sprijini. În același timp, trebuie să încurajăm sectorul privat, pentru că acolo se produce bogăția pe care ulterior o putem redistribui”.

Diferențele față de Guvernul Bolojan

„În privința traiectoriei fiscale și a ancorelor europene există o continuitate totală (cu guvernul Bolojan – n.r.), spune Tomac. Reducerea deficitului nu este o prioritate a lui Bolojan sau a lui Tomac, ci un obiectiv național al României. Piețele au nevoie de această predictibilitate.

Diferența va fi de abordare. În primul rând, vom avea o poziție clară pro-sector privat: statul nu se mai luptă cu antreprenorii. Vom lansa o consultare permanentă cu companiile, vom publica un inventar public al tuturor autorizațiilor comerciale și le vom elimina pe cele inutile.

În al doilea rând, vom accelera digitalizarea și eliminarea barierelor birocratice. În al treilea rând, antreprenoriatul va fi privit ca un motor de dezvoltare rurală, nu doar urbană. De asemenea, ne vom concentra pe accelerarea proiectelor energetice, de stat sau publice, pentru a ieftini energia, și pe îmbunătățirea pieței de capital”.

Ultima frază s-ar putea referi la proiectele de energie nucleară americane aruncate peste bord de Bolojan? Probabil. Tomac, ca și Nicușor Dan, merge pe linia întăririi relațiilor cu SUA.

Care sunt alternativele lui Nicușor Dan

Dacă e să considerăm că PSD va susține fără fracturi guvernul Tomac (ceea ce e departe de a fi o certitudine), că toți independenții, foștii suveraniști și minoritățile ar accepta propunerea lui Nicușor Dan, tot ar fi nevoie de măcar 40 de voturi. Pe care poate președintele, pentru că Tomac nu contează în această ecuație, speră să le obțină underground de la PNL și USR, ceea ce este de asemenea puțin probabil.

De ce președintele este pus în această situație? Explicația stă poate în modul său de a aborda problematica politică, mult mai puțin „șmecherească” decât a predecesorilor săi sau într-o intenție (posibil chiar prevăzută din start) de a juca pe cartea amenințării cu dizolvarea Parlamentului.

Dar cea mai gravă problemă și pe care președintele n-ar trebui să o repete la a doua eventuală nominalizare, este oferta „responsabilității” pentru clasa politică. Adică luați-va voi oamenii acasă că vin eu cu niște genii. Nimeni nu dorește această alternativă. Nimeni. Toți așteaptă oferte „constructive”. Oferte, care, să nu ne mințim, PSD le-a făcut cel mai probabil înainte de moțiunea de cenzură. Și pe care acum le face Bolojan. Rămas la palatul Victoria. Deja în ochii oricărui parlamentar necunoscut care zace în bancă fără să scoată un cuvânt, Bolojan prezintă o ofertă concretă (un consiliu de administrație, un contract, un post printr-un județ), iar Nicușor Dan 1001 specialiști care trăiesc în stratosferă.

Pentru parlamentarii de la PNL și USR care vor să rămână în siajul Cotroceniului, Nicușor Dan nu pare capabil să pună pe masă o alternativă politică. Nimeni nu va pleca dintr-o construcție potențial de 30% pe care o promit Bolojan și Fritz prin alianța PNL-USR pentru ceva ce va construi Tomac sub binecuvântarea președintelui.

Ce ar putea ascunde jocul președintelui cu sau fără complicitatea desemnatului Tomac

Singura logică a insistenței pentru Tomac ar putea fi obligarea tuturor actorilor politici să se poziționeze. Bolojan deja s-a poziționat ca anti-american, cu Fritz în trenă. UDMR să se poziționeze anti-PSD și pro-Bolojan. Să ne amintim că UDMR a fost partidul care a ridicat repede și agresiv obiecții împotriva creșterilor de taxe locale, pentru că este un partid foarte dependent de primari. Poate nu le va fi chiar simplu să explice electoratului de ce fac această alegere.

Pentru a crea alte clivaje politice în societate câteodată e nevoie de niște zguduieli. Tomac, portavocea potențială a partidului prezidențial viitor, punctează că diferență între el și Bolojan este modul în care abordează problema antreprenorilor și a relansării economiei. Temă cu care și PSD l-a atacat pe Bolojan.

O fi important pentru srl-ul din colț că reduce Bolojan aparatul de stat, dar mai mult îl doare că îl arde fiscul la orice pas și i-au crescut toate taxele. Plus că oamenii din cartier nici nu prea mai cumpără ca pe vremuri.

Tomac în acest joc poate fi o marionetă naivă (ceea ce ar părea credibil dacă îi luăm în considerare reacția la decizia PNL, când a izbucnit total nepotrivit, trimițându-i în opoziție). Bolojan e mai abil în acest joc al nervilor și al imaginii. Fie este o piesă într-un joc mai complex, care e încă în derulare. Probabil vom afla în următoarele două săptămâni.