Astrele s-au aliniat acum un an pentru ca Nicușor Dan să ajungă în fruntea statului. În ultimele zile norocul pare să-l fi părăsit. Chiar așa să fie?

Dincolo de bancurile care împânzesc rețelele sociale, este Nicușor Dan un lider cu capacitate redusă de reacție? Un gâgă care nu conștientizează rolul important pe care îl are în viața politică a României? Sau o gândire matematică ce calculează șansele electorale pentru următorul său mandat și până atunci modalitățile de a nu fi suspendat? Pentru cine nu știe, sociologia e statistică matematică.

Nervozitatea lui Nicușor Dan față în față cu obrăznicia lui Bolojan

Miercuri este a doua oară când l-am văzut pe Nicușor Dan ieșind nervos la declarații. După prima rundă de consultări cu partidele din fosta coaliție a mai apărut atât de iritat. Ieri președintele a ieșit din nou cu un apel la rațiune adresat șefilor de partide.

Răspunsul PNL la apelul președintelui a fost o replică dură a lui Bolojan: „Trebuia să facă apel la rațiune înainte de moțiunea de cenzură”. Și un refuz categoric al liberalilor de a-l susține pe Tomac. La USR e liniște, dar au dat „pe surse” că mâine vor vota contra și ei.

Și la PSD e liniște, comentarii neutre, social-democrații se vor poziționa pe final probabil. O liniște mai constructivă, dar care aduce mai mult cu un refuz. Deja guvernul Tomac pare mort înainte de a se naște. Sursele de presă vorbesc și de o confruntare telefonică directă între Nicușor Dan și Bolojan.

Dar Nicușor Dan nu are alternativă: ori pune un guvern în 2 săptămâni, cu sau fără Tomac ori va intra în morișca uzurii politice. În politică rechinii simt mirosul sângelui și un președinte refuzat de toată lumea este carne de tun.

Ce fel de președinte este Nicușor Dan

Cineva care îl cunoaște destul de bine mi l-a descris astfel: „Are o gândire strategică foarte solidă”. Și a adăugat: „Dacă el crede că o cale e corectă și pe ea trebuie mers, nimic nu-l poate mișca. Ține cont de părerea colaboratorilor săi, ceea ce în politică e rar, în general oamenii cred că le știu pe toate. Și acceptă multe mizerii de la adversari doar pentru a rezolva situațiile imposibile așa cum vrea el să le rezolve”.

Pare o descriere adaptată situației din ultimele luni. Și cumva în ton cu ceea ce spune Matei Păun, un prieten mult mai apropiat al președintelui, într-un interviu de joi. „El se prezintă ca un mediator, se prezintă ca un om care încearcă să găsească soluții constructive, să creeze coaliții, este o persoană care își dorește o coaliție. Nu este o persoană care să vină să impună, pur și simplu, o voință anume”, a spus Matei Păun.

„Cred că prin numirea domnului Tomac avem un exemplu de o încercare de a găsi un consens, a continuat consultantul. De a propune o soluție așa cum o fi ea, ca lucrurile să meargă înainte. Adică nu stă într-un turn de fildeș la Cotroceni, așteptând ca lucrurile să se așeze. Au avut loc mai multe consultări, niciun partid, dar niciun partid n-a venit cu o soluție viabilă”,

De asemenea, Matei Păun a subliniat că Nicușor Dan „nu și-a dorit să fie președinte ca să înceapă un jihad împotriva PSD-ului sau a altor partide” și că îl respectă pe Bolojan, dar nu au chimie.

Spre deosebire de cei care îi sunt apropiați și îl zugrăvesc doar ca pe o persoană foarte sinceră și cu preocupare pentru țară, ar fi bine să avem în vedere și că în jurul președintelui roiesc diverși cu interese puternice. Oameni puternici, formal sau informal, care l-au moștenit ei pe Nicușor și nu invers. Care au pus umărul la alegerea sa și își fac deja calculele pentru următoarele alegeri. Și care cu siguranță au un plan. Dacă Nicușor Dan se va încadra sau nu în acest plan vom vedea.

Dar, cine l-a adus în fruntea statului pe Nicușor Dan?

Primul pas în alegerea lui Nicușor Dan la Cotroceni a fost menținerea sa la Primărie pentru al doilea mandat. Dacă ne reamintim alegerile locale din 2024 a fost un moment de maximă cooperare PNL-PSD, partide aflate la guvernare. Liste comune în marile orașe, inclusiv în sectoarele Municipiului București și trimiterea acasă a unor nume grele din USR: Radu Mihaiu, Clotilde Armand, Alin Coliban etc.

Cu o excepție. La PMB. Pur și simplu și PNL și PSD au degajat și au lăsat liber terenul pentru Nicușor Dan. Un primar mediocru, cu puține realizări și șanse minime de realegere. Marile partide au inventat cu independent fantomă, pe care tot ele l-au eliminat din cursă în plin proces electoral. Au venit apoi cu două opțiuni slabe pe care nimeni din conducerea celor două formațiuni nu s-a înghesuit să le susțină. Practic aproape i-au pus actualului președinte un covor roșu pentru a reintra în primărie. Pe care el n-a refuzat să pășească.

Pasărelele bine informate din Cișmigiu au ciripit atunci că Nicu și Marcel au fost sfătuiți de o doamnă de la o ambasadă să se uite puțin în altă parte. Ceea ce oamenii au respectat. Nicușor Dan s-a reales și a candidat în 2025 de pe platforma omului cu experiență în administrație, care vine să își pună expertiza în slujba României.

În turul 1 s-au „întâmplat” mai multe „surprize” care l-au propulsat în turul al doilea: Crin Antonescu a fost dezgropat din „bibliotecile” de la Bruxelles și propus de Kelemen Hunor liderilor PSD și PNL. Primit de aceștia cu bucurie, deși era un candidat fără nicio șansă. În altă ordine de idei, președintele UDMR zilele astea e foarte rezervat în a face propuneri guvernamentale, spune că nu e cazul să aibă el idei.

Geoană și Ponta, doi candidati care puteau cel mult targeta 10% fiecare, oameni cu experiență care știu mersul proceselor electorale, că au mai pierdut și cu alte ocazii, au decis „din conștiință” să candideze. Luând voturi de la Crin Antonescu exact cât să nu intre acesta în turul 2.

Iar dacă ne referim la turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2025, toate astrele s-au aliniat la curtea lui Nicușor Dan. Începând cu vizibilul noncombat al lui Simion, care a reușit să se certe cu toată România. În cele 3 zile cât a fost în țară și nu la Roma, Varșovia sau Paris. Și continuând cu poziționarea liderilor PSD în favoarea lui Nicușor, cu tăcerea lui Bolojan (a cărui părere despre Nicușor Dan e știută printre cunoscătorii într-ale politicii) și cu constituirea rapidă a unui guvern de largă concentrație ideologică.

Toată această mașinărie se gripează în guvernul lui Tomac?

E puțin probabil că toată această structură l-a lăsat baltă pe Nicușor Dan la un an după alegerile prezidențiale. Este evident că există două „găști” care luptă pentru putere în servicii, societate, economie, media. Unii sunt așezați în spatele lui Bolojan, alții în siajul președintelui. Aceleași guri rele spun că primii ar fi mai teutoni și ultimii mai francofoni. Dar să nu credem toate bârfele, nu?

Grindeanu și PSD au marșat la mișcare fiind convinși că președintele are un plan. Dacă planul nu există vor avea marea surpriză de a constata că au pierdut totul și trebuie să se ridice încă o dată de jos. Iar dacă planul există vor avea și atunci o surpriză: Nicușor Dan le va fi tovarăș cât va avea nevoie de ei si îi va lăsa baltă când nu-i vor mai folosi.

Guvernul Tomac nu este probabil piatra filosofală a planului lui Nicușor. Nu trece Tomac, va trece următorul, președintele amenințând cu alegeri anticipate. Cumva mecanismul se va pune în funcțiune. În fiecare partid sunt destui care se tem că nu vor mai fi pe listă la următoarele alegeri. Și care vor vota pe oricine.

Dar la a doua propunere, președintele are glonțul de aur. Dacă îl va folosi corect, pentru el, planul va trece în următoarea etapă. Dacă va fi o fâsâială l-ar putea costa următorul mandat sau chiar suspendarea. Pentru că, o spun din nou, istoria e scrisă de învingători.

Iar dacă nu va exista niciun plan, zilele lui Nicușor Dan la Cotroceni sunt numărate, iar Emil Constantinescu va avea un camarad învins de sistem. Dar e o ipoteză în care nu cred!