Pentru cine își amintește între 2015 și 2017, primari cu mult mai multe voturi decât Dominic Fritz, parlamentari, miniștri și șefi de partide au fost trimiși la parchete și instanțe, unii dintre ei și în pușcărie. Un fost prim-ministru, Adrian Năstase a mers la închisoare, altul, Călin Popescu-Tăriceanu a parcurs un lung proces juridic, iar un prim-ministru în funcție, Victor Ponta a trecut prin fața procurorilor și judecătorilor.
Niciun partid nu și-a permis să se solidarizeze cu o persoană anchetată, deși aceștia beneficiau de prezumția de nevinovăție. Niciun actor politic nu a comentat în niciun fel hotărârea unei instanțe. Dacă cineva mârâia ceva, puriștii USR-iști și acoliții lor din ONG-uri și presă săreau până la cer.
Când unii de-ai lor ajung „penali”, adică anchetați, precum Ciucu sau condamnați pentru erori administrative, precum Fritz, devin niște monumente de neatins, altfel e un atac la democrație.
Strâns uniți în jurul incompatibiliului Fritz
Uniunea Salvați România, niciodată un partid cu mare priză la mase, scade constant în sondaje. Adepții săi nu au fost niciodată interesați de economie, taxe, nivel de trai, ci doar de corupție, transparență, au acuzat pe toată lumea de proastă guvernare și hoție. Ce fac miniștrii lor astăzi și ce au făcut cei care au mai fost prin guverne s-a văzut. Oameni total nepotriviți pentru funcțiile pe care le-au ocupat și le ocupă, dar zic ei „cinstiți”, nu ca ceilalți. Adică în loc de „a furat, dar a și făcut” au venit unii care „nu știu să facă nimic, dar nu fură”.
Mitul s-a spulberat când Fritz a fost condamnat definitiv pentru niște mânăreli cu niște avize pentru unii care i-au finanțat campania. Acum argumentele sunt: „da, dar Timișoara l-a votat!”. Cu siguranță nu l-a votat să facă mânăreli. Chiar și minore. Că doar se dă drept arbitrul integrității, el și partidul lui.
În ședința de aseară a USR s-a aplicat aceeași rețetă pe care a folosit-o și Bolojan în PNL. O reuniune fulger, doar cu conducerea, în care s-a cerut un mandat și un vot de încredere.
Nu s-a făcut nicio consultare în partid, deși USR se revendică de la transparență și de la votul tuturor membrilor pentru președintele partidului. Fără Fritz nu se poate și gata! Aceeași conducere care a abadonat-o pe Lasconi în mijlocul unei bătălii electorale, Lasconi fiind un șef de partid și un candidat care intrase în turul doi la alegerile prezidențiale anulate în 2024.
În fotografia de la final, la ieșirea la declarații, la fel ca în cazul lui Bolojan, a apărut doar o parte a liderilor partidului. OK, este perioada vacanțelor, este posibil ca unii să fie plecați. Dar cu siguranță, mulți n-au vrut să apară în poză.
Fotografia restrânsă
În fotografie sunt miniștrii „supereroi” care au distrus energia, transporturile și politica externă a României. Care s-au bătut cu cotele apelor Dunării și cu dronele despre care nu pot spune nici azi cum au ajuns la locul de impact. Inclusiv micul miting din Timișoara, cu simpatizanți strânși de o asociație, a fost un mic spectacol prin care Fritz a încearcat să își demonstreze popularitatea atât în partid, cât și în rândul electoratului din Timișoara.
Manifestația pe care a convocat-o astăzi la Timișoara este la fel de subțirică precum manifestațiile din București și restul țării în favoarea lui Bolojan acum 3 luni. Dar USR nu se sfiește, în fruntea unor „găști de la bloc” să se vândă drept ceva cu totul special, apărători ai democrației.
Povestea lui Fritz, în oglindă cu Iohannis
Să ne uităm puțin de unde a apărut această speranță a politicii și apărător al democrației românești. Pe filiera germană. De unde a ieșit și Iohannis. Iohannis și Fritz vin din aceeași pepinieră de cadre, până și în modelul prin care li s-am creat o poveste, de care oricine are nevoie în politică, e asemănătoare.
Amândoi au fost prezentați drept primari de succes. Aleși, realeși, iubiți și adulați. Nemți harnici și corecți. În cazul lui Iohannis, am constatat că tot ce s-a întâmplat bun în administrația Sibiului a fost munca viceprimarului, care apoi a devenit primar în oraș după plecarea lui Iohannis la Palatul Cotroceni.
Că marele și harnicul administrator de la Sibiu e un băiat pus pe viață de lux, plimbări, confort pentru nevastă și mai are și niște combinații cu ceva închirieri de spații. Pentru a cădea vălul a trebuit ca omul să ajungă la Cotroceni.
În cazul lui Fritz, rețeta e aceeași. Nu putea candida în 2025 că nu avea cetățenie română. Acum o are și susținătorii săi îl pregăteau pentru următoarea tură. Doar că n-a mai apucat. Drumul său către Cotroceni s-a oprit în combinageala de la Primărie. Mai sunt și alte dosare la ANI, al căror final îl așteptăm.
De ce menținerea lui Fritz la conducerea USR e vitală
La nivel mic USR și PNL au nevoie unul de altul. Așa că țin de Fritz și Bolojan. Orice altă alianță sau un guvern cu părți din cele două partide, un partid prezidențial cu oameni plecați din cele două partide (cum cred că vom vedea la un moment dat) le-ar readuce la starea de micro-partide care nu contează politic.
Nicușor Dan are nevoie desigur de o implozie a acestor două partide. Pentru a-i face loc unui ipotetic partid al său. Și pare că o să-i iasă, în ciuda votului de azi din USR. Pentru că Bolojan este și va fi în lunile următoare sub atacul crizei energetice și a prețurile care vor veni în facturi, iar lui Fritz i se cam decolrează aura de sfânt.
În spatele unui Iohannis și unui Fritz, zic din ce în ce mai mulți, ar fi filiera germană. În spatele lui Nicușor Dan s-ar iți Palatul Elisee. Războiul economic franco-german pare să se poartă pe cadavrul economiei românești. Și nu de ieri de azi, ci din perioada modernizării statului român, a celor două războaie, sau din zona interbelică.
Chiar și recent, ăn urmă cu câțiva ani, ne amintim procesul deschis împotriva șefilor Veolia, de exemplu, una dintre companiile franceze importante din România. Dosarul a fost clasat după vizita președintelui Macron în România.
Ne amintim și de vizita lui Nicușor Dan în Germania, chiar la începutul mandatului, cu Dominic Fritz în avion, dar care nu s-a soldat cu rezultate spectaculoase, motiv pentru care opțiunea Bolojan a fost probabil cea aleasă în calitate de interlocutor favorit.
Eșec pe toată linia pentru Fritz
Ceea ce trebuie constatat este că toate instituțiile care i-au tăiat avântul lui Fritz, și nu sunt puține: ANI, Curtea de Apel, Înalta Curte, Curtea Constituțională, sunt instituții bine controlate de zece ani de către structurile statului român. Și în afară de naivii simpatizanți sau membri de partid ai dlui Fritz, nu crede nimeni că de către PSD.
Aceste structuri, hai să le spunem sistemul, care au decis să nu îl penalizeze pe Băsescu decât după ce i s-a terminat mandatul de președinte, care l-au protejat pe Iohannis într-o situație foarte similară cu cea a lui Fritz, într-o situație de incompatibilitate, dar care l-au penalizat pe Fritz cu foarte mare rapiditate.
Nicușor Dan nu-l va apăra pe Dominic Fritz de consecințele legii ANI. Vom vedea dacă va fi capabil să-i tragă partidul de sub picioare. Războiul se poartă pe tot terenul. Dar, ca fapt divers, e amuzant cum îl vinde USR pe Grindeanu pe de-o parte ca fiind pe cale de a fi mătrășit de la conducerea PSD, pe de alta ca pe marele combinator din umbră care asmute instanțe și judecători constituționali pe urmele lui Fritz.
