Cum a devenit migrația un avantaj competitiv la Cupa Mondială. Ce arată datele despre succesul echipelor naționale

Succesul a generat însă și o dezbatere mai amplă. Din cei 26 de jucători convocați de Maroc la turneul din Qatar, 14 erau născuți în afara țării. Proporția era cea mai ridicată dintre toate participantele la competiție.

Potrivit unei analize publicate de The Conversation, tendința este și mai vizibilă la Cupa Mondială 2026. Aproape un sfert dintre cei 1.248 de fotbaliști selecționați pentru turneu s-au născut într-o altă țară decât cea pe care o reprezintă.

Tot mai multe naționale se bazează pe jucători născuți în străinătate

În unele loturi, ponderea jucătorilor născuți peste hotare este impresionantă.

În cazul Curaçao, aproximativ 96% dintre fotbaliști provin din afara teritoriului național. Republica Democrată Congo are o proporție de 85%, iar Marocul ajunge la 73%.

În total, opt dintre cele 48 de echipe participante la Cupa Mondială 2026 au mai mulți jucători născuți în străinătate decât în țara pe care o reprezintă.

Fenomenul nu este însă unul nou. Migrația a influențat fotbalul internațional încă din primele decenii ale competiției.

La Cupa Mondială din 1938, aproximativ 12% dintre jucători reprezentau o altă țară decât cea în care se născuseră.

Diaspora joacă un rol important

Mulți fotbaliști sunt eligibili pentru mai multe selecționate datorită originii părinților sau bunicilor.

Un exemplu cunoscut este Ivan Rakitić. Deși s-a născut și a crescut în Elveția, el a ales să joace pentru Croația, țara de origine a familiei sale.

Alți sportivi ajung să reprezinte o altă națională după ce obțin cetățenia țării în care locuiesc și își desfășoară cariera.

Cazul lui Pepe este unul dintre cele mai cunoscute. Născut în Brazilia, fundașul a evoluat pentru Portugalia la patru ediții ale Cupei Mondiale.

Migrația de a doua generație contează la fel de mult

Influența migrației nu se limitează la jucătorii născuți în alte țări.

Numeroase loturi includ fotbaliști ai căror părinți au migrat. Un exemplu celebru este naționala Franței care a câștigat Cupa Mondială în 2018. Din cei 23 de jucători ai lotului, 12 aveau părinți proveniți din Africa.

Componența echipei reflecta legăturile istorice dintre Franța și fostele sale colonii din Africa de Nord și Africa de Vest.

Și Elveția a fost influențată de migrația generată de conflictele din fosta Iugoslavie. În ultimele două decenii, mulți dintre jucătorii reprezentativei elvețiene provin din familii stabilite în țară după războaiele din Balcani.

Povestea Angliei și a comunităților din fostul Imperiu Britanic

Lotul Angliei pentru Cupa Mondială 2026 ilustrează la rândul său impactul migrației asupra fotbalului modern.

Pe lângă Marc Guéhi, născut în Coasta de Fildeș, cel puțin alți nouă jucători au un părinte născut în afara Marii Britanii.

Majoritatea provin din familii cu rădăcini în Africa sau Caraibe. Aceste legături reflectă valurile de migrație care au ajuns în Regatul Unit după cel de-Al Doilea Război Mondial.

În același timp, 24 de fotbaliști născuți în Anglia au fost selecționați de alte naționale pentru Cupa Mondială 2026. Unii reprezintă Scoția, iar alții evoluează pentru Statele Unite, Ghana sau Noua Zeelandă.

Există o legătură între migrație și performanță?

Studiile realizate în ultimii ani sugerează că răspunsul este afirmativ.

O cercetare publicată în 2022 și care a analizat toate edițiile Cupei Mondiale dintre 1970 și 2018 a concluzionat că echipele cu mai mulți jucători născuți în străinătate tind să obțină rezultate mai bune.

Autorii au constatat că fiecare fotbalist născut în afara țării reprezentate era asociat, în medie, cu un parcurs mai lung în competiție.

O altă cercetare, publicată în 2023 și concentrată pe echipele europene participante la Campionatele Mondiale și Europene, a ajuns la concluzii similare.

Potrivit studiului, loturile cu o diversitate mai mare de origini au înregistrat, în medie, diferențe de goluri mai bune decât echipele mai omogene.

De ce poate fi migrația un avantaj?

Specialiștii indică două explicații principale.

Prima este extinderea bazei de selecție. Țări precum Maroc sau Ghana pot recruta jucători formați în academii și campionate puternice din Europa Occidentală.

A doua explicație este diversitatea de profiluri sportive disponibile.

Fotbalul modern cere caracteristici diferite pentru fiecare poziție. Fundașii centrali au nevoie de forță și talie. Atacanții trebuie să fie rapizi și eficienți în fața porții. O bază de selecție mai diversă poate oferi mai multe opțiuni pentru construirea unui lot echilibrat.

Migrația nu garantează trofeul

Autorii analizei atrag însă atenția că migrația nu explică singură succesul unei echipe.

Campioana mondială din 2022, Argentina, a câștigat trofeul fără să aibă niciun jucător născut în afara țării.

Performanța depinde și de populație, resurse economice, infrastructură sportivă, calitatea antrenorilor și valoarea individuală a jucătorilor.

Totuși, datele disponibile sugerează că migrația influențează fotbalul internațional într-un mod mai profund decât simpla schimbare a componenței loturilor.

Dacă Marocul a demonstrat acest lucru în 2022, Cupa Mondială 2026 ar putea aduce noi exemple care să confirme rolul tot mai important al migrației în succesul echipelor naționale.

Începutul unei frumoase prietenii

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!