Într-o grupă cu Belgia, Croația și Canada șansele la calificare sunt mici. Acest lucru nu a stat în calea echipei din Maroc. Nu au pierdut niciun meci și s-au calificat de pe primul loc. În drumul spre semifinale au eliminat favorite la câștigarea titlului precum Spania și Portugalia. Nu este pentru prima dată când Marocul produce surprize. Iar lunga ei istorie confirmă acest lucru.
În urmă cu aproape 100 de ani
Echipa Națională a Marocului a fost înființată în anul 1928. Pe 22 decembrie joacă primul meci împotriva unei reprezentative secunde a Franței. Lotul a fost alcătuit din cei mai buni jucători din „Liga Marocană de Fotbal” (LMFA). Meciul s-a încheiat cu victoria francezilor, 2-1. În primii ani au jucat majoritatea meciurilor împotriva echipelor din Algeria și Tunisia.
Drumul până la mondial era unul lung. Aceștia vor participa pentru prima dată la ediția din 1970. Au fost aproape în anul 1960. Atunci, au jucat o dublă manșă cu Tunisia. Poreclită „Leii din Atlas”, echipa din Maroc a câștigat meciul tur cu 2-1. Rezultatul a fost același în retur, însă, pentru Tunisia.
Dăm cu banul și decidem câștigătoarea
La acel moment doar o echipă din Africa putea să joace la mondial. S-a organizat un meci de play-off între cele două în Palermo, care s-a încheiat la egalitate. Surprinzător este modul în care s-a aflat câștigătoarea acelui duel. S-a dat cu banul. În zilele noastre pare imposibil ca un meci să fie decis în acest fel.
Au învins-o pe Ghana și îi aștepta un ultim duel cu Spania, jucat și acesta în format dublă manșă. În cele din urmă, „Furia Roja” s-a impus cu scorul de 4-2. În 1966 echipa devine membru oficial al Confederației Africane de Fotbal „CAF”. Au jucat campania de calificări pentru Cupa Mondială din 1970. O victorie cu Senegal și un nou egal cu Tunisia erau suficiente de data aceasta pentru o calificare în runda finală a preliminariilor. Obțin 5 puncte din meciurile cu Sudan și Nigeria și se califică pentru prima dată la Cupa Mondială.
Primul punct obținut de o echipă din Africa
În urma acestor rezultate Maroc a devenit prima echipă din Africa care s-a calificat la prestigiosul turneu. În grupa cu Germania de Vest, Peru și Bulgaria, „Leii din Atlas” reușesc să obțină doar un punct. În ciuda eliminării, acest ultim meci intra în istorie. Era primul punct obținut de o echipă națională din Africa la Cupa Mondială.

Peste 4 ani Marocul era protagonista unui scandal de proporții. A reușit să treacă cu succes de primele trei runde din campania de calificare și se pregătește de meciuri decisive cu Zambia și Zair. Meciul tur cu Zambia se încheie cu înfrângerea marocanilor, 0-4. Aceștia își revin în timp util și reușesc să câștige meciul retur cu 2-0.
Meci câștigat la masa verde
Adevăratele probleme apar în dubla cu Zair. Pierd primul meci cu 0-3 iar vârful Ahmed Faras se accidentează. Marocul solicită celor de la FIFA rejucarea meciului. Cererea lor este respinsă. Vestea nu este bine primită de Maroc. Sub formă de protest, nu participă la cel de al doilea meci cu Zair de pe teren propriu. Echipa oaspete a câștigat meciul cu 2-0 la masa verde.
Nemulțumirea a fost atât de mare pentru „Leii din Atlas” încât nu au participat la calificările pentru Cupa Africii din 1974. În acel an selecționata a jucat doar două meciuri. În cele din urmă au loc reconcilieri cu FIFA și CAF și se califică la Cupa Africii pe Națiuni din 1976. Nu reușesc să se impună în fața Nigeriei și ratează participarea la Jocurile Olimpice din același an.
Român la cârma echipei marocane
Anul 1974 este unul al schimbărilor pentru Maroc. La cârma echipei ajunge un român, Virgil Vintilă Mărdărescu. După 3 sezoane pe banca celor de la Politehnica Iași, acceptă oferta echipei din Africa și îi ia locul lui Abderrahmane Mahjoub pe banca tehnică. Povestea lui Mărdărescu este una extraordinară, fiul acestuia fiind coleg de echipă cu unul dintre cei mai mari fotbaliști pe care i-a dat planeta.
Echipa „Leilor din Atlas” nu se califică la Cupa Mondială din 1974. Scenariul este același pentru edițiile din 1978 și 1982. Dezamăgirea nu mai ține pentru mult timp iar anul 1986 marchează începutul celei mai bune generații la acel moment a Marocului. Se califică la mondialul din Mexic și joacă într-o grupă cu Portugalia, Anglia și Polonia.
Prestații bune urmate de mari decepții
Echipa are un joc de zile mari. Obține două egaluri cu Anglia și Polonia și reușește un magistral 3-1 cu Portugalia. Obțin primul loc în grupă și se pregătesc de meciul cu Germania de Vest. Nemții câștigă la limită cu 1-0 prin golul lui Lothar Matthäus. În ciuda înfrângerii, Marocul stabilește un nou record. Devine prima echipă africană care reușește să treacă mai departe de faza grupelor.
Nu se califică la Cupa Mondială din 1990 din Italia iar parcursul slab este menținut și în Cupa Africii pe Națiuni, unde sunt eliminați în faza grupelor. Rezultatul este același în 1994 și 1996. Reușesc în cele din urmă să se califice la ediția din 1994 a Cupei Mondiale. Termină pe locul 4 în grupa cu Olanda, Arabia Saudită și Belgia. Trei meciuri și trei înfrângeri descriu parcursul prost al echipei.
Cupa Mondială din 1998 din Franța aduce noi dezamăgiri pentru marocani. Situația este ceva mai bună decât acum 4 ani, însă nu este suficientă. Termină pe locul 3 în grupa cu Brazilia, Norvegia și Scoția. „Leii din Atlas” obțin un egal cu Norvegia, o înfrângere cu Brazilia și o victorie cu ultima clasată, Scoția. Deși nu a reușit să iasă din grupe, jocul marocanilor a fost apreciat de majoritatea suporterilor pentru jocul ofensiv, dinamic al acestora, condus de sportivi precum Mustapha Hadji și Noureddine Naybet.
Revenire după 20 de ani
Se așterne liniștea în echipa care a stabilit recorduri și a adus primele puncte pentru continentul african la mondial. Aceștia vor lipsi pentru următorii 20 de ani de ani la mondial. Revenirea a avut loc la Cupa Mondială din 2018 din Rusia. În grupa B joacă cu Spania, Portugalia și Iran.

Pierd primul meci, împotriva Iranului, printr-un autogol cu 0-1. Același este rezultatul și în partida cu Portugalia, când Cristiano Ronaldo este la datorie. Marocul este eliminat, însă mai este un meci de jucat cu Spania. Reușitele lui Khalid Boutaïb și Youssef En-Nesyri aduc echipa din Africa în avantaj, însă partida se închide la egalitate, 2-2.
Miracolul din Qatar
Maroc urma să scrie istorie la următoarea ediție a mondialului. În Qatar, „Leii din Atlas” au reușit să ridice întreg globul în picioare. Două victorii, cu Belgia și Canada și un egal cu fosta semifinalistă, Croația îi asigură primul loc în grupă și calificarea. Maroc nu avea de gând să se oprească aici. Era prima dată cânt echipa reușea să iasă victorioasă din faza grupelor după 36 de ani.
Mulți nu i-au dat șanse, însă acest lucru nu a contat. Meciul din șaisprezecimi cu Spania se încheie la egalitate, 0-0. La loviturile de departajare Yassine Bounou este într-o formă de zile mari și apără două lovituri. Golul victorios este înscris de Achraf Hakimi. Marocul ajunge pentru prima dată în istoria sa în sferturile de finală.
Dueluri cu Portugalia și Franța
Dacă Spania nu a putut să o învingă, Portugalia sigur o să o facă. Așa au gândit cei mai mulți. „Leii din Atlas” sunt din nou la datorie. Scorul final a fost de 1-0. Lovitura de cap a lui En-Nesyri intră în cărțile de istorie. La momentul acesta perspectiva asupra echipei se schimbă radical. Oare Marocul este noua senzație a fotbalului mondial?
Semifinala cu Franța pune capăt acestei povești frumoase. Meciul se încheie 2-0. Joacă finala mică cu selecționata Croației, pe care o pierd. Termină pe locul 4 în clasamentul competiției și donează toate câștigurile unor organizații de caritate care luptă împotriva sărăciei în familii și în rândul copiilor.
Fotbalul în Maroc
Sportul rege a depășit acum mult timp terenul de fotbal. Observăm cum decizii ale sportivilor au implicații majore la nivel global. Nu mai este doar despre jocul cu balonul. Ci despre pasiune, curaj și modalități de a deveni cea mai bună versiune a ta prin intermediul fotbalului. Marocul este una din țările care au înțeles rolul acestui sport în viețile oamenilor, dincolo de spectacolul de pe gazon.
Pare greu de crezut că oamenii pot învăța lucruri prin intermediul fotbalului. Beneficiile de natură fizică sunt evident, însă, cum ar mai putea să ajute? În Maroc fotbalul este una din metodele informale de educare a populației. Oamenii care nu au putut să-și termine studiile ascultă comentatorii sportivi sau prezentatorii emisiunilor sportive.
În acest fel ei își îmbogățesc limbajul și învață cum să se exprime mai bine. Toate acestea au loc în contextul pe care fotbalul îl creează. Oameni din pături sociale diferite, cu venituri diametral opuse sau formări academice care lipsesc în cazul unora, acestea nu mai au nicio putere în fața sportului rege.
Femeile se afirmă în fotbal
Suporterii învață unii de la alții urmărind traseul pe care balonul îl parcurge pe teren. Acest sport a fost și o modalitate prin care femeile au putut să se afirme. Echipa feminină a Marocului a câștigat în 2023 Cupa Africii pe Națiuni. Acest succes a dat naștere unei mișcări sociale.

Mai multe tinere au început să joace fotbal. Au trecut dincolo de clișeul conform căruia „fotbalul este un sport pentru băieți” și au ieșit pe teren. Curajoase, ambițioase și determinate, fetele au înțeles că diferențele de gen impuse uneori de societate sunt nesemnificative în fața pasiunii, conform aburyfoundation.
Mamele câștigă meciurile
Prestația echipei la Cupa Mondială din 2022 a fost una de zile mari. Dincolo de determinarea jucătorilor de a obține cele mai bune rezultate, ce altceva a facilitat acest succes? Răspunsul corect este familia. Înainte de deplasarea din Qatar, selecționerul de atunci Walid Regragui și Federația Regală Marocană de Fotbal le-au transmis jucătorilor că pot să vină însoțiți de membrii familiei.
Costurile deplasării au fost suportate integral de federație. Astfel, hotelul la care a fost cazată echipa a semănat cu o tabără de vară la care au venit și părinții. S-a creat climatul unei familii mari, unite, care este pregătită în orice moment să ofere ajutor oricui. Ce efecte a avut din punct de vedere psihologic această decizie?
Jucătorii au fost aproape de persoanele dragi. Avându-le aproape au putut să dea cel mai bun randament la antrenamente și în meciuri. Nu au mai fost frământați de grijile vieții de familie și au jucat cu o mai mare plăcere. Acest climat sigur a jucat un rol colosal în performanțele pe care le-a avut echipa.
Virgil Mărdărescu. Nume românesc în istorie marocană
Virgil Mărdărescu a jucat fotbal pentru doar două sezoane, între 1947 și 1949 la echipa „Flacăra”. La 34 de ani devine antrenor și debutează pe banca echipei Dinamo Brașov. Ajunge în finala Cupei României cu FC Argeș-Pitești, echipă pentru care juca la acel moment Dobrin. În România le mai pregătește pe Farul Constanța și Politehnica Iași.
În 1974 primește o ofertă neașteptată. Naționala Marocului avea ca principal obiectiv calificarea la Cupa Africii pe Națiuni din anul 1976. Era o provocare pentru cel poreclit „Gil”, pe care a acceptat-o. Au terminat faza grupelor pe primul loc, obținând două victorii și o remiză. Trei meciuri stăteau în calea unui succes de proporții. Câștigă cu 2-1 meciurile cu Egipt și Nigeria și obține un egal cu Guineea.
Duel românesc în Cupa Africii și colegul Pele
Marocul obține primul loc și câștigă prestigiosul turneu. Mărdărescu a devenit primul antrenor și singurul antrenor român care a câștigat un trofeu continental cu o selecționată. Ultimul meci, cel cu Guineea, a găzduit un duel românesc. Pe banca oponenților se afla un alt conațional, Petre Moldoveanu.
Povestea familiei Mărdărescu surprinde din toate punctele de vedere. Pasiunea pentru fotbal a preluat-o și fiul tehnicianului român, numit tot Virgil. Acesta a jucat pentru o perioadă la echipa New York Cosmos. Aici, a avut onoarea de juca cu legendarul Pele. Ca jucător a mai reprezentat echipe precum Poli Iași și Wydad Casablanca.
Capitolul 3/48
În episodul de mâine vom afla despre selecționata Germaniei. Pentru această echipă a jucat singurul român care a câștigat Cupa Mondială. Traseul lui este unul remarcabil, plin de momente de cotitură.
Mai mult de atât, unul din cei mai buni fotbaliști din istoria Germaniei s-a retras la apogeul carierei. Acest lucru s-a întâmplat dintr-o „greșeală a federației”. Despre toate aceste povești și istoria echipei naționale poți să citești mâine, de la ora 10:30.
