Mondialul în povești. Argentina ne învață cum să câștigăm în teren și înafara lui

Argentina a reușit să cucerească titlul mondial în anul 2022 în urma unei finale câștigate împotriva Franței. Primele 90 de minute s-au terminat la egalitate, scor 3-3. Victoria a fost obținută la loviturile de departajare. Lionel Messi a câștigat trofeul de care a fost aproape în 2014, în finala pierdută în fața Germaniei. Totuși, traseul parcurs până la câștigarea celor trei cupe este unul remarcabil.

Acum 150 de ani

Felul în care fotbalul a apărut în Argentina este unul neașteptat. În urmă cu mai bine de 150 de ani, țara era în proces de modernizare. Una dintre prioritățile acelor vremuri o reprezenta lansarea și dezvoltarea sistemului feroviar. Deoarece țara nu dispunea de tehnologie performantă au apelat la ajutorul britanicilor. Aceștia au adus utilajele necesare și specialiștii care urmau să conducă întregul proces.

Pentru a face deplasarea în America de Sud mai plăcută, muncitorii englezi au pus în bagaje și câteva mingi. Ele aveau să cucerească argentinienii definitiv. Fotbalul luase naștere în Regatul Unit cu zece ani în urmă, devenind în scurt timp un fenomen. În pauzele din timpul lucrărilor se organizau adesea meciuri între angajați, stârnind interesul localnicilor. Fără un marcaj al terenului, echipament necesar și cu porți improvizate, aceste locații urmau să fie numite „potreros”.

„Potrero” a devenit astfel primul loc în care talentul și pasiunea puteau lansa o carieră. Pe cât de simpliste, pe atât de importante erau pentru pasionații de fotbal. Au căpătat o importanță atât de mare în sport, devenind un reper cultural. În prezent sunt organizate turnee în aceste locații. Unul dintre cele mai cunoscute este „Selecion Potrero”, fondat de Sergio Aguero.

Cum se construiește succesul

Argentina este una din cele 13 echipe care au participat la prima ediție a Cupei Mondiale. Sud-americanii aveau să joace în finala turneului, pierdută în fața Uruguayului. Primul succes răsunător urma să fie atins 48 de ani mai târziu. La ediția din 1978, cu Daniel Passarela în calitate de căpitan, argentinienii cucereau primul titlu mondial. O victorie în prelungiri în fața Olandei îi plasa pe harta fotbalului mondial.

Al doilea trofeu este și unul dintre cele mai importante din istoria sportului. Protagonistul este Diego Armando Maradona, supranumit „D10S”. La baza acestui apelativ se află „Dios”, „Dumnezeu” în limba spaniolă și legendarul tricou al decarului naționalei. Anul este 1986, iar echipa este condusă de către Diego spre un nou triumf. O victorie în fața Germaniei declanșează bucuria în masă.

Un singur nume s-a putut apropia de Maradona și acela este Lionel Messi. Agil, tehnic și decisiv în fața porții, Messi a fost mult timp subiectul unor comparații. Numerele acestuia erau mai bune decât cele ale conaționalului, însă, lipsea un trofeu important. De acest lucru a ținut cont în 2022, când a condus echipa spre un nou succes. Messi era acum la același nivel cu Diego iar toată Argentina era în stradă.

Politica schimbă un destin. Cazul Luis Felipe Monti

Dincolo de influența în sport a lui Messi și Maradona există un caz particular. Unul care depășește cu mult performanțele sportive. Schimbările majore din politica își lasă amprenta asupra sportului. Iar această poveste nu face excepție. Este vorba despre cazul lui Luis Felipe Monti. Fundaș central la bază, s-a remarcat prin capacitatea de a acoperi spațiile de pe teren. A făcut-o atât de bine încât fanii l-au numit „doble ancho”, în limba engleză „double wide”.

A reprezentat selecționata Argentinei la prima ediție, cea din 1930. Patru ani mai târziu, Monti urma să poarte culorile altei națiuni. În partea cealaltă a lumii, în Italia, regimul fascist al lui Benito Mussolini căuta să-și consolideze statutul. Sume foarte mari erau cheltuite astfel încât echipa Azzuri să fie cea mai bună din lume. A luat naștere și un proces rapid de repatriere a celor cu origini în zona Romagna. Monti a fost vizitat de către doi străini.

Oferta lui Mussolini

Aceștia i-au spus că urmează să primească o ofertă din partea unui club italian. Recomandarea acestora era să accepte propunerea. Urma să câștige un salariu de 5000 de dolari pe lună, iar cazarea și transportul erau asigurate de către regim. I s-a comunicat faptul că oferta venea chiar din partea lui Benito Mussolini.

 Propunerea a venit din partea clubului Juventus. Totuși, este greu de crezut că Mussolini a fost direct implicat. Echipa acestuia preferată era Lazio. La ediția din 1934 Monti a evoluat pentru Italia, devenind primul jucător care a reprezentat două națiuni diferite în finalele de la mondial.

 Superstiții care aduc victoria

Soarta unui meci se decide în teren. Totuși, argentinienii cred în superstiții și au anumite obiceiuri. Nu există om mai presus de soarta echipei naționale. Jucătorii reprezintă întreaga țară iar suporterii au datoria să-i ajute prin orice mijloace. În plan local există obiceiuri care sunt respectate cu sfințenie, mai ales în ziua meciului. Vom afla împreună care sunt acestea.

 Ziua meciului este cea mai importantă. Auzit fluierul final, o întreagă țară își susține echipa. Favoriții înscriu iar entuziasmul depășește orice cotă. Însă, nimeni nu are voie să se miște. Fiecare om își păstrează locul, ordinea pe canapea nu se schimbă. Poți să mergi la baie, însă doar la pauză. Dacă Argentina a înscris în timp ce tu stăteai pe fotoliu, mutarea pe canapea ar putea influența meciul.

Asemănător primului obicei este și acesta. Poate ai fost nevoit să te ridici de pe locul tău. Nu este nicio problemă, însă nu mai poți sta în camera aceea. Trebuie să te duci într-o altă încăpere. Dacă ai acolo televizor, este foarte bine. Dacă nu, poți să stai să îi asculți pe cei rămași la meci.

Cuvântul interzis în fotbalul argentinian

Cum poți influența echipa adversă? Foarte simplu, rostește „Kiricocho”. Fie la o lovitură de pedeapsă, sau la o fază periculoasă, rostirea acestui cuvânt poate aduce ghinion. Originea lui se regăsește în anii 80. Carlos Salvador Bilardo, finalist cu naționala de două ori, antrena echipa Estudiantes. Juan Carlos Kiricocho nu era un simplu suporter. Ori de câte ori reușea să ajungă pe teren, un jucător se accidenta grav. De atunci, acest nume a rămas în istoria fotbalului sud-american.

Nu celebra golul în avans. Cu siguranță este unul dintre cele mai importante obiceiuri. Este interzis să celebrezi golul până când acesta este validat. Chiar dacă mingea va ajunge în plasa, sărbătoarea poate începe după fluierul arbitrului.  Acesta nu mai este un obicei, este o regulă pe care fanii trebuie să o respecte.

După cum spuneam, soarta meciului se decide în teren. Acest lucru depinde de jucători. Fie că vorbim de a păși întotdeauna pe teren cu piciorul drept, fotbaliștii au și ei superstițiile lor. Aceștia nu ating trofeul înainte de a-l câștiga. De asemenea, ei nu spun niciodată cuvântul „campioni” până când nu înving. Lucruri simple, de detaliu, pot face diferența. Mai ales în Argentina, unde, fotbalul este o religie.

Capitolul 2/48

Mâine vom afla poveștile Marocului. „Leii din Atlas” au reușit să obțină primul punct pentru o echipă din Africa la Cupa Mondială. Istoria lor este una stufoasă, plină de momente care astăzi ar impresiona orice pasionat al fotbalului. Spre exemplu, unul din cei mai de succes antrenori ai selecționatei a fost un român.

Sportul rege este și o formă de educare informală în rândul populației. Principala amintire pe care o avem despre această echipă este de turneul din 2022. În spatele acelei prestații foarte bune stă o poveste minunată, creionată pe sprijinul familiilor jucătorilor. Mai multe despre toate acestea vom afla în episodul de mâine, de la 10:30.