De la oul „de țară” la oul ecologic. Cum s-au schimbat obiceiurile de consum și ce înseamnă, de fapt, codurile de pe coajă

Prețul nu mai este singurul criteriu de alegere. Întrebările sunt tot mai numeroase. Ce înseamnă codul imprimat pe coajă? Există diferențe reale între ouăle albe și cele maro, merită să plătim mai mult pentru un ou ecologic?

Răspunsurile sunt reglementate în mare măsură de legislația europeană, care stabilește modul în care ouăle sunt clasificate, marcate și comercializate în toate statele membre ale Uniunii Europene.

Consumul de ouă rămâne ridicat

Ouăle continuă să fie unul dintre cele mai consumate alimente din Europa. Sunt accesibile, ușor de preparat și reprezintă o sursă importantă de proteine de înaltă calitate, vitamine și minerale.

În România, consumul are și o puternică dimensiune culturală. În perioada Paștelui, cererea crește semnificativ. Ouăle devin unul dintre produsele alimentare cu cea mai mare dinamică a vânzărilor. În restul anului, consumul rămâne constant. Ceea ce face ca piața să fie una dintre cele mai stabile din sectorul alimentar.

În paralel, interesul pentru modul în care sunt produse alimentele a crescut considerabil. Consumatorii citesc mai atent etichetele, compară sistemele de creștere și sunt interesați de originea produselor, de condițiile în care au fost crescute animalele și de impactul asupra mediului. Această schimbare de comportament a determinat comercianții să diversifice oferta și să evidențieze mai clar informațiile despre fiecare categorie de ouă.

De ce există atât de multe tipuri de ouă?

La prima vedere, toate ouăle par asemănătoare. În realitate, diferențele dintre ele țin în principal de modul în care au fost crescute găinile ouătoare. Uniunea Europeană utilizează un sistem unitar de clasificare, astfel încât un consumator din România, Franța sau Germania să poată identifica imediat sistemul de producție din care provine fiecare ou.

Acest sistem nu clasifică ouăle în funcție de calitatea lor nutritivă. Ci în funcție de condițiile de creștere ale păsărilor și de standardele de producție aplicate în fermă. Marcarea este obligatorie și face parte din regulile europene privind trasabilitatea alimentelor.

Codul imprimat pe ou spune povestea lui. Fiecare ou comercializat ca ou de consum poartă un cod imprimat direct pe coajă. Prima cifră este cea mai importantă pentru consumator, deoarece indică sistemul de creștere al găinilor.

Codul 0 – Agricultură ecologică

Cifra 0 arată că oul provine dintr-o fermă certificată ecologic. Găinile sunt crescute conform normelor agriculturii ecologice, au acces la spații exterioare, sunt hrănite cu furaje certificate ecologic și sunt respectate cerințe suplimentare privind utilizarea medicamentelor veterinare și gestionarea fermelor.

Aceste ouă sunt, de regulă, cele mai scumpe de pe raft, deoarece costurile de producție sunt mai ridicate.

Codul 1 – Găini crescute în aer liber

Cifra 1 indică faptul că păsările au acces zilnic la spații exterioare, însă ferma nu este certificată ecologic. Hrana și regulile de producție sunt cele specifice agriculturii convenționale, dar găinile beneficiază de posibilitatea de a ieși în aer liber. Această categorie este cunoscută sub denumirea de free-range și este una dintre cele mai căutate în multe state europene.

Codul 2 – Găini crescute la sol

Cifra 2 înseamnă că păsările sunt crescute în hale, fără cuști, unde se pot deplasa liber în interiorul spațiului de producție. Ele nu au acces la exterior, însă nu sunt ținute în cuști individuale. În ultimii ani, tot mai mulți retaileri europeni au extins oferta de ouă provenite din acest sistem, pe fondul interesului crescând pentru bunăstarea animalelor.

Codul 3 – Cuști îmbunătățite

Cifra 3 indică ouă provenite din ferme care utilizează cuști îmbunătățite, sistem permis de legislația Uniunii Europene și diferit de vechile baterii convenționale, interzise încă din 2012.

Aceste cuști trebuie să respecte cerințe stricte privind suprafața disponibilă pentru fiecare pasăre. Și să includă dotări precum cuib, stinghii, zonă pentru ciugulit și materiale care permit exprimarea unor comportamente naturale ale găinilor.

În multe state europene, inclusiv în România, acest sistem continuă să fie utilizat, deși numeroși comercianți și-au propus să reducă treptat ponderea ouălor provenite din cuști în oferta destinată consumatorilor.

Codul nu se oprește la prima cifră

După cifra care indică sistemul de creștere urmează două litere ce reprezintă țara de origine. În cazul produselor românești apare inscripția RO.

Restul cifrelor identifică județul, exploatația și ferma în care a fost produs oul. Acest sistem permite autorităților să urmărească rapid traseul produsului, de la fermă până la raft, dacă este necesară o verificare sau o anchetă sanitar-veterinară.

Trasabilitatea este una dintre obligațiile impuse tuturor producătorilor care comercializează ouă în Uniunea Europeană și reprezintă un element esențial pentru siguranța alimentară și protecția consumatorilor.

Oul maro este mai sănătos decât cel alb?

Este una dintre cele mai răspândite convingeri în rândul consumatorilor, însă specialiștii spun că culoarea cojii nu influențează valoarea nutritivă a oului.

Diferența dintre un ou alb și unul maro este dată, în primul rând, de rasa găinii. Unele rase depun ouă cu coajă albă, altele ouă maro sau crem. Din punct de vedere nutritiv, diferențele sunt nesemnificative și nu există dovezi științifice care să arate că o anumită culoare a cojii oferă un avantaj pentru sănătate.

Percepția că ouăle maro sunt „mai naturale” provine în mare parte din asocierea lor cu producția gospodărească, însă aceasta nu reprezintă un criteriu de calitate. Modul de creștere a păsărilor, hrana și prospețimea produsului au o influență mai mare decât culoarea cojii.

Contează mărimea oului?

Pe ambalajele ouălor apare și litera care indică dimensiunea acestora. Clasificarea este stabilită la nivelul Uniunii Europene și se face exclusiv în funcție de greutate.

• S (Small) – sub 53 g;
• M (Medium) – între 53 și 63 g;
• L (Large) – între 63 și 73 g;
• XL (Extra Large) – peste 73 g.

Dimensiunea nu este un indicator al calității sau al valorii nutritive. Un ou mai mare conține, în mod firesc, o cantitate mai mare de albuș și gălbenuș. Dar raportul dintre nutrienți rămâne similar.

Pentru consumator, alegerea dimensiunii ține în principal de modul de utilizare. Ouăle M și L sunt cele mai întâlnite în comerț și sunt utilizate ca referință în majoritatea rețetelor culinare.

Sunt ouăle ecologice mai nutritive?

Pe măsură ce interesul pentru alimentația sănătoasă a crescut, mulți consumatori au început să asocieze automat produsele ecologice cu o valoare nutritivă superioară. În cazul ouălor, cercetările disponibile nu permit o concluzie generală în acest sens.

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și studiile analizate de instituțiile europene arată că diferențele nutriționale dintre ouăle provenite din diferite sisteme de creștere sunt, în general, reduse. Pot exista variații în funcție de hrana păsărilor sau de anumite practici de creștere, însă acestea nu justifică afirmația că un ou ecologic este, în mod automat, „mai sănătos” decât unul convențional.

Alegerea unui ou ecologic este făcută, de regulă, din alte motive: preferința pentru agricultura ecologică, preocuparea pentru impactul asupra mediului sau interesul pentru standardele privind bunăstarea animalelor.

Ce înseamnă ouă îmbogățite cu Omega-3?

Pe lângă categoriile clasice, în magazine pot fi găsite și ouă îmbogățite cu Omega-3. Acestea provin de la găini a căror hrană este suplimentată cu ingrediente precum semințe de in, ulei de pește sau alte surse naturale de acizi grași Omega-3. Compoziția hranei influențează conținutul nutritiv al oului, iar producătorii trebuie să respecte normele europene privind etichetarea și mențiunile nutriționale. Pentru consumatori, aceste produse reprezintă o opțiune suplimentară, însă ele nu înlocuiesc recomandarea unei alimentații variate și echilibrate.

Cum recunoaștem un ou proaspăt?

Prospețimea este unul dintre criteriile cele mai importante atunci când cumpărăm ouă.

În Uniunea Europeană, ouăle de categoria A sunt comercializate ca ouă proaspete și trebuie să respecte cerințe stricte privind calitatea. Ambalajul indică data durabilității minimale, iar ouăle trebuie păstrate în condiții care să le mențină calitatea până la consum.

După cumpărare, specialiștii recomandă păstrarea lor la frigider, la o temperatură constantă, evitând schimbările bruște de temperatură și spălarea înainte de depozitare. Coaja are o peliculă naturală care contribuie la protecția împotriva contaminării, iar spălarea acesteia înainte de păstrare poate reduce eficiența acestei bariere.

Un test popular este cel al paharului cu apă. Un ou foarte proaspăt se scufundă și rămâne aproape culcat pe fundul vasului, în timp ce unul mai vechi tinde să se ridice. Deși această metodă poate oferi un indiciu, ea nu înlocuiește verificarea termenului de valabilitate și a integrității cojii.

Ce spun consumatorii?

După atătea informații și criterii, am vrut să  vedem ce părere are omul de rând. Și, mai ales, care este criteriul aplicat la cumpărare.

Respondenții noștrii s-au înscris în statistici în privința cantității. Oul este clar unul din alimenele cele mai apreciate. Consumul se ridică la 10-15 ouă săptămânal. Chiar și în condițiile în care scumpirile din ultima vreme au început să se simtă.

În privința criteriilor de alegere, cel mai popular este mărimea. „Să fie mare” a fost cel mai direct răspuns primit. Carol a nuanțat : „mari pentru gătit, mici pentru consum”.

Dar poate cele mai interesante răspunsuri au fost legate de sursa de achiziție. Supermarketul rămâne una din principalele surse de aprovizionare. Liviu și Adrian preferă să cumpere ouă de la piață, „de la țăran”. Sinan, Ioana și Mircea și-au asigurat și ei o surse din localitățile rurale din apropiere. Dovadă că mitul ouălor luate direct din cuibarul din gospodărie este încă viu printre români.

Alte mituri care persistă

În jurul ouălor circulă numeroase informații care nu sunt susținute de dovezi.

Mit: Ouăle cu codul 3 conțin hormoni.
Realitate: Utilizarea hormonilor pentru stimularea creșterii păsărilor este interzisă în Uniunea Europeană. Codul indică exclusiv sistemul de creștere al găinilor.

Mit: Ouăle maro sunt mai sănătoase decât cele albe.
Realitate: Culoarea cojii este determinată de rasa găinii și nu influențează calitatea nutritivă.

Mit: Oul ecologic are întotdeauna mai multe vitamine.
Realitate: Diferențele nutriționale sunt, în general, reduse și depind de mai mulți factori, inclusiv de alimentația păsărilor.

Mit: Un ou de gospodărie este automat ecologic.
Realitate: Agricultura ecologică presupune certificare și respectarea unor reguli stricte. Un ou produs într-o gospodărie nu este considerat ecologic decât dacă exploatația este certificată conform legislației în vigoare.

Cum alegem ouăle potrivite?

Nu există un răspuns universal, deoarece alegerea depinde de prioritățile fiecărui consumator.

Pentru unii, criteriul principal rămâne prețul. Pentru alții, contează sistemul de creștere al găinilor, originea produsului sau preferința pentru agricultura ecologică. Există și consumatori care aleg exclusiv ouă produse în România sau care preferă anumite dimensiuni pentru preparatele culinare.

Important este ca alegerea să fie făcută pe baza informațiilor corecte, nu a percepțiilor sau a miturilor.