Cultura și prelucrarea tutunului în România – între performanțele trecutului, contradicțiile prezentului și lipsa de predictibilitate a viitorului

România cultivă tot mai puțin tutun, dar rămâne un actor important în industria europeană

Dacă înainte de 1989 România era cunoscută atât pentru suprafețele întinse cultivate cu tutun, cât și pentru rețeaua de procesare controlată de stat, astăzi accentul s-a mutat către fabricarea produselor finite, în timp ce materia primă provine într-o proporție tot mai mare din import.

Totuși, cultura tutunului nu a dispărut. În câteva zone ale țării există încă fermieri care continuă să cultive această plantă, sprijiniți de Ajutorul Național Tranzitoriu (ANT 4) și de contractele încheiate cu unități de prim-procesare autorizate.

De la cultură strategică la sector de nișă

Tutunul a reprezentat timp de decenii una dintre culturile agricole importante ale României. În perioada economiei centralizate, planta era cultivată pe suprafețe extinse. Producția era coordonată prin întreprinderi de stat și unități specializate de procesare.

La sfârșitul anilor ’80, suprafața cultivată depășea 35.000 de hectare, iar România dispunea de un lanț integrat care includea producția de răsaduri, cultivarea, uscarea, fermentarea și procesarea industrială a frunzelor de tutun.

După schimbările economice din anii 1990, sectorul a intrat într-un proces accelerat de restructurare. Liberalizarea pieței, privatizarea industriei, reducerea numărului de procesatori și deschiderea comerțului internațional au schimbat radical modelul de funcționare.

În paralel, fermierii s-au orientat către culturi mai puțin solicitante din punctul de vedere al forței de muncă, precum cerealele, porumbul sau floarea-soarelui. Tutunul a rămas o cultură care necesită numeroase lucrări manuale, de la producerea răsadurilor și plantare până la recoltare, înșirarea frunzelor și uscarea acestora.

De ce s-a redus atât de mult cultura tutunului

Declinul culturii de tutun nu poate fi explicat printr-un singur factor. Specialiștii vorbesc despre o combinație de cauze economice, sociale și legislative.

Printre cele mai importante se numără:

• reducerea treptată a sprijinului european pentru această cultură;
• costurile ridicate cu forța de muncă, într-o cultură care presupune numeroase operațiuni manuale;
• concurența materiei prime importate, disponibilă adesea la prețuri mai competitive;
• reducerea numărului de unități de prim-procesare;
• migrarea fermierilor către culturi cu mecanizare mai ridicată și costuri mai reduse;
• schimbările în comportamentul consumatorilor și politicile europene de reducere a consumului de tutun.

Datele Institutului Național de Statistică arată că suprafețele cultivate cu tutun au ajuns, în unele perioade, sub 1.000 de hectare. Comparativ cu cele peste 35.000 de hectare existente înainte de 1989. Chiar dacă în ultimii ani s-au înregistrat ușoare creșteri ale suprafețelor cultivate și recoltate, acestea rămân mult sub nivelurile istorice.

Unde se mai cultivă tutun în România

Deși suprafețele cultivate sunt reduse, tradiția nu a dispărut complet. Cultura tutunului continuă să fie prezentă în câteva județe în care există experiență, infrastructură și colaborări cu procesatorii.

Mureș

Județul Mureș este considerat în prezent unul dintre cele mai importante centre ale culturii de tutun din România. Aici activează fermieri care cultivă în continuare tutun pe baza contractelor încheiate cu unități autorizate de prim-procesare. Experiența acumulată de-a lungul generațiilor contribuie la menținerea acestei activități.

Dolj

În sudul țării, județul Dolj păstrează una dintre cele mai vechi tradiții în cultivarea tutunului. În localități precum Daneți și în alte comune din Câmpia Olteniei, această cultură continuă să fie practicată, chiar dacă pe suprafețe mult mai reduse decât în trecut.

Bistrița-Năsăud și Satu Mare

Nordul țării rămâne, de asemenea, prezent pe harta cultivatorilor de tutun. În Bistrița-Năsăud și Satu Mare mai există exploatații agricole care păstrează această cultură, valorificând experiența locală și relațiile comerciale dezvoltate în timp cu procesatorii.

Iași și alte județe

Exemple izolate pot fi întâlnite și în alte zone ale țării. În județul Iași, de pildă, câteva ferme au reluat cultivarea tutunului după experiența acumulată în străinătate, demonstrând că această cultură poate rămâne rentabilă atunci când este bine organizată și integrată într-un lanț contractual de valorificare.

Datele APIA și ale Ministerului Agriculturii arată că numărul cultivatorilor este astăzi mult mai redus decât în urmă cu trei decenii, însă interesul pentru această cultură nu a dispărut complet, fiind susținut de existența unor scheme de sprijin și de cererea venită din partea industriei de procesare.

ANT 4, principalul sprijin pentru cultivatorii de tutun

În lipsa schemelor europene dedicate acestei culturi, fermierii români beneficiază în prezent de Ajutorul Național Tranzitoriu pentru tutun (ANT 4), finanțat din bugetul de stat.

Cuantumul aferent cererilor din Campania 2025, autorizat la plată în 2026, a depășit 5.400 euro pe hectar, fiind cea mai ridicată valoare dintre toate ajutoarele naționale tranzitorii acordate pe suprafață.

Accesarea acestui sprijin presupune însă respectarea unor condiții stricte: încheierea unui contract cu un prim-procesator autorizat, respectarea densității minime a culturii, livrarea unei cantități minime de producție și îndeplinirea tuturor cerințelor prevăzute de legislația în vigoare.

Pentru numeroșii cultivatori rămași în sector, ANT 4 reprezintă unul dintre principalele instrumente care contribuie la menținerea viabilității economice a acestei culturi.

România cultivă mai puțin tutun, dar exportă tot mai multe produse finite

La prima vedere, evoluția sectorului poate părea contradictorie. Suprafețele cultivate s-au redus semnificativ față de perioada de dinainte de 1990. Dar industria românească a produselor din tutun continuă să se dezvolte și să își consolideze poziția pe piețele externe.

Potrivit celor mai recente date publicate de Institutul Național de Statistică (INS), în 2024 România a exportat produse din tutun în valoare de peste 2 miliarde de euro, cu aproximativ 360 de milioane de euro mai mult decât în anul precedent. Comparativ cu anul 2020, exporturile au crescut cu peste 670 de milioane de euro, ceea ce confirmă tendința ascendentă a sectorului.

În același timp, importurile de tutun brut și produse din tutun s-au situat la aproximativ 468 de milioane de euro. Ceea ce a generat o contribuție pozitivă la balanța comercială de peste 1,5 miliarde de euro. Aceste date arată că industria românească produce valoare adăugată prin procesarea materiei prime și exportul produselor finite.

De ce România exportă mai mult decât cultivă

Explicația acestui paradox ține de transformările prin care a trecut industria în ultimele decenii.

Dacă în trecut materia primă provenea în principal din fermele românești, astăzi o parte importantă a tutunului utilizat în fabricile din România este importată din alte state producătoare. Frunzele de tutun sunt procesate în unități industriale moderne, unde sunt fabricate țigarete, consumabile pentru produsele din tutun încălzit și alte produse destinate atât pieței interne, cât și exportului.

Acest model de afaceri este întâlnit și în alte state europene și permite dezvoltarea unei industrii de procesare chiar și în condițiile în care producția agricolă locală este limitată.

În România funcționează unele dintre cele mai importante unități de producție din regiune, iar o parte semnificativă din producția acestora este destinată exportului către piețe din Europa și din alte regiuni ale lumii.

Industria tutunului rămâne un contributor important la economie

Dincolo de dezbaterea privind efectele consumului asupra sănătății publice, industria tutunului continuă să aibă o pondere economică importantă.

Sectorul contribuie la economie prin:

• taxe și accize virate la bugetul de stat;
• taxe salariale și contribuții sociale;
• investiții în capacități de producție;
• exporturi;
• locuri de muncă în agricultură, industrie, logistică și distribuție.

Potrivit datelor publice, cea mai mare parte din prețul unui pachet de țigări este reprezentată de accize și TVA, ceea ce face ca produsele din tutun să genereze venituri fiscale importante pentru bugetul de stat.

În același timp, fabricile de procesare contribuie la dezvoltarea exporturilor românești, produsele fabricate în România ajungând pe numeroase piețe externe.

O industrie aflată între presiunea fiscală și investițiile în producție

În ultimii ani, companiile din domeniu au continuat investițiile în modernizarea liniilor de producție, automatizare și eficiență energetică.

Totodată, acestea trebuie să se adapteze unui cadru legislativ aflat într-o permanentă schimbare. Creșterea accizelor, modificările Directivei europene privind produsele din tutun, restricțiile privind comercializarea și campaniile de sănătate publică influențează atât strategiile de investiții, cât și structura pieței.

Aceste transformări au determinat orientarea industriei către produse noi, inclusiv consumabile pentru dispozitive de încălzire a tutunului și alte categorii reglementate separat de legislația europeană.

Tutunul înseamnă mai mult decât fabricarea țigaretelor

Deși asociată aproape exclusiv cu industria produselor pentru fumat, planta de tutun are și alte utilizări, mai puțin cunoscute publicului larg. Multe dintre acestea nu implică consumul prin fumat, ci valorificarea unor proprietăți biologice și chimice ale plantei.

Tutunul în cercetarea farmaceutică

Una dintre cele mai importante utilizări moderne ale plantei se regăsește în biotehnologie și cercetarea farmaceutică.

Specia Nicotiana benthamiana este utilizată în numeroase laboratoare din lume pentru producerea experimentală a proteinelor recombinante, anticorpilor monoclonali și a unor vaccinuri. În timpul pandemiei de COVID-19, această plantă a fost folosită în mai multe proiecte internaționale dedicate dezvoltării unor vaccinuri pe bază de proteine produse în plante.

Datorită vitezei de multiplicare și ușurinței cu care poate fi modificată genetic în scop experimental, tutunul este considerat una dintre cele mai importante plante-model utilizate în biologia moleculară vegetală.

Produse farmaceutice pe bază de nicotină

Nicotina extrasă din tutun este utilizată și în fabricarea produselor destinate terapiei de substituție nicotinică.

Printre acestea se numără:

• plasturii transdermici;
• guma cu nicotină;
• comprimatele și pastilele sublinguale;
• spray-urile orale.

Aceste produse sunt utilizate în programele de renunțare la fumat și sunt reglementate ca produse farmaceutice sau dispozitive medicale, în funcție de legislația fiecărei țări.

Utilizări în agricultură și medicina veterinară

În trecut, extractele din tutun și nicotina erau utilizate ca insecticide naturale atât în agricultură, cât și pentru combaterea unor paraziți externi la animale.

În prezent, aceste utilizări sunt mult reduse sau au fost înlocuite de substanțe considerate mai sigure pentru mediu și sănătate. Totuși, literatura de specialitate continuă să studieze compușii bioactivi din speciile de Nicotiana pentru potențiale aplicații în protecția plantelor și în dezvoltarea unor produse veterinare.

Tutunul și industria parfumurilor

Mai puțin cunoscut este faptul că frunzele de tutun sunt folosite și în parfumeria de nișă.

Extractele aromatice obținute din anumite soiuri sunt apreciate pentru notele calde, lemnoase și ușor dulci pe care le conferă parfumurilor. În acest caz nu este utilizată nicotina. Ci compușii aromatici extrași din frunzele mature. Aceștia sunt integrați în formule destinate industriei parfumurilor.

O plantă intens studiată

Dincolo de utilizările comerciale actuale, tutunul continuă să fie una dintre cele mai studiate plante din lume.

Cercetătorii folosesc diferite specii de Nicotiana pentru studierea mecanismelor genetice, a interacțiunii dintre plante și agenții patogeni. Precum și pentru dezvoltarea unor tehnologii utilizate ulterior în ameliorarea altor culturi agricole.

Aceste aplicații demonstrează că importanța plantei depășește cu mult rolul său tradițional în industria produselor din tutun, chiar dacă această asociere rămâne dominantă în percepția publicului.

Există viitor pentru cultura tutunului în România?

Viitorul sectorului depinde de echilibrul dintre două tendințe care evoluează simultan.

Pe de o parte, politicile europene și naționale urmăresc reducerea consumului de produse din tutun prin creșterea accizelor, restricții privind publicitatea și campanii de sănătate publică.

Pe de altă parte, industria continuă să investească în capacități de producție și în dezvoltarea unor produse alternative, iar România rămâne una dintre platformele importante de producție pentru piața europeană.

În agricultură, perspectivele sunt diferite față de cele din industrie. Numărul cultivatorilor este redus. Cultura tutunului presupune costuri ridicate și un volum important de muncă manuală. În același timp, plata ANT 4 reprezintă unul dintre cele mai consistente ajutoare acordate unei culturi agricole în România. Și contribuie la menținerea fermelor care au ales să continue această activitate.

Specialiștii din agricultură apreciază că tutunul va rămâne o cultură de nișă, practicată în principal în exploatații specializate și integrate contractual cu procesatorii. Extinderea suprafețelor cultivate la nivelurile din trecut este puțin probabilă. Dar menținerea unui nucleu de producători rămâne posibilă atât timp cât există cerere din industrie și mecanisme de sprijin pentru fermieri.