Scandal la Berlin după un eveniment dedicat copiilor de culoare. O inițiativă pentru incluziune, anulată în urma criticilor și amenințărilor

Evenimentul urma să aibă loc la începutul acestei luni. Copiii și familiile lor ar fi avut acces exclusiv, pentru o după-amiază, la o piscină în aer liber amenajată de un teatru local. Planul a fost însă abandonat după ce inițiativa a devenit ținta unor critici publice. Organizatorii au primit inclusiv mesaje rasiste și amenințări, scriu cei de la The Guardian.

Teatrul Volksbühne din Berlin a explicat că invitația avea scopul de a elimina o parte dintre barierele care, în mod normal, îi împiedică pe acești copii să folosească piscina.

Și alte grupuri fuseseră invitate anterior să folosească piscina în mod exclusiv. Aceste evenimente nu provocaseră controverse. De această dată, însă, ideea ca unor copii de culoare să li se ofere o după-amiază privată într-o piscină publică a stârnit reacții puternice.

„Berlinul este un oraș locuibil, divers, colorat și liber. Atunci de ce avem nevoie de spații sigure?”, a întrebat pe rețelele sociale Aileen Weibeler, politiciană locală din partea Uniunii Creștin-Democrate. Alice Weidel, copreședinta partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), a descris inițiativa drept „un apartheid”. Ea a susținut că, prin organizarea evenimentului, „persoanelor albe li se refuză temporar accesul”.

Incidentul de la Berlin se înscrie într-o listă mai lungă de controverse legate de rasism și piscine. În America de Nord și Europa, piscinele au devenit în repetate rânduri locuri în care tensiunile rasiale și problemele legate de excludere au devenit vizibile.

Controverse și în alte țări europene

La începutul acestei veri, un lac destinat înotului din orașul Halle, în estul Germaniei, a ajuns în centrul atenției după ce autoritățile au refuzat accesul persoanelor care nu vorbeau germană.

În Țările de Jos, Institutul pentru Drepturile Omului s-a pronunțat recent împotriva unei piscine. Instituția a constatat că un copil de culoare fusese supus unui control de identitate în mod discriminatoriu. Problemele au însă o istorie mult mai lungă. În 2013, orașul elvețian Bremgarten a încercat să restricționeze accesul solicitanților de azil la piscine. În Bulgaria, membrii comunității rome au atras atenția asupra discriminării de care se lovesc la piscinele publice.

În 2022, o piscină din România a fost amendată cu puțin peste 2.000 de euro după ce a interzis accesul unor copii romi.

De ce piscinele au devenit spații ale tensiunilor rasiale

Jeff Wiltse, autorul cărții Contested Waters: A Social History of Swimming Pools in America, consideră că asocierea dintre piscine și conflictele rasiale are legătură și cu natura acestor spații.

Piscinele sunt locuri în care oamenii se află foarte aproape unii de ceilalți. Sunt spații vizuale, fizice și sociale intime. Potrivit lui Wiltse, tocmai această apropiere poate alimenta anxietățile și tensiunile sociale. El a studiat timp îndelungat piscinele din Statele Unite. Cercetările sale le prezintă drept locuri care reflectă tensiunile existente în societate.

Unul dintre exemple datează din 1964. James Brock, administratorul unui motel din Florida, a turnat acid clorhidric într-o piscină destinată exclusiv persoanelor albe. Gestul a avut loc după ce protestatari albi și de culoare au intrat în apă.

Un alt caz a avut loc în Texas, în 2015. Un polițist a imobilizat la sol un adolescent de culoare neînarmat și și-a scos arma în timp ce încerca să pună capăt unei petreceri organizate la o piscină. În Statele Unite, piscinele au fost, în mare parte a secolului XX, spații omogene din punct de vedere rasial.

Segregarea rasială a piscinelor publice a fost explicită. La sfârșitul anilor 1940, piscinele publice americane au început să fie desegregate. În același timp, au început să apară piscine private, în special în zonele suburbane locuite aproape exclusiv de persoane albe. În timp, piscinele au ajuns să fie percepute drept spații sociale în care oamenii prezenți au un profil social asemănător. Wiltse susține că problema poate fi abordată prin investiții mai mari în piscine publice și comunitare. Acestea ar putea reuni persoane provenite din medii etnice și rasiale diferite.

Diferențele de acces la înot au consecințe grave

Istoria rasială a piscinelor și efectele sale actuale au contribuit și la apariția unor diferențe importante în ceea ce privește abilitatea de a înota. Aceste diferențe pot avea consecințe fatale.

În Statele Unite, rata deceselor prin înec în rândul copiilor de culoare și al copiilor afro-americani este de trei ori mai mare decât în cazul copiilor albi. Situația este și mai gravă în Anglia.

Date recente arată că minorii proveniți din comunități de culoare, asiatice și alte minorități etnice au o probabilitate de 3,5 ori mai mare să moară prin înec decât copiii albi. Datele Sport England indică, de asemenea, că 95% dintre adulții de culoare și 80% dintre copiii de culoare nu înoată deloc.

Un program încearcă să schimbe situația

În 2022, Katrice Rodrigues a lansat Unity Swimming. Organizația comunitară oferă cursuri săptămânale destinate comunităților de culoare și asiatice. Inițiativa a fost criticată de unele persoane.

„Oamenii se enervează și spun: «Cum poate fi inclusiv dacă este doar pentru comunitățile de culoare și asiatice?»”, a povestit Rodrigues, care este și speaker specializat în diversitate în domeniul activităților acvatice. Ea susține însă că scopul este tocmai creșterea incluziunii. Prin crearea unor spații sigure, mai multe persoane sunt încurajate să învețe să înoate. Astfel, spune Rodrigues, întregul domeniu al înotului poate deveni mai incluziv.

Succesul programului a depins de capacitatea echipei de a aborda numeroasele bariere culturale care îi țin pe membrii minorităților departe de piscine. Unele familii au părinți cărora le este foarte frică de apă. Alte persoane se tem că nu își vor găsi locul într-o piscină. Există și preocupări legate de îmbrăcămintea modestă sau de protejarea părului persoanelor de culoare.

„Este un mit că persoanele de culoare nu pot înota”

Unele prejudecăți sunt însă mai greu de eliminat. Rodrigues spune că există un mit potrivit căruia persoanele de culoare nu pot pluti și nu știu să înoate. „Nu este adevărat”, afirmă ea.

Rodrigues spune că a fost nevoită chiar să corecteze doi instructori de înot experimentați care credeau că acest stereotip are un fundament real. Pe măsură ce verile devin tot mai călduroase în diferite regiuni ale lumii, tot mai mulți oameni caută răcoare în râuri, lacuri și piscine.

În aceste condiții, consideră Rodrigues, este tot mai important ca un număr cât mai mare de oameni să știe să înoate și să cunoască regulile de siguranță în apă.

„Este singurul sport care poate salva vieți”, a spus ea. Cunoștințele despre siguranța în apă pot ajuta o persoană să își salveze propria viață, dar și viața altcuiva. Efectele se pot extinde asupra familiilor, comunităților și generațiilor următoare.