De la Tenerife la Marea Neagră. Cum a prins val surfingul în România și povestea SurfAcademy

De la primele cursuri și competiții până la tabere pe trei oceane, SurFest și planul unei piscine cu valuri artificiale, povestea SurfAcademy este și povestea unui sport care încearcă să-și găsească locul în România.

Totul a început cu o călătorie în Tenerife

Tiberiu Balica este din București. Oceanul nu făcea parte din peisajul copilăriei sale, iar surfingul nu era un sport pe care să-l poată descoperi pur și simplu într-un weekend petrecut acasă. Prima întâlnire serioasă cu această lume a venit în Tenerife. Era 2009. „Am descoperit oceanul în Tenerife. Și mi-a plăcut foarte mult”, povestește Tiberiu Balica pentru NewsEdge. Experiența a avut un efect imediat: a vrut să facă mai mult surf. Problema era că, pentru un bucureștean, acest lucru presupunea călătorii, organizare și găsirea unor oameni dispuși să plece împreună cu el. Întors acasă, a început să-și convingă prietenii să meargă în Tenerife. Pentru că lucrurile se mișcau greu, a ajuns să se ocupe chiar el de organizare. „Am vrut atât de mult să vină, încât m-am ocupat eu să iau biletele”, își amintește el.

În 2010 s-a întors pe insulă alături de prieteni. Avea acolo și un cunoscut stabilit în Tenerife, instructor de surf, care l-a ajutat să descopere mai bine sportul și cultura construită în jurul lui. Ceea ce începuse ca o experiență personală se transforma treptat într-o dorință de a-i aduce și pe ceilalți pe apă. Pasiunea avea să-i schimbe inclusiv viața profesională. Tiberiu povestea despre alegerea făcută cu mai bine de un deceniu în urmă, când a lăsat în urmă confortul unui job în corporație pentru o viață construită în jurul surfingului și sporturilor nautice. Nu prezintă însă această schimbare ca pe o vacanță permanentă. Viața între plaje, valuri și destinații exotice vine, spune el, cu muncă, disciplină și efort constant.

Cum a apărut SurfAcademy

Din primele călătorii cu prietenii s-a format treptat comunitatea din jurul SurfAcademy și SupAcademy. În paralel cu surfingul, Tiberiu și cei din jurul său au descoperit Stand Up Paddle, cunoscut mai ales prin abrevierea SUP. La început, activitatea era și o modalitate de antrenament pentru surf și o alternativă pentru perioadele în care nu existau valuri potrivite.

Într-o Românie în care surfingul era încă o apariție exotică, SUP-ul putea fi practicat pe lacuri și râuri și putea ajunge astfel la un public mult mai larg. Primele cursuri pe valurile artificiale de la Divertiland Waterpark din București au apărut în perioada de început a proiectului. Tiberiu povestește că încă de prin anul 2013 organiza cursuri acolo. Piscina nu fusese construită special pentru surfing, însă valurile produse pentru agrement au permis comunității să experimenteze și să se antreneze. Tot în 2013, echipa a început să organizeze evenimente de Stand Up Paddle pe lacul Herăstrău și competiții pe litoral.

În 2014 a urmat colaborarea cu Asociația Ivan Patzaichin și dezvoltarea unui spot de SUP pe Dâmbovița, în zona centrală a Bucureștiului.

De aici, activitățile s-au diversificat. Au apărut ture în natură, SUP Yoga, River SUP, competiții, ieșiri pe lacuri și râuri, dar și tot mai multe călătorii dedicate surfingului. Pentru o comunitate construită într-o țară fără ocean, adaptarea a devenit parte din identitatea proiectului.

Când surfingul părea „science-fiction” în România

Astăzi, imaginea unor surferi pe litoralul românesc nu mai este atât de neobișnuită. În urmă cu mai bine de un deceniu, situația era însă cu totul alta. „Nu era o chestie în România. Era ceva din Hawaii sau ceva atât de departe”, își amintește Tiberiu.

Între timp, surfingul a început să-și facă loc și la Marea Neagră. Tiberiu spune că, în zilele cu condiții bune, pot fi chiar și 50 de oameni în line-up. Mulți vin acum cu propriile plăci, cumpărate inclusiv online, și ajung pe litoral cu echipamentul pregătit pentru momentul în care apar valurile. Pentru Balica, această schimbare este rezultatul unui proces construit în ani. El spune că SurfAcademy a contribuit la formarea a mii de oameni, nu doar prin cursuri, ci și prin promovarea unui stil de viață și a unei culturi în jurul surfingului. Echipa a organizat de-a lungul timpului evenimente și concursuri, a căutat finanțări și premii și a promovat sportul atât în mediul online, cât și prin apariții la televiziuni și în presa scrisă. „Am încercat să demonstrăm că surfingul nu trebuie privit exclusiv ca un sport exotic”, spune Tiberiu.

Marea Neagră are valuri. Problema este să știi când vin

Unul dintre pașii importanți a fost mutarea tot mai multor activități pe litoral. Tiberiu spune că echipa făcea surf la 2 Mai încă din jurul anului 2014. Începând din 2018, schimbările produse în anumite zone ale litoralului au creat condiții mai potrivite pentru valuri și în alte locuri, iar comunitatea a început să crească.

În prezent, SurfAcademy organizează cursuri la plaja Neversea din Constanța, inclusiv pentru persoane care nu au mai urcat niciodată pe o placă. Asta schimbă și una dintre percepțiile care au însoțit mult timp sportul: pentru primul contact cu surfingul nu mai este obligatoriu să pleci în Tenerife, Portugalia sau Bali. Marea Neagră vine însă cu propriile reguli.

Valurile nu au constanța și predictibilitatea unor destinații oceanice consacrate. Pot exista pe tot parcursul anului, iar uneori condițiile cele mai bune apar în perioadele reci. Pentru cei care vor doar să descopere sportul, lunile de vară și începutul toamnei sunt mai accesibile. Neoprenul permite însă extinderea perioadei în care se poate intra în apă. „În unele sezoane avem puține valuri, în altele mai multe”, explică Tiberiu. Această dependență de prognoză va reveni constant în povestea surfingului românesc, de la cursuri până la organizarea competițiilor.

Cine poate face surf?

O mare parte dintre cei care ajung la SurfAcademy sunt începători. Unii au urmărit surfingul ani întregi pe internet. Alții au asociat întotdeauna placa, oceanul și valurile cu un anumit ideal de libertate. Pentru o parte dintre ei, este pur și simplu una dintre experiențele pe care vor să le încerce măcar o dată.

„Mulți oameni au auzit că este posibil să încerci surfingul și la Marea Neagră și vor să încerce ca pe o experiență de făcut o dată în viață”, spune Tiberiu. Nu toți devin surferi. Unii vin o dată sau de două ori. Alții se întorc, iar tocmai în jurul celor care revin s-a construit comunitatea. Tiberiu spune că experiența anterioară nu este obligatorie pentru primele lecții. Începătorii pot lucra în apă mică și pe valuri adaptate nivelului lor, fără să fie trimiși direct în larg. Nici vârsta nu reprezintă automat o barieră. Tiberiu spune că a întâlnit inclusiv persoane de aproximativ 70 de ani care au încercat pentru prima dată surfingul.

Pe măsură ce nivelul crește, cresc însă și cerințele fizice. Surfingul solicită echilibru, coordonare, forță și rezistență, iar progresul presupune antrenament. SUP-ul este mai accesibil unui public larg. „La stand-up vine mai multă lume, pentru că este un sport mai ușor și pentru o masă mai largă de oameni”, explică el.

De ce oamenii se întorc

Pentru Tiberiu, explicația nu ține doar de sport. Surfingul adună într-o singură experiență lucruri pe care mulți le caută separat: mișcare, natură, concentrare, comunitate, călătorie și senzația de desprindere de rutina zilnică. El rezuma această relație spunând că surfingul nu există numai în apă, ci poate deveni o stare de spirit și o formă de adaptare la energia din jur.

Pentru NewsEdge, vorbește și despre dimensiunea psihologică a experienței. „Este un fenomen psiho-social”, spune Tiberiu. El este interesat inclusiv de felul în care activitățile pe apă pot fi integrate în proiecte orientate spre starea de bine și reconectarea cu natura. În viziunea sa, surfingul nu înseamnă doar performanță sau adrenalină. Pentru un începător, poate însemna pur și simplu câteva ore în care atenția este mutată complet asupra corpului, apei și valului care vine. De aici apare și ideea de lifestyle care însoțește sportul. „E ceva care însumează toate lucrurile legate de vară, de relaxare și de lifestyle sănătos”, explică el.

De la Marea Neagră la trei oceane

România a rămas punctul de plecare, dar SurfAcademy s-a dezvoltat în mare măsură prin călătorii. „Am căutat să deschidem orizonturile către toate locurile”, spune Tiberiu. Tenerife și Portugalia au devenit destinații recurente. Au urmat Bali, Maroc, Guatemala, Ecuador, Peru, Sri Lanka și alte zone în care sezonul și condițiile permit organizarea taberelor. Logica este aproape inversă față de cea de la Marea Neagră. În România, surferii așteaptă condițiile potrivite. În călătoriile internaționale, echipa încearcă să urmărească sezonul și să ajungă acolo unde sunt valurile.

Dacă ar trebui să aleagă, Tiberiu știe însă ce preferă. „Eu prefer locurile tropicale”, spune el. Apa caldă și clima tropicală permit ca surfingul să devină parte din programul obișnuit al zilei. În astfel de locuri, explică el, relația cu sportul este diferită de cea dintr-o țară în care fiecare sesiune depinde de o fereastră scurtă de condiții favorabile.

De la primele concursuri la SurFest

Pe măsură ce comunitatea a crescut, a apărut și componenta competițională. SurfAcademy a organizat primul concurs de surf din România în 2013. Astăzi, această direcție continuă prin SurFest, competiție organizată anual pe litoral.

Există însă o particularitate care spune aproape totul despre surfingul la Marea Neagră: evenimentul nu poate fi tratat ca o competiție obișnuită, fixată indiferent de condiții. SurFest este programat toamna, în jurul lunii septembrie, iar momentul competiției este ales în funcție de prognoză și de apariția valurilor potrivite. Tiberiu Balica este implicat în organizarea evenimentului, care aduce împreună comunitatea formată în jurul sportului și oferă o componentă competițională unei activități practicate încă de un număr relativ mic de oameni în România.

Din 2025, SurfAcademy anunță și înscrieri în Clubul Sportiv „Surfing Marea Neagră”, destinat celor care vor să practice sportul constant. Echipa lucrează și cu instructori cu experiență, dintre care unii au certificări International Surfing Association.

România a intrat pe harta International Surfing Association

Dezvoltarea locală a început să capete și o dimensiune internațională. În noiembrie 2023, România a fost reprezentată pentru prima dată la o competiție International Surfing Association. Aris Voicu, atunci în vârstă de 15 ani, a concurat la ISA World Junior Surfing Championship de la Rio de Janeiro. Momentul a fost important și dincolo de simpla participare. Voicu a devenit primul surfer care a reprezentat România într-o competiție ISA și primul român care a trecut mai departe dintr-un heat al organizației.

În februarie 2024, ISA a anunțat oficial România, Kuweitul și Insulele Virgine Britanice printre cele mai noi națiuni intrate în organizație. Documentele ISA din perioada procesului de aderare indică Federația Română de Surfing (FRS) drept structura din România. Intrarea în sistemul ISA deschide o altă perspectivă pentru surfingul românesc. Sportul nu mai este doar o activitate recreativă practicată de comunități locale, ci poate avea și o traiectorie competițională internațională. Surfingul este, de altfel, sport olimpic din 2020, când a debutat la Jocurile Olimpice de la Tokyo.

Următoarea miză: o comunitate și mai unită

Pentru Tiberiu, dezvoltarea surfingului în România nu înseamnă doar mai mulți oameni pe placă. Comunitatea există deja și a crescut vizibil în ultimii ani, însă următorul pas este consolidarea ei și o colaborare mai strânsă între cei implicați în acest sport. Aici intră școlile de surf, instructorii, cluburile sportive, organizatorii de competiții, distribuitorii de echipamente și ceilalți actori interesați de dezvoltarea surfingului. Ideea este ca toate aceste componente să lucreze mai mult împreună și să contribuie atât la zona recreațională, cât și la cea profesionistă.

O comunitate mai bine organizată ar putea însemna mai multe competiții, mai mulți practicanți și o vizibilitate mai mare pentru surfing în România. La rândul său, această creștere ar putea atrage sponsori și investiții în infrastructură. Pentru Tiberiu, tocmai infrastructura reprezintă una dintre marile provocări pentru următoarea etapă. Comunitatea și interesul pentru acest sport există și continuă să crească, însă ceea ce nu poate fi controlat sunt condițiile oferite de Marea Neagră. Iar de aici apare următoarea ambiție: crearea unui loc în care valurile să nu mai depindă de prognoză.

Visul unui val care poate fi pornit la comandă

Aici apare probabil cel mai ambițios plan despre care vorbește Tiberiu Bălică: o piscină cu valuri construită special pentru surfing. „Avem nevoie de valuri artificiale”, spune el. Nu se referă la o piscină obișnuită de agrement, precum cea în care comunitatea a experimentat în primii ani la Divertiland, ci la o infrastructură proiectată pentru a produce valuri pe care surferii să se poată antrena constant. „Asta este viitorul surfingului: piscine cu valuri artificiale. Vrem să avem și noi în România un val artificial, o piscină cu valuri”, explică Tiberiu.

Paradoxal, ideea ar readuce surfingul românesc aproape de locul din care a pornit comunitatea. „Comunitatea de surf în România a început într-o piscină cu valuri, la Divertiland Waterpark, în București. Acolo s-au strâns primii oameni care încercau să învețe surf”, povestește el. Diferența este uriașă. Valurile de la Divertiland nu erau proiectate pentru surfing. O instalație modernă dedicată acestui sport poate produce repetitiv valuri cu caracteristici controlate, permițând atât inițierea, cât și antrenamentul sportivilor. Dar și costurile sunt pe măsură. Tiberiu estimează că un asemenea proiect ar putea necesita o investiție de ordinul a 20 de milioane de euro. Din acest motiv, ideea nu poate deveni realitate fără investitori și parteneri.

Pentru comunitatea de surf, avantajul ar fi major. În loc să aștepte prognoza de la Marea Neagră, sportivii ar putea avea acces constant la antrenament. Pentru începători, accesul ar deveni mai simplu. Iar pentru zona competițională, o asemenea infrastructură ar putea schimba posibilitățile de pregătire.

Un sport mic, dar o comunitate care crește

Surfingul românesc rămâne departe de dimensiunea pe care sportul o are în Portugalia, Australia, Brazilia sau Statele Unite. România nu are ocean, iar Marea Neagră nu oferă aceleași condiții. Dar tocmai aceste limite au obligat comunitatea să găsească soluții. A început cu oameni care plecau în Tenerife și se întorceau cu dorința de a mai prinde un val. A continuat într-o piscină de agrement din București, pe lacuri și râuri, apoi la 2 Mai și în alte zone ale litoralului. Au apărut cursuri, competiții, cluburi și primele participări internaționale.

Pentru Tiberiu, povestea nu este încă aproape de final. Întrebat unde ar vrea să ducă SurfAcademy, răspunde mai întâi în glumă: „Vrem să dezvoltăm surfingul în tot sistemul solar.” Și continuă în același registru: „Nu doar omenirea trebuie să aibă acces la această activitate. Nu trebuie să fim egoiști ca specie.” Dincolo de glumă există însă o idee serioasă. Tiberiu nu vorbește doar despre mai multe vacanțe sau despre mai multe cursuri. Vorbește despre un ecosistem format din oameni, instructori, școli, cluburi, competiții, infrastructură și sportivi care ar putea ajunge să reprezinte România.

În 2009 era un bucureștean care descoperea oceanul în Tenerife și încerca apoi să-și convingă prietenii să se întoarcă împreună cu el. Mai bine de 15 ani mai târziu, există oameni care vin singuri la Marea Neagră tocmai pentru a învăța să facă surf. Poate că aceasta este cea mai simplă măsură a schimbării: un sport care părea cândva „science-fiction” pentru România are astăzi o comunitate, competiții, reprezentare internațională și planuri pentru propriul val artificial.

Pentru mai multe informații despre cursurile din România, taberele internaționale și înscrieri, poate fi consultată pagina oficială SurfAcademy / SupAcademy.