Bușoi a explicat situația marți, 25 august, după apariția unor informații despre o posibilă criză a gazelor în România. Potrivit acestuia, țara noastră pornește cu un avantaj important față de alte state europene.
România are o producție internă consistentă. În prezent, țara noastră este cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană. Situația ar urma să se consolideze după începerea exploatării zăcământului Neptun Deep, programată pentru 2027.
Prețul de 110 lei/MWh pentru populație
Consumatorii casnici nu vor fi expuși direct creșterilor de pe bursele europene. Gazele destinate populației și producătorilor de energie termică sunt asigurate printr-un mecanism reglementat.
Prețul stabilit la nivelul producătorului este de 110 lei/MWh. Cantitățile necesare furnizorilor care au clienți casnici au fost deja contractate. O parte importantă a acestui demers a fost realizată prin Romgaz.
„În primul rând, conform OUG nr. 12/2026, populația este protejată. Există un mecanism reglementat prin care producătorii sunt obligați să livreze anumite cantități de gaze din producția internă la 110 lei/MWh către furnizorii care deservesc consumatorii casnici și către producătorii de energie termică. Deja cantitățile pentru furnizorii care au consumatori casnici și pentru producătorii de energie termică au fost contractate, în principal prin efortul Romgaz”, a precizat Cristian Bușoi. Mecanismul este prevăzut pentru perioada 1 aprilie 2026 – 31 martie 2027 și vizează segmentul protejat al consumatorilor casnici.
România stă bine și la înmagazinare
Un alt avantaj este nivelul rezervelor de gaze. România se află peste media europeană în ceea ce privește gradul de înmagazinare.
Regulile naționale și europene prevăd constituirea unui stoc de cel puțin 90% din capacitatea de înmagazinare. Termenul nu mai este însă fixat la 1 noiembrie. Conform regulilor europene actuale, acest nivel trebuie atins în intervalul 1 octombrie – 1 decembrie 2026.
Există și o anumită flexibilitate. În cazul unor condiții dificile pentru umplerea depozitelor, nivelul poate fi redus cu până la 10 puncte procentuale. Astfel, ținta poate coborî până la 80%. Comisia Europeană poate aproba încă 5 puncte procentuale dacă problemele de pe piață persistă. Autoritățile au cerut deja companiilor care au obligații de înmagazinare să accelereze ritmul. Recomandarea a fost făcută la ultimul Comandament pe gaz din august.
Motivul este și creșterea estimată a consumului intern. În perioada următoare ar urma să intre în sistem noi capacități de producție de energie.
Printre proiectele menționate de Bușoi se numără Mintia, noua centrală de la Iernut, precum și proiectele de la Constanța și Arad finanțate prin PNRR. La consum se adaugă și gospodăriile conectate la rețeaua de gaze prin programul Anghel Saligny.
Gazul s-a scumpit puternic pe piața europeană
Situația este diferită pentru consumatorii industriali. Aceștia cumpără gaze în condițiile pieței libere și vor resimți mai direct creșterea cotațiilor europene. La 25 august, indicele TTF, principala referință pentru gazele naturale tranzacționate în Europa, se afla în jurul valorii de 68 de euro/MWh. Nivelul era cu aproximativ 16% mai mare decât în urmă cu o lună și aproape dublu față de cel de acum un an.
Evoluția prețurilor este influențată de mai mulți factori. Conflictul cu Iranul și problemele din zona Strâmtorii Ormuz au afectat fluxurile de LNG din Golf. Qatarul este unul dintre statele afectate.
Unele instalații de producție din Qatar au fost, de asemenea, lovite în timpul conflictului. Refacerea acestora necesită timp. Pe piața mondială există și o concurență mai puternică pentru gazul lichefiat american. Europa concurează pentru aceste volume cu statele din Asia de Sud-Est.
Un alt factor este nivelul ridicat al prețurilor. Acesta a făcut mai puțin atractivă cumpărarea gazelor pentru depozitare. În consecință, stocurile europene au fost afectate. Vremea a avut și ea un rol. Temperaturile foarte ridicate au crescut consumul de energie. În același timp, oprirea temporară a unor capacități nucleare a dus la folosirea unei cantități mai mari de gaze pentru producerea electricității.
