Alexia Ardereanu, o nouă Voce Edge. A început să lucreze la 15 ani, iar la 20 își construiește propria agenție: „Multe lucruri le-am făcut cu frică”

La 20 de ani, Alexia vorbește despre clienți, strategie, deadline-uri, echipă și responsabilitate financiară cu naturalețea cuiva care se află de mult timp în această lume. Și, într-un fel, chiar așa este. A început să lucreze la 15 ani, iar cinci ani mai târziu conduce propria agenție de social media. Din exterior, traseul poate lăsa impresia unei siguranțe construite foarte devreme. Alexia spune însă că realitatea a fost diferită: multe dintre lucrurile importante le-a făcut fără să se simtă complet pregătită.

Dincolo de imaginea serioasă pe care o proiectează uneori în mediul profesional, se descrie înainte de toate ca fiind curioasă. Îi plac oamenii, locurile noi și perspectivele diferite. Călătorește mult, este ambițioasă și recunoaște că uneori poate chiar prea ambițioasă. Iar cei care o cunosc doar prin intermediul muncii sau al rețelelor sociale văd doar o parte din ea. Prietenii cunosc și o Alexia care râde mult, se răzgândește de cinci ori, are zile în care nu vrea să facă nimic productiv și nu este întotdeauna atât de organizată pe cât poate părea online. Este poate una dintre contradicțiile care o definesc cel mai bine în acest moment: a crescut profesional repede, dar încearcă să nu uite că are doar 20 de ani.

A început să lucreze la 15 ani

Pentru Alexia, maturizarea profesională a venit mai devreme decât pentru mulți dintre cei de vârsta ei. La 15 ani avea deja primele responsabilități de muncă. Au apărut deadline-urile, proiectele care trebuiau terminate și oamenii care se bazau pe ea. A înțeles devreme că există zile în care faptul că nu ai chef nu schimbă cu nimic ceea ce ai promis că vei face. „Inevitabil te maturizezi în anumite privințe mai repede”, spune ea.

Dar nu își transformă începutul precoce într-o medalie. Privind lucrurile de la 20 de ani, spune că există și reversul unei vieți construite foarte devreme în jurul responsabilităților. Uneori trebuie să îți dai voie să ai vârsta pe care o ai, să nu cunoști toate răspunsurile și să nu știi încă exact unde vei ajunge. Este o lecție care pare să contrasteze cu Alexia de acum câțiva ani.

Într-un interviu acordat în 2023, la 17 ani, spunea că pentru ea aproape orice este posibil dacă faci tot ceea ce ține de tine pentru a ajunge la obiectivul propus. Tot atunci își stabilise o provocare personală: să își înfrângă fricile și să spună „da” mai multor experiențe. Trei ani mai târziu, nu spune că fricile au dispărut. S-a schimbat mai degrabă relația ei cu ele.

Să spui „da” înainte să te simți pregătit

Una dintre fricile pe care Alexia crede că a reușit să le depășească într-o măsură importantă este cea de a accepta o oportunitate înainte ca totul să fie perfect. A înțeles între timp că sentimentul de a fi 100% pregătit apare rareori înaintea unui pas cu adevărat important. Uneori, spune ea, trebuie să începi și să înveți pe parcurs. A rămas însă frica de eșec. Doar că acum are o altă greutate. Dacă în trecut o decizie greșită o afecta în primul rând pe ea, apariția unei agenții și a unei echipe a schimbat ecuația. „Încerc mai degrabă să nu o las să decidă în locul meu”, spune Alexia despre această teamă.

Responsabilitatea față de ceilalți a venit odată cu o etapă nouă a parcursului său profesional, dar rădăcinile ambiției sunt mai vechi.

Ambiția crescută într-un loc cu puține oportunități

Alexia este din Târgu Jiu. Când vorbește despre începuturile sale, nu descrie un mediu în care oportunitățile profesionale apăreau la fiecare pas. Din contră, spune că tocmai faptul că a crescut într-un loc în care posibilitățile erau limitate a făcut-o să caute mai mult în exterior. Încă de mică avea sentimentul că vrea să facă lucruri, să schimbe ceva și, mai ales, să nu aștepte ca altcineva să îi construiască oportunitatea potrivită. Curiozitatea a venit înaintea unui plan profesional bine definit.

A făcut voluntariat, s-a implicat în proiecte pentru comunitate și a cunoscut oameni din domenii diferite. A fost implicată în Asociația Colour Your Dreams, Europe Direct, Consiliul Tineretului din România și Interact, iar ulterior în proiectul Târgu Jiu – Capitala Tineretului din România 2023. A coordonat comunicarea în Federația START și a lucrat și în proiectul Zbor România. Voluntariatul a ajutat-o să testeze direcții înainte de a ști exact ce vrea să devină. Fiecare proiect care i-a arătat că poate construi ceva a alimentat ambiția inițială. Dar Alexia ține să adauge un element pe care poveștile despre succesul foarte timpuriu îl omit uneori: oamenii din jur. „Am avut lângă mine oameni buni, care m-au sprijinit”, spune ea.

Fotografia a venit dintr-o joacă

În povestea Alexiei, înaintea strategiilor, rapoartelor și campaniilor de social media a existat fotografia. La început nu și-a propus neapărat să devină fotograf. Încerca să creeze conținut mai bun pentru afacerile cu care lucra și simțea că imaginile pe care le produce nu ajungeau încă la nivelul pe care și-l dorea. A început să experimenteze. Fotografia cu telefonul ceea ce întâlnea în jurul ei: oameni, locuri, peisaje, apusuri sau răsărituri. Joaca s-a transformat treptat într-o pasiune și a dus inclusiv la o expoziție la Biblioteca Județeană „Christian Tell”.

În 2023 vorbea despre fotografie ca despre ceva profund personal. Imaginile surprindeau felul în care vedea oamenii și lumea din jur. Astăzi, dacă ar trebui să aleagă o singură fotografie din telefon care să descrie etapa actuală a vieții sale, nu ar alege neapărat un apus spectaculos sau imaginea perfectă pentru Instagram. Ar alege o fotografie dintr-o zi de filmare, cu echipa în jurul ei. Motivul spune ceva despre schimbarea ultimilor ani: a trecut de la a face aproape totul singură la a construi alături de alți oameni.

De la freelancer la propria agenție

Alexia lucrează în social media din 2020. A trecut printr-o agenție de marketing, a lucrat ca freelancer și, în ultimii ani, a colaborat cu zeci de afaceri, organizații și proiecte din domenii diferite. Experiența acumulată a însemnat mai mult decât administrarea unor conturi de social media. A lucrat cu strategie de comunicare, fotografie și video, grafică, copywriting, community management, publicitate, analiză și raportare.

În paralel cu experiența practică, Alexia a continuat să investească în propria formare. Este în ultimul an la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București, unde studiază Comunicare și Relații Publice. De-a lungul timpului, și-a completat pregătirea prin cursuri și programe de specializare în marketing, comunicare și digital, iar numai în 2026 spune că a investit aproximativ 4.500 de euro în astfel de cursuri. Pentru ea, într-un domeniu care se schimbă permanent, experiența acumulată direct în proiecte trebuie dublată de învățare continuă. Este și unul dintre motivele pentru care, la cinci ani de la primele sale experiențe profesionale, continuă să caute programe prin care să își completeze pregătirea.

În 2025 a venit însă una dintre cele mai importante decizii: fondarea Ardens, propria agenție de social media. Nu a existat un moment spectaculos în care a simțit că știe tot ce trebuie să știe pentru a conduce o agenție. Motivul a fost mai pragmatic. Proiectele deveniseră mai multe, avea nevoie de ajutor și simțea că nu mai vrea doar să lucreze pentru clienți, ci să construiască propriul mod de a face lucrurile. „Nu cred că am simțit vreodată «gata, sunt complet pregătită»”, recunoaște ea. Experiențele acumulate îi arătaseră deja ce îi place, ce ar face diferit și, poate cel mai important, ce fel de oameni își dorește în jurul său. A ales să înceapă înainte ca toate răspunsurile să existe.

„Visul meu este să construiesc ceva mult mai mare decât mine”

Când vorbește despre viitor, Alexia nu are un plan rigid pentru următorii cinci ani. Preferă să știe direcția în care merge, dar să lase suficient spațiu pentru lucrurile pe care astăzi nici nu le poate anticipa. Are însă un vis pe care spune că nu îl exprimă foarte des cu voce tare. „Visul meu este să construiesc ceva mult mai mare decât mine.”

Nu se referă doar la o agenție cu o listă lungă de clienți. Își imaginează o companie și o echipă capabile să creeze proiecte relevante și care, în același timp, să îi ofere posibilitatea de a susține cauzele și lucrurile în care crede. Poate tocmai de aceea una dintre cele mai importante schimbări ale ultimilor ani este trecerea de la „eu” la „noi”. Dacă la început succesul unui proiect depindea în mare măsură de cât putea să facă singură, acum învață ce înseamnă să construiești împreună cu alți oameni și să porți responsabilitatea deciziilor care îi afectează și pe ei.

Alexia de pe LinkedIn și Alexia pe care o cunosc prietenii

Online, imaginea este inevitabil incompletă. Pe LinkedIn și Instagram se vede în special Alexia care muncește, construiește proiecte, vorbește despre comunicare și încearcă să țină lucrurile sub control. În viața de zi cu zi există și partea care nu ajunge întotdeauna într-o postare. Se răzgândește. Râde mult. Nu este permanent organizată. Are zile în care nu vrea să facă nimic și momente în care productivitatea este ultimul lucru la care vrea să se gândească.

„Nu cred că sunt două persoane diferite”, spune ea. În online se vede, pur și simplu, mai mult o anumită parte. Poate că percepția care o urmărește cel mai mult este tocmai aceea că rezultatele obținute foarte devreme trebuie să fi venit la pachet cu o încredere la fel de mare. Alexia spune că nu a fost așa. Uneori, în spatele unui „da” au existat îndoieli. În spatele unui proiect nou a existat teama că nu este încă suficient de pregătită. Iar în spatele ambiției există și o presiune pe care încă încearcă să învețe să o gestioneze.

Când „mai bine” nu se termină niciodată

Dintre propriile calități, Alexia alege curiozitatea. Multe dintre experiențele sale au început cu o întrebare simplă: ce s-ar întâmpla dacă ar încerca? Aceeași energie are însă și un revers. Îi este greu să se oprească. Mintea găsește aproape permanent următorul lucru care poate fi făcut sau îmbunătățit. Iar într-un domeniu în care munca poate continua practic fără limită, granița dintre ambiție și presiune devine ușor de pierdut.

Ar vrea să învețe mai des să spună: „Este suficient pentru astăzi”. Poate de aceea lucrurile care îi fac o zi bună sunt surprinzător de simple. Un apus. O plimbare. O cafea bună. Un drum către un loc necunoscut. O conversație lungă cu cineva apropiat. Sunt aproape aceleași lucruri despre care vorbea la 17 ani. Doar că acum, spune ea, a ajuns să le aprecieze mai mult. Iar după călătorii și perioade petrecute în locuri diferite, definiția ideii de „acasă” s-a simplificat și ea. „Oamenii”, răspunde Alexia.

Să pornești de la ideea că oamenii sunt buni

Unul dintre cele mai importante sfaturi pe care le-a primit nu are legătură cu antreprenoriatul, marketingul sau succesul profesional. A fost sfătuită să pornească de la ideea că oamenii sunt buni. Alexia spune că încearcă să ducă principiul acesta în conversații și relații și să nu înceapă de la neîncredere. Este o perspectivă care se regăsește, într-o anumită măsură, și în domeniul în care lucrează: comunicarea este, până la urmă, despre oameni.

Există însă și sfaturi pe care a ales să nu le urmeze. Unul dintre ele a fost ideea că trebuie să ajungi la o anumită vârstă înainte ca ceilalți să te poată lua în serios. „Dacă aș fi așteptat să fiu «destul de mare», probabil nu aș fi început mai nimic.”

Într-o lume cu AI, Alexia pariază pe oameni

Profesia pe care și-a ales-o este una dintre cele transformate cel mai rapid de inteligența artificială. Texte, imagini și videoclipuri care necesitau cândva timp și resurse pot fi generate acum în câteva secunde. Pentru cineva care lucrează în social media, schimbarea este imposibil de ignorat. Alexia nu vede însă AI-ul doar ca pe o amenințare. Crede că va deveni un instrument firesc al profesiei. Paradoxal, tocmai abundența conținutului generat ar putea face mai valoroasă componenta umană. Când aproape oricine va putea produce un text corect sau o imagine atrăgătoare, simpla producție de conținut nu va mai reprezenta un avantaj. Vor conta perspectiva, comunitatea și o voce suficient de clară încât oamenii să o poată recunoaște. „Diferența va fi făcută de omul care știe ce vrea să spună”, crede Alexia.

De la câteva secunde de atenție la povești care au nevoie de timp

În perioada următoare, Alexia Ardereanu va putea fi descoperită și într-un rol diferit. Se alătură colaboratorilor News Edge și vrea să scrie despre lumea pe care o cunoaște din interior: generația sa, social media și comunicare. La prima vedere, trecerea către jurnalism poate părea neobișnuită. Social media funcționează după reguli aproape opuse unui articol amplu. Ideile trebuie comprimate, atenția câștigată imediat, iar uneori o poveste întreagă trebuie spusă în 20 sau 30 de secunde. Tocmai această diferență o atrage. Există povești despre care Alexia simte că pierd ceva atunci când sunt reduse la câteva secunde. În jurnalism găsește posibilitatea de a pune mai multe întrebări, de a căuta contextul și de a nu fi obligată să găsească permanent cea mai scurtă formulare.

Nu privește însă noua experiență ca pe o despărțire de social media. „Mi se pare mai degrabă o extensie”, spune ea. Pentru că, dincolo de algoritmi, strategii, campanii, articole sau formate, în centrul lucrurilor care au atras-o până acum spre comunicare au rămas aceleași două elemente: oamenii și poveștile lor. Iar dacă traseul Alexiei de până acum pare foarte calculat din exterior, ea însăși îl descrie mai degrabă ca pe o succesiune de încercări, oportunități și decizii luate uneori înainte să dispară frica.

La 20 de ani nu spune că știe exact cum va arăta viața sa peste cinci ani. Știe însă în ce direcție vrea să meargă. Vrea să construiască, să rămână curioasă și să lase suficient loc pentru oportunitățile pe care încă nu știe că le va întâlni. Poate că aceasta este și distanța cea mai importantă dintre Alexia de 17 ani și cea de astăzi. Nu faptul că nu îi mai este frică, ci că a înțeles că nu trebuie să aștepte dispariția fricii pentru a face următorul pas.