„Adevăr incomod” sau atac rasist? Scandalul academic care a zguduit Cambridge

În luna mai, Cofnas, în vârstă de 39 de ani, spunea că abia își mai poate continua cariera universitară. El lucra atunci ca cercetător postdoctoral cu jumătate de normă la o universitate publică din Belgia.

Situația s-a schimbat după ce un fost coleg de la Cambridge i-a trimis un e-mail. Acesta l-a întrebat dacă auzise de Jason Arday. Mesajul avea să declanșeze o serie de evenimente care au dus la unul dintre cele mai importante scandaluri academice recente de la Cambridge. Cazul s-a încheiat și cu o tragedie. Arday a fost găsit mort în sudul Londrei săptămâna trecută, scriu cei de la WSJ.

Cofnas a lansat acuzațiile

La câteva săptămâni după acel e-mail, Cofnas a publicat pe Substack un articol intitulat „DEI Fraud and Cover-Up at Cambridge”. În material, el a pus sub semnul întrebării integritatea academică a lui Jason Arday. Arday fusese numit cu câțiva ani înainte cel mai tânăr profesor de culoare din istoria Cambridge. Ulterior, devenise o figură cunoscută în presa britanică.

Cofnas a susținut că teza de doctorat a lui Arday conținea numeroase pasaje preluate direct dintr-o altă teză. El a pus sub semnul întrebării și unele dintre afirmațiile personale făcute de Arday. Printre acestea se numărau afirmația că fusese mut până la vârsta de 11 ani și că alergase 30 de maratoane în 35 de zile.

Concluzia lui Cofnas a fost că Arday era un impostor și că reprezenta vârful unui fenomen mai larg. Cofnas a susținut că în instituțiile occidentale există mii de persoane promovate mai degrabă pentru ceea ce reprezintă decât pentru competențele lor.

Cazul a devenit rapid viral pe rețelele sociale. Tabăra de dreapta l-a prezentat drept un exemplu al modului în care politicile de diversitate ar afecta integritatea academică. Tabăra de stânga a considerat cazul o încercare rasistă de a ataca un om de succes pentru că era de culoare.

Presa britanică a publicat ulterior numeroase materiale despre trecutul lui Arday și despre afirmațiile sale controversate. Arday a negat acuzațiile de plagiat. Ulterior, el a renunțat la postul de profesor de la Cambridge. Săptămâna trecută, Arday a fost găsit mort. Moartea este considerată pe scară largă o sinucidere.

Cazul a declanșat în Marea Britanie o amplă dezbatere despre responsabilitate și despre cine poartă vina pentru tragedie.

Cofnas spune că nu regretă dezvăluirile

Într-unul dintre primele sale interviuri după moartea lui Arday, Cofnas a declarat că nu regretă publicarea articolului. El a spus însă că Arday a fost urmărit în mod nedrept de presă. Cofnas a acuzat și Universitatea Cambridge că l-a promovat excesiv pe Arday, iar apoi l-a abandonat atunci când au apărut probleme.

Universitatea a transmis că i-a oferit lui Arday sprijin pentru sănătatea mintală. Instituția a anunțat și o investigație privind practicile sale de angajare.

„Am fost parte dintr-o serie de cauze care au dus la acel rezultat”, a spus Cofnas referindu-se la moartea lui Arday. El a adăugat însă că oamenilor trebuie să li se permită să critice persoane puternice. Cofnas a susținut că presa britanică a publicat 249 de articole despre Arday în doar 22 de zile. El a spus că propriul său articol a fost unul singur și că informațiile prezentate au fost, în opinia sa, complet corecte.

Cofnas, suspendat în Belgia

Scandalul l-a adus pe Cofnas în centrul dezbaterii privind diversitatea în mediul academic. Unii îl consideră responsabil pentru presiunea care ar fi contribuit la moartea lui Arday. Alții îl laudă pentru că a atras atenția asupra promovării lui Arday într-un moment în care colegii de la Cambridge și presa britanică nu o făcuseră.

Cofnas a primit amenințări cu moartea și numeroase mesaje de ură. Joi, Cofnas a anunțat pe X că a fost suspendat de Universitatea din Gent, instituția la care lucra. El a spus că este posibil să fie concediat. „Eu sunt țapul ispășitor pentru toată lumea”, a declarat Cofnas pentru The Wall Street Journal.

Universitatea din Gent a confirmat suspendarea. Rectorul Petra De Sutter și vice-rectorul Herwig Reynaert au transmis că instituția acordă o importanță majoră libertății academice și dezbaterii deschise, inclusiv atunci când opiniile sunt controversate.

Ei au precizat însă că libertatea academică nu este nelimitată și vine împreună cu responsabilitatea. Aceasta poate fi restrânsă pentru protejarea drepturilor altor persoane.

Dezbaterea despre rasă și merit

În Statele Unite, dezbaterile despre rasă și merit au fost intense de ani de zile. În 2023, Curtea Supremă a pus capăt utilizării criteriului rasial în procesul de admitere la universități. Administrația Trump a încercat, la rândul său, să elimine programele și politicile DEI.

Dezbaterea s-a extins tot mai mult și în Marea Britanie. Acolo, clasa socială, mai degrabă decât rasa, a fost în mod tradițional considerată principalul obstacol în calea mobilității sociale.

Cofnas, originar din New York, nu este la prima controversă. El spune că a descoperit teoria numită „hereditarianism” la vârsta de 17 ani. Teoria a fost formulată în secolul al XIX-lea de Francis Galton, un polimat englez care a introdus și termenul de eugenie. Potrivit acestei teorii, inteligența și personalitatea umană sunt influențate în mare măsură de genetica moștenită, nu doar de mediul în care o persoană crește.

Criticii susțin de mult timp că oamenii sunt rezultatul interacțiunii dintre gene și mediu. Ei consideră că cele două elemente nu pot fi separate complet. Marcus W. Feldman, profesor de biologie la Universitatea Stanford, a spus că cercetările desfășurate de-a lungul deceniilor arată o interacțiune puternică între majoritatea trăsăturilor biologice și mediul înconjurător.

El a avertizat că afirmațiile potrivit cărora genetica ar fi principalul factor care determină trăsături comportamentale, precum inteligența, pot fi periculoase.

Feldman a spus că se teme că ascensiunea hereditarianismului ar putea fi însoțită de rasism. El a avertizat că o formă radicală a acestei teorii poate duce la politici sociale foarte periculoase. Ca exemplu, profesorul a indicat utilizarea eugeniei de către naziști în încercarea de a promova „puritatea rasială”. Cofnas respinge acuzațiile că ar fi rasist.

El susține că oamenii de știință au obligația de a pune sub semnul întrebării presupunerea că toate grupurile umane se nasc cu aceleași capacități intelectuale.

Într-un articol publicat în 2018, Cofnas a susținut că tehnologia ar putea permite în viitor clarificarea acestei probleme. El a scris că societatea nu a analizat suficient implicațiile morale ale diferențelor dintre grupuri și posibilitatea ca existența acestora să fie demonstrată.

Controversele de la Cambridge

În 2022, Cofnas a ajuns la Cambridge pentru a preda filosofia biologiei. Anterior, obținuse o diplomă de licență în filosofie la Columbia și masterate la Cambridge și Oxford.

El spune că a acceptat bursa de trei ani din Anglia deoarece i s-a spus că Universitatea Cambridge are un angajament ferm față de libertatea de exprimare. Cofnas a început rapid să publice articole provocatoare pe Substack. El susținea că societatea trebuie să accepte ceea ce considera „adevăruri incomode” despre rasă pentru a pune capăt ideologiei woke.

În 2024, într-un articol intitulat „A Guide for the Hereditarian Revolution”, el scria că acceptarea „realismului rasial” ar putea contribui, în opinia sa, la construirea unei lumi mai bune.

Într-un alt pasaj controversat, Cofnas a susținut că, într-un sistem bazat strict pe merit, numărul profesorilor de culoare de la Harvard ar fi aproape de zero.

Afirmațiile au provocat reacții puternice. Articolele sale au fost preluate de publicații studențești de la Cambridge și de tabloidele britanice. Criticii au pus sub semnul întrebării decizia universității de a-l angaja.

O petiție care cerea demiterea lui și descria cercetările sale drept „respingătoare” a strâns peste 1.200 de semnături. Au avut loc proteste, iar 58 de studenți au depus plângeri oficiale împotriva sa pentru discriminare.

Cofnas susține că hereditarianismul nu se referă exclusiv la culoarea pielii.

El a scris, de exemplu, că în Statele Unite persoanele albe din zonele rurale ar avea probabil un IQ mai scăzut decât alți americani albi. De asemenea, a indicat faptul că persoanele de culoare care au emigrat în Marea Britanie obțin, în medie, rezultate școlare mai bune decât britanicii albi.

Steven Pinker, autor și psiholog evoluționist la Harvard, a descris modul în care Cofnas vorbește despre genetică și inteligență drept extrem de riscant.

Pinker a spus că analiza unor posibile diferențe rasiale în ceea ce privește inteligența poate provoca prejudicii comunității afro-americane și poate duce la discriminare. În opinia sa, există situații în știință în care cea mai bună politică este să nu abordezi anumite direcții de cercetare.

Cofnas a devenit un caz privind libertatea de exprimare

Cazul lui Cofnas s-a transformat într-un test pentru libertatea de exprimare la Cambridge. Unii academicieni au cerut ca universitatea să îl concedieze. Alții au considerat că instituția trebuie să îl păstreze cu orice preț.

Cofnas susține că a fost marginalizat la universitate. Bursa sa de trei ani s-a încheiat conform programului. În 2024, însă, poziția sa de cercetător asociat fără salariu la Emmanuel College a fost încheiată. Universitatea a anunțat anul trecut că l-a investigat.

Concluzia a fost că opiniile sale publicate sunt considerate ofensatoare de multe persoane, dar nu au încălcat regulile universității. Cu ajutorul unor donații de 85.000 de lire sterline, Cofnas a dat în judecată Emmanuel College, acuzând instituția de discriminare.

A pierdut procesul. Instanța din Cambridge a stabilit că hereditarianismul reprezintă o „credință filosofică protejată”. În același timp, instanța a concluzionat că modul în care Cofnas și-a exprimat opiniile nu a respectat cultura de respect a colegiului.

Cofnas contestă decizia în apel. Ulterior, Cofnas s-a mutat la Universitatea din Gent, unde a început un postdoctoral în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Morale.

În aprilie, după o prezentare despre ideologia woke la Uniunea Studenților Catolici Flamande, un student a aruncat spre el o sticlă plină cu iaurt.

Cofnas spune că a avut nevoie de tratament medical pentru o comoție cerebrală.

Cum a început cazul Jason Arday

În această perioadă, un fost coleg de la Cambridge l-a contactat pe Cofnas și i-a atras atenția asupra lui Jason Arday. Întrebările despre ascensiunea rapidă a profesorului și despre povestea sa personală circulau deja de câțiva ani în mediul academic. Arday s-a născut la Londra, într-o familie de imigranți.

El spunea că fusese diagnosticat cu autism în copilărie și că învățase să scrie abia la vârsta de 18 ani. A obținut un doctorat la Liverpool John Moores University și a urcat rapid în ierarhia academică.

În videoclipuri și interviuri, Arday a prezentat o poveste de viață remarcabilă. El susținea că a strâns milioane de lire pentru organizații caritabile, că a alergat mai multe maratoane, inclusiv unul cu o fractură fină la picior, și că a jucat fotbal la nivel semi-profesionist.

În 2022, la vârsta de 37 de ani, Arday a fost numit profesor de sociologia educației la Cambridge. Presa a prezentat numirea drept un moment important. Arday era considerat un simbol al transformării unei instituții cu o istorie de aproximativ 800 de ani.

Cofnas nu a fost primul care a avut suspiciuni privind activitatea lui Arday. La scurt timp după angajarea acestuia la Cambridge, un profesor britanic pensionat, David Harris, i-a analizat lucrările.

Harris a identificat o serie de presupuse erori. Printre acestea se aflau pasaje care păreau preluate din alte lucrări fără citare. Harris a spus că Arday i-a ignorat inițial mesajele. Ulterior, profesorul i-a răspuns și l-a acuzat că își consumă timpul căutând greșeli în lucrările sale și raportându-le diferitelor instituții.

În cele din urmă, revistele în care fuseseră publicate lucrările au emis corecturi. Cambridge a continuat să îl susțină pe Arday. Universitatea i-a transmis lui Harris că s-a întâlnit cu Arday și că acesta a vorbit despre experiențele sale de rasism direct și indirect.

Harris spune că ulterior a aflat că Arday l-a reclamat la poliție.

O investigație de 97 de pagini

Doi ani mai târziu, un jurnalist de la Times Higher Education a investigat cazul. Publicația este considerată una dintre cele mai respectate surse specializate din domeniul universitar.

Jurnalistul a realizat un dosar de 97 de pagini cu dovezi privind presupusul plagiat al lui Arday. Materialul nu a fost însă publicat. Potrivit jurnalistului, povestea a fost oprită după ce publicația a fost amenințată cu acțiuni în instanță de avocații lui Arday. Profesorul a reclamat și jurnalistul la poliție, acuzându-l de hărțuire.

Jurnalistul a spus că poliția i-a cerut să nu îl mai contacteze pe Arday, pentru a proteja sănătatea mintală a acestuia. Cofnas a decis atunci să publice el însuși informațiile. El spune că nu a avut nicio ezitare. Cofnas l-a descris pe Arday drept o persoană puternică, influentă și cunoscută, care și-ar fi obținut poziția prin manipularea celor din jur.

Acum, după suspendarea de la Universitatea din Gent și după controversa care i-a afectat cariera, Cofnas spune că speră să obțină într-o zi un post la o instituție academică „mainstream”.