Cine „trage” pentru imaginea politică a actualilor lideri. Amazoanele lui Bolo, tehnocrata lui Nicușor și reșaparea lui Băsescu

Dacă ne uităm însă cine le „ține spatele” mai-marilor zilei, ne cam luăm cu mâinile de cap. Cum se zice în popor, zi-mi cu cine te însoțești ca să văd cine ești.

Amazoanele lui Bolojan – ziariste, ong-iste și „zeița anticorupției”

Un grup de femei, mai vechi și mai noi în politică, sunt vocile care încearcă să facă din ștersul personaj Ilie Bolojan, reformatorul minune. Adriana Săftoiu de la TVR, Oana Gheorghiu, vicepremierul ONG-ist, Ioana Ene Dogioiu, purtătoarea de cuvânt a executivului.

Și ultima pe listă, Laura Codruța Kövesi, care își termină mandatul de procuror-șef la Parchetul European și se va retrage din funcție, probabil în țară, probabil pentru a face un tandem de perspectivă cu noul lider al progresismului românesc, Ilie Bolojan.

Cum îl trimite Oana Gheorghiu pe Bolojan la DNA

În condițiile în care, pe partea actualei opoziții, există un George Simion care crește tăcând doar pentru că lumea e nervoasă și un Sorin Grindeanu care scade inevitabil pentru că n-are soluții, singura competiție de vizionat în politica românească, este cea dintre premierul demis Ilie Bolojan și președintele Nicușor Dan.

În cazul primului, Adriana Săftoiu, președinta Consiliului de Administrație al TVR sau Ioana Ene Dogioiu, purtătoarea de cuvânt a guvernului, ziariste cu experiență, prima și fost consultant de imagine și consilier prezidențial, sunt în luptă zilnică pentru cosmetizarea „traznăilor”guvernamentale.

Mai interesant este cazul Oanei Gheorghiu, adusă vice-premier pe locul rezervat PNL și care ar fi trebuit să proiecteze asupra lui Bolojan aura de competență managerilaă în domenii sensibile precum administrarea companiilor naționale sau relația cu societatea civilă.

În realitate, doamna a tăcut „competent” câteva luni, apoi a ieșit cu două scandaluri care îi explodează în față premierului: listarea celor mai profitabile companii ale statului român prin procedură accelerată și lobby pentru o firmă germană cu care avusese relații contractuale la ONG-ul de unde provine.

Primul subiect a devenit moțiune de cenzură și a dus la căderea guvernului, al doilea a determinat deschiderea unui dosar in REM la DNA chiar azi. Ce va face Bolojan dacă va avea primul „penal” în funcții publice?

Ultima în „club”, dar cea mai importantă pentru Bolojan, LCK

Să ne amintim că, în urmă cu puțin timp, câteva săptămâni, dacă nu mă înșel, ministrul fondurilor europene, Dragoș Pâslaru, a sesizat Parchetul în legătură cu achizițiile de microbuze școlare deoarece, spune el, sumele cheltuite pentru aceste mașini necesare transportului copiilor au fost variabile de la județ la județ, uneori de două sau trei ori mai mari decât prețurile de dealer. Unul dintre aceste județe este chiar Bihor, unde Ilie Bolojan a fost responsabil de realizarea procedurilor.

Și să ne amintim și că Laura Codruța Kövesi a intervenit imediat și a anunțat că Parchetul European va prelua această anchetă, deoarece sumele cheltuite pentru achiziția mașinilor sunt europene. În acel moment, toată lumea s-a întrebat dacă este o manevră pentru a-l înfunda pe Bolojan, dar în realitate, așa cum am spus și atunci, este o modalitate de a-l proteja de o vulnerabilitate. Dacă ancheta ar fi ajuns la DNA, ar fi fost mai puțin sigur că dosarul va rămâne la sertar în perioada următoare.

În plus LCK l-a atacat de două ori pe Nicușor Dan, chiar cu o obrăznicie nepermisă unui înalt funcționar, semnalând indirect, fără s-o spună, desigur, că va face echipă cu Bolojan.

Tehnocrata lui Nicușor, imaginea politică a reformei

Fixația președintelui pentru Delia Velescu, înalt oficial FMI, ar fi trebuit să fie mișcarea de șah cu care Nicușor să-l pună în încurcătură pe Bolojan. O astfel de persoană ar fi fost în logica „reformatoare” (pun ghilimele pentru că nu mai suport acest termen) a momentului. Ar fi fost pe placul suporterilor iubitori de tăieri și creșteri de taxe.

Problema e că la două zile distanță propunerea e respinsă cam de toată lumea, inclusiv de „guru” Isărescu, cel pe care toți îl privesc precum Oracolul de la Delphi. Va merge Nicușor pe mâna tehnocratului propus de PSD? Și cât va fi acesta imaginea guvernului cu care președintele să se identifice?

Reșaparea lui Băsescu

De cealaltă parte, pe baricada lui Nicușor Dan, s-a poziționat cu mult tupeu Traian Băsescu. Un lider expirat, un personaj despre care spunea cineva zilele trecute într-o intervenție televizată că dă măsura incompetenței și a lipsei de nivel a actualei clase politice. Pentru că doar în asemenea condiții te poți gândi să-l reactivezi politic și să-l aduci pe Traian Băsescu pe ecrane ca să dea sfaturi politice și să facă predicții despre ieșirea din criză.

De alfel, pe surse se vorbește despre intenția președintelui Dan este de a folosi vechiul vehicul politic al lui Traian Băsescu, PMP-ul și pe Eugen Tomac, europarlamentar și consilier onorific la Cotroceni, pentru a construi mult discutatul și așteptatul partid prezidențial.

Inițial, speculațiile erau că cea care va realiza partidul prezidențial va fi Kövesi, dar interviurile din ultimele zile cu ea au revelat fără îndoială unde se poziționează „zeița justiției”.

S-a vorbit mult și despre Laura Codruța Kövesi ca despre un potențial director civil al SRI. Dar este puțin probabil să se întâmple acest lucru cât Nicușor Dan este la Cotroceni, pentru că acesta, la rândul său, s-a poziționat, fără a o ataca direct, ci vorbind despre anumite nereguli care au avut loc în timpul mandatului ei.

Întorcându-ne la Băsescu, a reușit cu tupeul caracteristic să se reimpună ca un comentator politic avizat. Și bazându-se pe stilul său, încearcă să se facă util, cu alte cuvinte, se pune în serviciul lui Nicușor Dan.

Degradarea leadership-ului românesc

Practic, niciunul dintre liderii actuali nu are destulă  autoritate și competență și nu reușește să umple imaginea zilei și să asigure agenda la televizor. Prin urmare, au nevoie să se agațe de imaginea sau activitatea unor terți, care în general nu fac altceva decât să le accentueze imaginea de slăbiciune pe care o afișează.

Suntem la 35 de ani de la Revoluția din 1989, într-un moment în care decidenții politici și clasa politică în general au ajuns poate la cel mai jos nivel al nivelului de competență și nu există nici măcar un lider adevărat cu care cineva să se identifice și pe care să simtă nevoia să-l voteze din convingere, fără a-l alege doar ca pe răul cel mai mic.