Această combinație ar putea deveni una dintre cele mai mari probleme ale erei AI. Tiffany Xingyu Wang, autoarea cărții „The Trust Code”, susține într-o analiză publicată de revista TIME că tehnologia a apărut într-un moment extrem de dificil. Societatea nu dispune de același nivel de încredere și de repere comune pe care le avea înainte de revoluția digitală.
AI devine astfel tot mai performantă exact când capacitatea oamenilor de a stabili ce este adevărat și ce este fals este pusă sub presiune. Problema nu este doar că inteligența artificială poate genera informații greșite. Ea poate produce imagini, voci și texte suficient de convingătoare încât diferența dintre realitate și fabricație să devină tot mai greu de observat.
De la „post-adevăr” la o eră a neîncrederii
În urmă cu un deceniu, una dintre marile teme ale dezbaterii publice era conceptul de „post-adevăr”. Oxford Dictionaries a desemnat „post-truth” drept cuvântul anului în 2016. Termenul descria situațiile în care emoțiile și convingerile personale ajung să influențeze opinia publică mai mult decât faptele obiective. Wang susține însă că societatea a trecut între timp într-o etapă și mai complicată.
Ea folosește expresia „post-trust”, pe care o putem traduce printr-o eră a neîncrederii. Diferența este importantă. Într-o lume „post-adevăr”, faptele există, dar oamenii pot alege să le ignore. Într-o lume caracterizată de neîncredere, oamenii nu mai au nici măcar aceleași mecanisme pentru a decide ce reprezintă un fapt. Nu mai este vorba doar despre dezacord. Problema devine însăși stabilirea realității comune.
Internetul a schimbat modul în care aflăm ce este adevărat
În ultimele două decenii, ecosistemul informațional s-a schimbat radical. În trecut, informația era filtrată în mare măsură de redacții, editori și instituții cunoscute. Internetul și rețelele sociale au eliminat multe dintre aceste bariere. Astăzi, aproape oricine poate produce și distribui informație.
Această democratizare a avut beneficii evidente. Dar a creat și condițiile pentru răspândirea rapidă a manipulării, dezinformării și teoriilor conspirației. Algoritmii platformelor au accentuat fenomenul. Ei sunt construiți în mare parte pentru a menține atenția utilizatorilor. Conținutul care provoacă reacții puternice poate primi astfel mai multă vizibilitate decât informația atent verificată.
Reuters Institute arată că platformele, motoarele de căutare și agregatoarele au devenit principala poartă de acces către știrile online pentru majoritatea utilizatorilor analizați. Doar aproximativ 22% indicau site-urile sau aplicațiile publicațiilor drept principală cale de acces la știri în studiul din 2024.
Încrederea în instituții este deja foarte scăzută
AI nu apare, așadar, într-un vid. Încrederea în numeroase instituții tradiționale a scăzut puternic. În Statele Unite, doar 17% dintre respondenți spuneau în 2025 că au încredere în guvernul federal aproape întotdeauna sau în majoritatea situațiilor. În 1958, procentul era de 73%.
Situația presei este similară. Gallup a constatat în 2025 că numai 28% dintre americani aveau multă sau destulă încredere că presa relatează informațiile corect și echitabil. Era cel mai redus nivel măsurat de organizație. În acest mediu apare o tehnologie capabilă să genereze instantaneu texte, fotografii, înregistrări audio și videoclipuri.
Când nici fotografia nu mai este dovadă
Timp de aproape două secole, fotografia a avut o forță aparte. O imagine putea fi manipulată, dar publicul o considera în general o formă de dovadă. Inteligența artificială schimbă această relație. Un exemplu devenit celebru a apărut în 2023. O imagine generată cu AI îl prezenta pe Papa Francisc purtând o geacă albă voluminoasă, într-un stil asociat mai degrabă modei contemporane.
Imaginea părea suficient de realistă încât numeroși utilizatori au crezut inițial că este autentică. De atunci, tehnologia a evoluat considerabil. Imaginile sintetice sunt tot mai realiste. La fel se întâmplă cu vocile și videoclipurile generate artificial. Problema se inversează astfel. Întrebarea nu mai este doar dacă putem identifica un fals. Într-un mediu saturat de conținut sintetic, oamenii pot ajunge să se întrebe dacă mai pot avea încredere chiar și în materialele autentice.
AI nu este doar un alt instrument
Wang atrage atenția asupra unei diferențe importante între inteligența artificială și marile tehnologii ale trecutului. Tiparul a permis distribuirea ideilor oamenilor. Motoarele au înlocuit o parte din munca fizică. Computerele au executat instrucțiuni și calcule.
AI poate face însă ceva diferit. Poate genera argumente, recomandări și idei. Poate analiza documente, scrie cod, traduce texte sau elabora strategii. Cu alte cuvinte, tehnologia începe să intervină în activități pe care oamenii le asociau până acum cu procesul de gândire. Această caracteristică îi amplifică impactul asupra societății.
Inteligența artificială învață și din defectele noastre
Există și o altă problemă. Modelele AI sunt construite folosind volume enorme de informație produsă de oameni. Acolo se află articole, cărți, cercetări și date valoroase. Dar acolo se găsesc și prejudecăți, conflicte, teorii conspiraționiste și informații false.
Inteligența artificială învață tipare din acest amestec. Modelele generative nu stabilesc adevărul în același mod în care îl verifică un jurnalist, un cercetător sau un judecător. Ele identifică relații și probabilități în date. De aceea, AI poate produce un răspuns foarte convingător fără ca acel răspuns să fie neapărat corect. Pericolul devine mai mare într-o societate care are deja dificultăți în stabilirea unor surse comune de autoritate.
Un cerc dificil de rupt
Aici apare paradoxul semnalat în analiza TIME. Inteligența artificială ar putea ajuta oamenii să navigheze prin cantități uriașe de informații. Poate sintetiza date și poate face cunoașterea mai accesibilă. Dar aceeași tehnologie poate produce și un volum fără precedent de conținut sintetic.
Cu cât acesta devine mai realist, cu atât verificarea informației devine mai importantă. În același timp, instituțiile care ar trebui să ofere acele repere se confruntă deja cu o criză de încredere. Rezultatul poate fi un cerc periculos. Neîncrederea face societatea mai vulnerabilă la manipulare, iar proliferarea conținutului artificial poate alimenta și mai mult neîncrederea.
Marea provocare nu este doar tehnologică
Dezbaterea despre AI se concentrează frecvent asupra modelelor mai puternice, centrelor de date și competiției dintre companiile tehnologice. Analiza lui Tiffany Xingyu Wang pune însă accentul pe o altă problemă. Societatea trebuie să reconstruiască mecanismele prin care oamenii pot stabili în ce informații să aibă încredere. Asta presupune transparență, responsabilitate și posibilitatea de a verifica originea informațiilor.
Inteligența artificială poate deveni una dintre cele mai importante tehnologii create vreodată. Dar puterea ei apare într-un moment în care societatea este profund fragmentată informațional. Din această perspectivă, provocarea nu este doar să construim AI mai performantă. Este să construim suficientă încredere pentru a putea folosi această tehnologie fără să pierdem capacitatea de a distinge realitatea de fabricație.
