Analiză Financial Times: De ce investițiile chineze din Ungaria scot în evidență fragilitatea strategică a Uniunii Europene

Proiectele sunt criticate atât în interiorul țării, cât și la nivel internațional, din cauza standardelor scăzute de mediu și muncă. Dar și pentru faptul că pun presiune pe companiile din alte state ale Uniunii Europene.

De ce sunt importante investițiile chineze din Ungaria

Investițiile directe din China pot aduce beneficii reale. Astfel de proiecte creează locuri de muncă, dezvoltă producția locală și contribuie la transferul de tehnologii verzi. Iar totul se poate întâmpla într-un moment în care prețurile la energie sunt în creștere. 

Chiar și așa, în Statele Unite și în Uniunea Europeană există o preocupare tot mai mare. Unele guverne, care încearcă să-și consolideze industriile strategice și să reducă dependența de rivali geopolitici, privesc companiile chineze ca pe o amenințare directă.

În Uniunea Europeană, instrumentele create pentru a controla investițiile chineze devin din ce în ce mai numeroase. Dar până acum nu au dat rezultatele așteptate.

Investițiile străine. Avantaj sau risc?

În mod tradițional, investițiile străine directe sunt considerate benefice. Reprezintă o alternativă mai bună decât importurile. De exemplu, protecționismul din industria auto americană din anii ’70–’80 a determinat companii japoneze și europene să deschidă fabrici în SUA. Ceea ce a adus pe piață mașini mai accesibile și mai eficiente.

Situația actuală este însă diferită. Spre deosebire de temerile din trecut legate de Japonia, relația cu China ridică probleme reale de securitate economică și politică. Donald Trump a sugerat uneori că ar putea încuraja producția chineză în SUA. Dar, în practică a menținut restricțiile asupra tehnologiei auto chineze introduse în perioada lui Joe Biden.

În același timp, SUA se confruntă cu o situație complicată. Căci partenerii săi din acordul USMCA, precum Canada și Mexic, sunt deschiși la investițiile chineze.

Se observă diviziuni în Europa

Probleme similare apar și în Europa, de asemenea. Lipsa unei poziții comune slăbește capacitatea de reacție. Entuziasmul lui Viktor Orbán pentru capitalul chinez este aproape egalat de cel al premierului spaniol Pedro Sánchez.

Cercetătoarea Pálma Polyák, de la Institutul Max Planck din Köln, explică situația. Ea spune că „diviziunile interne ale Europei îi afectează capacitatea de a răspunde strategic și de a-și asigura o poziție favorabilă într-o nouă diviziune globală a muncii în domeniul tehnologiilor verzi”, citează Financial Times. 

Strategiile UE nu dau rezultate

Președinta CE Ursula von der Leyen încearcă să găsească soluții pentru a transforma Uniunea Europeană într-un actor geopolitic mai puternic. Până acum, încercările de a reduce dependența de China au avut efecte limitate.

În 2024, de exemplu, Comisia Europeană a introdus taxe speciale pentru mașinile electrice chineze. A încercat să limiteze impactul lor pe piața europeană. Decizia a fost luată după negocieri dificile între statele membre. Atunci, Germania s-a arătat reticentă din cauza propriilor interese economice în China.

Expertul Noah Barkin, de la Rhodium Group, consideră că strategia nu a funcționat. „A durat peste un an, a creat diviziuni puternice, nu a descurajat producătorii chinezi și a dus la reacții din partea Beijingului”, a specificat el. Mai mult, companiile chineze au găsit alternative prin exportul către Europa din alte regiuni.

Instrumentele noi au rezultate limitate

Pentru a controla mai bine investițiile străine, Comisia Europeană a introdus și reguli referitoare la subvențiile externe. Acestea permit verificări detaliate asupra companiilor străine care primesc sprijin de stat.

Totuși, anchetele avansează lent și fără rezultate spectaculoase. De exemplu, cazul companiei chineze Nuctech a durat peste un an și jumătate până să ajungă la o investigație completă. În 2025, Comisia a deschis o anchetă importantă asupra producătorului auto chinez BYD și investițiilor sale din Ungaria. Dar nu există o decizie finală până acum.

Un alt instrument este Industrial Accelerator Act. El promite controale și mai stricte, însă întâmpină rezistență din partea unor state membre.

O dilemă fără răspuns clar

Rămâne o întrebare deschisă. Cât de mult ar trebui Uniunea Europeană să reducă dependența de China și prin ce metode? Deocamdată, blocul comunitar nu pare să aibă voința politică necesară pentru o astfel de schimbare majoră.

Ambiția unei „Comisii geopolitice”, promovată de Ursula von der Leyen, rămâne mai degrabă un obiectiv pe termen lung decât o realitate concretă.