Miliardarii lumii și o nouă oligarhie. Care este prețul cursei pentru inteligența artificială

El gravitează în jurul unui grup restrâns de „titani” din tehnologie, a căror goană după avere și putere, destabilizează democrația și reconfigurează societatea americană. 

În numărul din mai–iunie 2026, echipa Mother Jones investighează noii „suverani” ai inteligenței artificiale și lumea pe care încearcă să o construiască. 

Cu ochii pe Mark Zuckerberg

Unul dintre cele mai mari proiecte de centre de date propuse vreodată acoperă o suprafață de aproximativ 14,77 km pătrați de teren agricol în Delta Louisianei, în cătunul Holly Ridge. Când va fi în sfârșit finalizat, la un cost de 27 de miliarde de dolari va include 11 clădiri și sute de mii de GPU-uri (unități de procesare grafică). 

Proiectul, numit Hyperion, după un Titan din mitologia greacă, va „debloca inovația istorică și va extinde leadershipul tehnologic american”, a declarat Mark Zuckerberg într-o postare pe Facebook. El a făcut declarația după învestirea președintelui Donald Trump în ianuarie 2025. Ceea ce este o altă modalitate de a spune că ar putea alimenta cândva chatbot-uri. 

Dar problema construirii unui centru de date atât de mare este că nu poți pur și simplu să construiești un centru de date. Ci trebuie să construiești o lume în jurul lui. Ai nevoie de trei centrale electrice noi și de linii de transport pentru a le conecta la rețea. Ai nevoie de sute de milioane de litri de apă și kilometri de țevi. Trebuie să asfaltezi drumuri și să construiești altele noi, să cureți câmpuri și să sapi iazuri. Ai nevoie de un port pentru a aduce pietriș și pământ de oriunde îl poți găsi. Ai nevoie de semafoare, șerifi și spălătorii. Ai nevoie de mii de muncitori și locuri unde să fie cazați. 

Cei mai bogați oameni din America construiesc

Când echipa de la Mother Jones a vizitat Holly Ridge în noiembrie anul trecut, la aproape un an după ce proiectul fusese anunțat pentru prima dată, părea că tot ce nu fusese deja vândut era pe piață. Iar toți cei care nu vânduseră sau nu fuseseră deja excluși își încasau profiturile sau se gândeau să o facă.

Din vara lui 2024, cei mai bogați oameni din America au pornit într-un val de construcții fără precedent în istoria recentă. Nivelul investițiilor, în speranța de a câștiga cursa pentru crearea inteligenței generale artificiale (AGI), este atât de vast încât susținătorii ei o compară cu alte ere de exploatare și progres tehnologic. 

Secretarul Energiei, Chris Wright, a numit-o „Manhattan Project 2”. Este una dintre cele mai mari investiții de capital privat de la construirea căilor ferate transcontinentale încoace. Cheltuielile pentru centrele de date AI au reprezentat aproximativ un sfert din creșterea PIB-ului în prima jumătate a anului 2025. Iar cele mai mari companii au cheltuit colectiv 400 de miliarde de dolari pe proiecte de construcții. Multe dintre ele nu sunt încă funcționale.

Centrele de date au înlocuit iahturile uriașe ca principală formă de afișare a statutului oligarhic. În loc de submarine și piste de dans retractabile, acești miliardari își etalează capacitatea de calcul, gigawații și suprafața de teren. 

OpenAI, Amazon și Elon Musk… toți sunt puși pe treabă

Cele mai mari dintre noile facilități, așa-numitele situri „hyperscale” unde sunt antrenate modelele AI, au nume care reflectă patologiile fondatorilor lor. Stargate-ul lui Sam Altman din Abilene, Texas, va avea „aproximativ dimensiunea Parcului Central din New York”, potrivit Bloomberg. În timp ce proiectul Project Jupiter al OpenAI din New Mexico ar putea fi chiar mai mare. 

Amazon și Anthropic dezvoltă Project Rainier pe 1.200 de acri în apropiere de South Bend, Indiana. Elon Musk și-a antrenat chatbotul Grok la Colossus 1 din Memphis. Colossus 2 este în cealaltă parte a orașului. Numele evocă atât mitologia antică, cât și pe cea modernă. Căci în trilogia SF a lui D.F. Jones, Colossus este AI-ul scăpat de sub control care înrobește omenirea.  

Atât Zuckerberg, cât și Jeff Bezos au proiecte AI numite Prometheus. Există cel puțin cinci companii AI numite după Icar.

Să nu uităm de trecut

Aceste fantezii futuriste sunt construite pe ruinele trecutului. OpenAI își procură componente pentru centre de date din fabrica din Ohio unde muncitorii sindicalizați produceau cândva Pontiac Firebird. Meta construiește un alt campus hyperscale în comunitatea planificată unde a locuit cândva Jeffrey Epstein. 

O companie numită Patmos a instalat un centru de date în clădirea unde odinioară se tipărea Kansas City Star. Microsoft redeschide Three Mile Island, iar dezvoltatorii transformă foste oțelării din epoca baronilor tâlhari în ferme de servere. 

O machetă a unui Gaza reconstruit, propusă administrației Trump de un grup de oameni de afaceri israelieni, imagina o „zonă de producție inteligentă Elon Musk” lângă un cluster de centre de date, adaptată reglementărilor AI din SUA. Ulterior, Jared Kushner a prezentat un plan similar la ceremonia de semnare a „Board of Peace” de la Davos.

În toată țara, intermediari anonimi cutreieră câmpurile de fasole în numele unor cumpărători necunoscuți. Ei promit venituri fiscale și locuri de muncă în schimbul unor cantități uriașe de apă și energie. 

De asemenea, companiile de utilități mențin în funcțiune centrale pe cărbune. Iar Casa Albă reduce reglementările referitoare la siguranța nucleară. Și cererea de turbine pe gaz este atât de mare încât există liste de așteptare până în 2030. Oameni precum Musk importă centrale electrice bucățică cu bucățică, ca relicvele italiene din Epoca de Aur. 

Oligarhia, le nivelul următor

Boom-ul AI a dus oligarhia la un nou nivel. A unit ambițiile ale celor mai bogați oameni din lume cu ambițiile naționaliste ale susținătorilor lor politici. Căci centrele de date au transformat, într-un fel, structuri opace de inegalitate și putere în unele vizibile. Oligarhia nu mai este doar o idee, este un loc. În toată țara, constructorii imperiului AI s-au prezentat ca poarta către viitorul visat și soluția problemelor pe care ei înșiși le-au creat. 

Când jurnaliștii de la Mother Jones au ajuns în Abilene într-o seară din august, cu câteva săptămâni înainte ca primele mașini să pornească la proiectul comun OpenAI–Oracle, parcarea unui motel Super 8 de la marginea orașului era plină de camioane acoperite de noroi roșu. Femeia de la recepție a râs când ei au întrebat dacă au avut mulți clienți din cauza construcției centrului de date, dar tariful pe noapte se dublase. 

Șocul a ceea ce președintele Donald Trump numește „clădiri mari și frumoase” nu este că arată diferit de orice ai mai văzut. Căci din exterior, centrele de date seamănă cu hale industriale sau hangare de avion. Dar ele apar pur și simplu acolo unde înainte nu era nimic. „Acesta este unicornul care apare o dată la un miliard de ani”, a explicat fostul city manager când proiectul a fost aprobat pentru prima dată în 2021. „Simt că a fost o invazie”, a spus un localnic, ca și cum niște „palate de beton” ar fi răsărit pur și simplu din câmpie.

Când apare opoziția

Dar, pe de altă parte, proiectele hyperscale au mobilizat oameni diverși, de la artiști la politicieni și activiști locali. Mulți au criticat poluarea, consumul de energie și lipsa de transparență. În unele locuri, opoziția a dus la blocarea proiectelor, în altele a dus la alegeri câștigate de politicieni care au promis limitarea expansiunii centrelor de date.

În multe comunități, locuitorii vorbesc despre trafic, infrastructură și schimbarea caracterului orașului. Dar dincolo de aceste nemulțumiri practice, apare o teamă mai profundă. Este vorba despre pierderea controlului asupra propriului viitor.

Un locuitor din Indiana a spus că proiectul nu este „bucolic”. Iar altul s-a întrebat dacă nu cumva tehnologia va avea efecte sociale negative asupra tinerilor. O femeie din Wisconsin a spus: „De ce ar trebui să am încredere în această companie care nici măcar nu vrea să îmi spună cine este?”

În multe cazuri, investitorii rămân anonimi. Ceea ce alimentează suspiciuni. În Menomonie, Wisconsin, un rezident a spus că se simte ca și cum proiectul ar fi „în curtea din față”. El a descoperit planurile abia după ce vecinii săi au primit notificări oficiale.

Dar cu ce cost?

Deși investițiile promit locuri de muncă și venituri fiscale, multe comunități se tem că beneficiile nu vor compensa costurile. Adică creșterea prețurilor, consumul de resurse și impactul asupra mediului.

În Oregon, de exemplu, un centru Google a consumat o treime din apa orașului. Dar a creat doar 200 de locuri de muncă permanente. La nivel național, statele au oferit miliarde de dolari în facilități fiscale pentru a atrage astfel de investiții.

Boom-ul AI ridică și probleme de mediu. Centrele de date cresc consumul de energie. Ceea ce duce la emisii mai mari și la costuri mai mari pentru populație. Unele studii estimează un impact semnificativ asupra sănătății publice.

În același timp, companiile tech își reduc angajamentele climatice. În timp ce consumul de energie crește accelerat. În Memphis, Tennessee, proiectul xAI al lui Elon Musk a fost criticat pentru poluare și pentru utilizarea unor turbine pe gaz fără autorizații adecvate. Localnicii au raportat probleme de sănătate și niveluri ridicate de poluare.

„Zonele de sacrificiu”

Pentru mulți, aceste proiecte transformă comunități întregi în „zone de sacrificiu”. Costurile sunt suportate de locuitori, în timp ce profiturile merg către corporații. În Louisiana, proiectul Meta a adus investiții și promisiuni de dezvoltare, dar și îngrijorări legate de mediu și infrastructură. Autoritățile locale îl descriu ca pe o oportunitate unică. Dar criticii spun că beneficiile sunt inegale.

În multe locuri, locuitorii vorbesc despre o realitate dublă: promisiunea viitorului și efectele negative ale prezentului.

Unii investitori spun că proiectele vor transforma zonele rurale în centre economice prospere. Alții se tem că vor rămâne cu infrastructură inutilizabilă dacă proiectele eșuează.

Ascensiunea oligarhiei AI este comparată cu epoca căilor ferate din secolul XIX. Adică atunci când expansiunea tehnologică a adus atât progres, cât și crize economice și inegalitate. Dar istoricii avertizează că astfel de investiții pot crea bule speculative și dezechilibre majore în economie.

Unii lideri din industrie admit chiar că există riscul unei bule financiare. În prezent, există semne că unele proiecte sunt încetinite sau reorganizate. În același timp, guvernele încearcă să țină pasul cu expansiunea rapidă a industriei AI. Și tot mai mulți lideri politici și din tehnologie colaborează de aproape. Ceea ce ridică întrebări despre influența companiilor asupra deciziilor publice.

Promisiunea inteligenței artificiale este uriașă. Dar la fel sunt și riscurile: sociale, economice și politice. Boom-ul AI nu înseamnă doar progres tehnologic, ci și o reconfigurare profundă a puterii în societate.