Tragedia din 2012 care i-a lansat cariera lui Salah. Povestea Egiptului și a selecționerului blestemat

Protagonista episodului nostru ocupă la momentul de față locul 29 în clasamentul FIFA. Au terminat pe primul loc în grupa de calificări CAF. Neînvinși, aceștia au obținut 26 de puncte din 30 posibile. Parcursul bun este confirmat și de golaveraj. Au marcat 20 de goluri, 9 doar din partea lui Salah și au primit două.

Furtună pe mare

Primul meci al echipei a avut loc la Jocurile Olimpice din 1920 din Belgia. Meciul de la Gent, împotriva italienilor, s-a încheiat cu înfrângerea Egiptului, 1-2. Zaki Osman a devenit primul marcator din istoria naționalei, grație reușitei acestuia din minutul 30. Eliminați rapid, egiptenii se vor întoarce în cadrul aceleiași competiții peste 4 ani, la Paris.

Aici ajung până în sferturile de finală, unde sunt eliminați de Suedia. Peste 6 ani au avut ocazia de a participa prima Cupă Mondială, cea din 1930. Președintele FIFA la acel moment, Jules Rimet a invitat mai multe naționale să facă călătoria pe un vas care pleca din Franța.

Curios este ce s-a întâmplat în cele din urmă. O furtună a pornit pe mare, iar „Faraonii” au ratat plecarea către America de Sud. Singura echipă invitată de pe continentul african a fost împiedicată de condițiile meteorologice. Nu o să mai fie cazul de așa ceva peste 4 ani, când egiptenii vor fi prezenți la turneul final.

Primul Campionat Mondial

La turneul final din Italia sunt eliminați rapid de Ungaria cu scorul de 4-2. În acel meci, atacantul Abdelrahman Fawzy a înscris o dublă în trei minute. „Faraonii” au ratat calificarea de mai multe ori în următorii ani. Peste 4 ani s-au retras din proprie inițiativă, în 1950 nici măcar nu au ajuns în calificări, iar peste patru ani Italia a fost nemiloasă. Selecționata din peninsulă s-a impus în ambele meciuri jucate, cu 2-1, respectiv 5-1.

După ani buni de rezultate modeste, era momentul unui nou început. Iar acesta se produce în Cupa Africii pe Națiuni din 1957. La acel turneu au participat doar trei echipe: Egipt, Sudan și Etiopia. „Faraonii” câștigă finala cu Etiopia categoric cu 5-1. Din cele 6 goluri înscrise de protagonista noastră, 5 dintre ele au fost marcate de Mohamed Diab Al-Attar, cunoscut ca „Ad-Diba”.

În 1958 și 1962 se retrag din grupa de calificări ca formă de protest împotriva participării Israelului. Absenți vor fi și peste 4 ani, de data aceasta în semn de solidaritate pentru echipele africane care au refuzat să se prezinte deoarece majoritatea locurilor disponibile la turneul final erau acordate echipelor din Europa și America.

Niciun punct în grupe

În 1962 pierd finala Cupei Africii pe Națiuni, iar peste un an ratează primul loc în grupe în fața Sudanului la golaveraj. Relațiile diplomatice instabile cu celelalte state vor juca un rol important în următorii ani. La edițiile din 1965 și 1968 se vor retrage din pricina tensiunilor cu Tunisia. În 1970 și 1972 rezultatele sunt modeste, iar în 1974 vor găzdui competiția. Termină pe locul trei în acel an.

În 1976 pierd pentru prima dată trei meciuri consecutive în competiția în care au câștigat 2 titluri. La ediția următoare nici măcar nu se califică. Următorii ani în Cupa Africii sunt unii modești. În 1980 ies în semifinale, după ce Algeria se impune la penalty-uri. În 1984 obțin poziția a patra. La acea ediție golgheter a ieșit mijlocașul „Faraonilor”, Taher Abouzeid, cu patru reușite.

Peste doi ani reușesc să ajungă din nou în finala competiției, după o pauză de 24 de ani. În semifinale trec la limită de Maroc, iar finala o câștigă la punctul cu var în fața Camerunului. Rezultatul bun este umbrit de parcursul echipei la ediția din 1990. Pentru prima dată în istoria competiției și a Egiptului, selecționata nu obține niciun punct în grupe.

Al doilea Campionat Mondial

În ciuda acestui lucru, protagonista noastră revine la Cupa Mondială după 56 de ani. Grupa este una dificilă cu Anglia, Irlanda și Olanda. „Faraonii” obțin un egal în primul meci, cu Olanda. Un alt punct iese din partida cu Irlanda. Înfrângerea cu Anglia pune capăt aventurii la mondial.

Edițiile de la Cupa Africii din 1992 și 1994 s-au încheiat fără trofeu. Peste 4 ani obțin un nou titlu în competiția africană. Era ultimul succes al echipei pentru următorii 8 ani în AFCON. Anul este 2006, iar țara gazdă este Egipt. Câștigă grupa cu 7 puncte. Elimină în drumul spre marea finală RD Congo și Senegal. Ultimul act se decide la punctul cu var, unde egiptenii ies victorioși.

Trei ediții de poveste

Era al cincilea titlu, iar protagonista noastră se afla la începutul unei perioade de mare succes. Egipt defilează la următoarele două ediții ale AFCON. Neînvinși în grupe în 2008, Angola și Coasta de Fildeș nu pun probleme Egiptului, iar în finală dau din nou peste Camerun. Mohamed Aboutrika înscrie în minutul 76 și se declanșează un val de sărbătoare.

Al doilea titlu consecutiv și sunt în cărți pentru un al treilea. Ultimul succes este în 2010. Obțin 3 victorii din 3 posibile în grupe. Urmează Camerun, Algeria și Ghana. Același scor, 1-0, aduce ultimul titlu AFCON pentru Egipt.

Era un ultim capitol victorios pentru „Faraoni”. Ratează calificarea la următoarele trei ediții ale turneului. Revin după 7 ani. Parcursul în grupe este unul convingător, 2 victorii și un egal. Elimină Marocul la limită, trec la penalty-uri de Burkina Faso și joacă din nou în finală. De data aceasta iese învingătoare echipa Camerunului.

În așteptare de 28 de ani

Fanii echipei naționale așteptau de aproape 28 de ani o revenire la Campionatul Mondial. Iar acest lucru s-a întâmplat pe 8 octombrie 2017. Egipt câștigă grupa cu Uganda, Ghana și Congo, iar jucătorii își fac bagajele pentru Rusia.

În grupa A protagonista noastră joacă cu Uruguay, Rusia și Arabia Saudită. Echipa sud-americană se impune în primul meci prin golul din ultimele minute ale fundașului José María Giménez. De la acest meci a lipsit Mohamed Salah, care s-a accidentat în finala UEFA Champions League cu Real Madrid.

În următoarea partidă revine superstarul egiptean. Condusă cu 3-0 de Rusia, Egipt înscrie primul gol la turneul final după 28 de ani, iar marcatorul este nimeni altul decât Salah. Ultima partidă este una fără o miză reală, Arabia Saudită fiind la acel moment eliminată. Salah înscrie al doilea gol la Mondial, iar Essam El Hadary devine cel mai în vârstă jucător din istoria Cupei Mondiale la 45 de ani și 161 de zile.

Sadio Mané la datorie

Selecționerul de la acel moment, Héctor Cúper, a fost intens criticat în presă pentru felul în care a fost organizată echipa din punct de vedere defensiv. În scurt timp a fost demis. Despre acesta s-a scris de multe ori, unii oameni crezând că este blestemat. Această poveste o vom afla în următoarele rânduri.

La Cupa Africii din 2019 câștigă toate meciurile în grupă. În faza următoare sunt eliminați de Africa de Sud, la Cairo, în fața a 75.000 de spectatori. Rezultatele vor fi mai bune peste doi ani. Două victorii la limită, cu 1-0 sunt suficiente pentru o nouă calificare. Ajung la punctul cu var împotriva Coastei de Fildeș, unde câștigă.

Victoriile cu Maroc și Camerun duc echipa din nou în finala competiției. Partida ajunge la penalty-uri iar eroul zilei este Sadio Mané. Jucătorul lui Liverpool scrie istorie alături de Senegal, care câștigă primul ei trofeu în AFCON.

Anul 2012, tragedie în fotbalul egiptean

Suporterii egipteni sunt cunoscuți pentru fanatismul lor. La un moment dat, acesta a dus la producerea unei tragedii de proporții. Ne aflăm pe 1 februarie 2012, la Port Said. Aici Al Ahly se pregătea să joace cu rivala Al-Masry.

Tensiunile s-au instalat cu două zile înainte de meci. Atunci, ultrașii lui Al-Masry au postat pe canalul lor de Youtube o melodie în care amenințau fanii echipei adverse cu moartea. Compania de autobuze care asigura transportul suporterilor la stadion a cerut o asigurare de 1,5 milioane de lire sterline, având o presimțire referitor la ce se va întâmpla.

Aduși cu vehicule militare

Susținătorii nu au fost de acord cu suma cerută și au ales să meargă cu trenul. Cu 15 minute înainte de sosire s-au oprit, iar ei au fost preluați de vehicule militare. Partida a fost amânată cu 30 de minute din cauza oamenilor prezenți pe gazon. Suporterii au intrat pe teren de mai multe ori în timpul meciului.

La sfârșitul acesteia, încheiată cu victoria lui Al-Masry cu 3-1, a început un adevărat măcel. Fanii echipei câștigătoare au intrat pe teren înarmați cu pietre și cuțite. O parte din porțile stadionului erau închise. Au fost ucise 74 de persoane și peste 500 rănite în cel mai sângeros episod din istoria fotbalului egiptean.

Martori la cele întâmplate, Mohamed Aboutrika, Mohamed Barakat și Emad Moteab s-au retras din fotbal. Opinia publică afirma că poliția nu a făcut nimic în a preveni acest dezastru și o acuza că a refuzat să deschidă porțile stadionului. Au fost anchetați peste 75 de inculpați, iar mai multe persoane au fost arestate și condamnate.

Tânărul Mohamed Salah

Campionatul intern a fost anulat pentru următorii doi ani în urma acestei tragedii. În încercarea de a menține activă prezența fotbalului, Asociația Egipteană de Fotbal a organizat un meci amical între FC Basel și selecționata sub 23 de ani a Egiptului.

La acea partidă a participat și un jucător tânăr pe nume Mohamed Salah, potrivit thesefootballtimes.co. În urma prestației bune, interesul giganților elvețieni pentru sportiv s-a concretizat.

Acest meci a dus la lansarea lui Mohamed Salah în fotbalul european. După experiența de la Basel, au urmat capitole în Italia, la Roma și Fiorentina și în Anglia, unde a jucat pentru Chelsea și a scris istorie la Liverpool.

Selecționerul blestemat

Termenul de „blestem” în fotbal a fost mai des folosit decât s-ar aștepta cei mai mulți. Un exemplu relativ recent este Aaron Ramsey. După fiecare reușită a acestuia fanii sportului rege au observat că o persoană publică înceta din viață.

Totuși, ce se întâmplă atunci când aceste blesteme ating și antrenorii? Este cazul lui Héctor Cúper, care a antrenat „Faraonii” pentru trei ani. Tehnicianul a pierdut toate finalele importante în care echipele antrenate de acesta au jucat. Totul a început în 1994, la Huracan, când a pierdut titlul în ultima etapă.

Înfrângeri și câteva excepții

Același deznodământ a fost în anul 2002, când Inter Milano a pierdut cu Lazio. Ghinionul s-a menținut și Spania. Valencia a pierdut două finale Champions League, cu Real Madrid și Bayern Munchen. Nu face excepție nici Mallorca, care a fost învinsă în ultimul act al Cupei Cupelor și Cupei Spaniei, potrivit gsp.

Același rezultat a fost și în Grecia, când Aris Salonic a pierdut în finala cupei cu Panathinaikos. Ultimul episod de acest fel a fost în 2017. Egiptul a pierdut atunci finala AFCON în fața Camerunului. După cum spuneam, Héctor Cúper a pierdut majoritatea finalelor, însă au existat și trei excepții: Supercupa Spaniei (1998) cu Mallorca, Supercupa Spaniei (1999) cu Valencia și Copa Conmebol (1996) cu Lanús.

Capitolul 17/48

Protagonista următorului capitol este Austria. „Das Team” a purtat ghinion selecționerilor români în lunga sa istorie. Trei antrenori au fost demiși în urma meciurilor cu aceștia. Mai mult de atât, a avut una dintre cele mai bune echipe din fotbal, numită „Wunderteam”.

Echipa era atât de bună încât mulți o considerau favorită la câștigarea trofeului în 1984. Povestea acestei echipe și a celui poreclit „Mozart al fotbalului” sunt câteva din cele pe care le vom afla în episodul de mâine. Ne revedem la un nou capitol al seriei „Mondialul în povești”, de la 10:30!