Tomac și Bolojan, două fețe ale aceleiași monede. Nimic nu se va schimba în viața românilor cu un guvern tehnocrat

În discuția privind desemnarea unui nou prim-ministru al României în persoana „tehnocratului” de conjunctură Eugen Tomac, trebuie să ne gândim puțin la modul în care România a devenit campioana „democrației originale”. Și nu doar în anii ’90, când acest concept îi era atribuit președintelui de stânga Ion Iliescu, neocomunist la acea vreme. Ci în ultimii 10 ani, când guverne de toate culorile au împins actul de guvernare până la limita normelor democratice.

Democrație, politică și structuri guvernamentale „originale”, duse până la limita absurdului

Deriva către „democrația de criză” a început încă din 2012 când Ponta și Antonescu a pus bazele struțo-cămilei USL. Un mamut poltic anormal, creat, declarativ, pentru a combate puterea discreționară a lui Băsescu.

Anomalia a reapărut în 2015 când Iohannis a profitat de drama de la Colectiv pentru a scăpa de Ponta. Și a pune în loc guvernul Cioloș, un guvern tehnocrat care a durat un an și ceva. Și în care partidele erau reprezentate cu „tehnocrați” de stânga și de dreapta. Unii membri de partid, precum Dâncu de la PSD, alții veniți din așa-zisa societate civil și asumați de partide. Singurul lucru pe care îl aveau în comun erau „epoleții”, probabil.

După două guverne minoritare, Orban și Câțu, susținute de PSD ca o favoare făcută președintelui de atunci, Iohannis a decis că e nevoie (din nou!) de un guvern de largă coaliție, PNL-PSD. Așa că a inventat „rotativa de prim-miniștri”, altă aberație.

Practic nu mai conta cu cine votai, că tot ăia făceau guvernul și mermeleau un program de guvernare cu măsuri „necesare, de criză”. Atunci era criza de după pandemia. PNRR urma să ne slaveze. Și alte vrăjeli care au continuat până astăzi.

Rotația guvernamentală și premierul militar

Iohannis a mai găsit o ciudățenie de care orice om normal ar râde cu lacrimi. Partidul și guvernul conduse de un militar, fie el și în rezervă, la ordinul domnului președinte.

Nicușor și Bolojan au luat cu două mâini invenția lui Iohannis

Rotația guvernamentale, o invenție absolut românească, în care două partide cu ideologii complet diferite se înțelegeau să guverneze națiunea timp de câțiva ani, deținând alternativ funcția de prim-ministru, n-a dispărut odată cu plecarea lui Iohannis. Nicu și Marcel au fost înlocuiți cu nea Ilie și Sorin și căruța a continuat să meargă.

Guvernul instalat anul trecut sub conducerea lui Bolojan includea un conglomerat de patru partide care împreună dețineau împreună în jur de 60% din voturile din Parlament. Iar noua temă a devenit „stabilitate și reforme”.

Încăpățânarea și lipsa de abilități politice a primului ministru a dus însă rapid la retragerea Partidului Social Democrat din coaliție. Și la o moțiunea care a pus pe hold guvernul Bolojan.

În căutare de soluții care să asigure cerințele guvernării, dar să-i și salveze electoral, Nicușor Dan și PSD par să încerce revenirea la modelul Cioloș (Nicușor Dan) ori un model Cioloș mai politizat (PSD).

Cât de tehnocrat a fost guvernul Cioloș și cât de politic a fost guvernul Ciucă?

Dacian Cioloș, un „tehnocrat” care repede a devenit șef de partid. La fel ca Tomac, a condus sau consiliat structuri politice care nu au intrat niciodată prin forțe proprii în Parlament.

Ambii s-au strecurat pe o lista și au devenit cam pe ușa din dos europarlamentari. Dar asta nu contează prea mult. Odată ajunși undeva, s-au instalat fără jenă la butoane. Cioloș a devenit liderul Grupului macronist Renew. Tomac consilier onorific al lui Nicușor Dan și candidat de prim-ministru.

Tomac, precum și Dacian Cioloș sunt departe de a fi tehnocrați. Ambii sunt politicieni, branduiți pentru a fi vandabili ca specialiști în ceva. Acel ceva variază în funcție de necesități.

Niciodată nu sunt capabili să obțină un scor electoral care să îi aducă legitim la putere. Dar mereu sunt strecurați și puși cu mâna în fruntea bucatelor. De ce? Evident pentru că cineva care nu are voturi și suport popular în spate nu este dator votanților. Ci celor care îl propulseară în fruntea bucatelor.

Tehnocrați ca Cioloș ori Tomac sunt mult mai „politizați” decât militarul în rezervă Ciucă, ajuns șef de partid cu acte în regulă, înainte de a fi pus prim-ministru.

Tehnocratul Tomac, marioneta pentru un guvern încă neclar

Eugen Tomac este un politician de linia a treia. Folosit de Băsescu pentru diverse „treburi de casă”, de la relaționare cu basarabenii în calitate de șef al Departamentului pentru Românii de pretutindeni (Republica Mlodova fiind mereu o pepinieră de voturi pentru Băsescu și mai nou pentru Nicușor Dan), până la marionetă de președinte pentru partidulețul Elenei Udrea. Tomac a fost atacat în ultimele zile de analiști, comentatori, jurnaliști cât pentru toată cariera sa politică.

A fost acuzat că este băsist, că este impus de Republica Moldova și Ucraina pentru ca Zelenski să controleze România. Că este pro-american și favoritul actualei administrații pentru gestionarea României, și alte mii de teorii care se bat cap în cap.

În realitate, Eugen Tomac este departe de a fi băsist sau trumpist sau omul lui Zelenski. Este pur și simplu este un om bun la toate.

Guvernul care să-și asume eșecul

În acest moment, toate partidele au nevoie de un pion de sacrificiu la Palatul Victoria. Nimeni nu vrea să își asume Babilonia lăsată în urmă de Bolojan. De asemenea, nimeni nu vrea să îl mai mențină pe Bolojan la Palatul Victoria. Nici măcar PNL sau USR în integrum.

Și, desigur, trebuie găsită o opțiune care să salveze imaginea președintelui (Nicușor Dan nu își poate permite în acest moment numirea unui ministru social-democrat sau a unuia de la AUR. I-ar fi fatal în rândul alegătorilor de dreapta). Și capacitatea marilor partide de a controla un guvern care să le conserve interesele.

Să ne amintim că acum vreo lună și jumătate, când Sorin Grindeanu a început operațiunea de consultare internă din PSD și întoarcerea către electorat pentru a găsi soluția salvatoare pentru țară. Atunci le-a promis activiștilor de partid că în maximum două luni se vor întoarce la butoane și că toată această situație este una provizorie. Deja în interiorul PSD oamenii încep să dea semne de nemulțumire. Iar în PSD lucrurile se tranșează rapid atunci când activul este nemulțumit.

Primarii au nevoie să își rezolve problemele. Și toată lumea își dorește un nou guvern care, în același timp, să nu creeze probleme electorale pentru următorul mandat.

La nivelul PNL și USR, partidele încearcă să împingă până în ultimul moment toate combinațiile gândite de cei care sperau să mențină acest guvern minoritar al lui Bolojan, cel puțin până la toamnă.

Speranță doar de formă

Deși ambele refuză colaborarea cu PSD, clamează cu obrăznicie susținere pentru aproape 50 de proiecte de legi fără de care nu va exista absorbția de fonduri din PNRR.

Speranța este pur declarativă, dacă îmi permiteți o opinie. Deoarece este aproape imposibil ca 50 de legi să fie dezbătute într-o lună. Asta în contextul în care PNL și USR resping o nouă coaliție de guvernare sau o majoritate parlamentară cu Partidul Social Democrat.

De ce ar accepta Partidul Social Democrat să treacă prin Parlament cu viteza luminii toate legile și jaloanele clamate ca fiind pentru salvarea bugetului, în condițiile în care PNL și PSD nu s-au jenat să își aprobe în ultima lună toate combinațiile, contractele și obligațiile, aproape la vedere, precum în cazul ordonanței adoptate pe jumătate înainte de moțiune, pe jumătate după.

În realitate, vorbim despre o luptă de imagine între cele două blocuri, cel al PSD și cel al PNL-USR. Fiecare vrea să demonstreze propriului electorat și publicului larg că celălalt este vinovat de eșecul atragerii fondurilor europene și, în consecință, de eșecul finalizării bugetului adoptat pentru acest an.

Cum se raporteză partidele la candidatura lui Tomac?

Putem presune că atunci când PSD spune  „vrem un guvern, orice guvern, dar politic mai bine decât tehnocrat” așteaptă să vadă dacă toate solicitările lor legate de liniile de putere 2 și 3 vor fi îndeplinite. Grindeanu nu vrea să fie prim-ministru dar trebuie să pună ceva pe masa partidului. Un nou guvern Cioloș ceva mai politizat i-ar veni mânușă. Iar în acest caz cu siguranță își vor da votul.

Ceea ce interesează PSD nu sunt politica externă sau apărarea, atribuții ale președintelui. Ci mai degrabă zona economică și în special companiile naționale, unde vor să își conserve pozițiile. De asemenea, sunt foarte interesați de structurile de putere de la nivel local. Iar din acest punct de vedere un guvern  tehnocrat este avantajos și lasă loc liber pentru partidele cu structură la nivel local.

UDMR se află în aceeași situație, însă UDMR pune presiune pentru miniștri politici. UDMR este poate și partidul cel mai tehnic, în care miniștri sunt specializați pe domeniile în care sunt desemnați.

Iar PNL și USR, cel puțin la nivel declarativ, prin vocea liderilor, spun că nu acceptă un guvern în care PSD să fie, în orice formă, prezent. Este greu de crezut că un guvern ar putea fi altfel decât cu PSD pe primul loc. Aritmetica parlamentară, dacă se rămâne la logica fără AUR în guvern, e imbatabilă.

AUR nu va vota evident guvernul Tomac, nici tehnocrat, nici politic, nici cu 2 partide nici cu 4. Poate vor fi racolate parlamentari de aici.

Ipocrizia PNL-USR vine din clamarea pericolului extremist, a riscului de război, a necesității de a trece rapid legislația pentru PNRR. Dar în același timp alternativele pe care le propun sunt un guvern în jurul lui Bolojan sau guvern AUR – PSD. Responsabilitatea clamată se oprește la gardul „ori Bolojan ori potopul”. Bolojan speră în respingerea acestui guvern tehnocrat, pentru a-și prelungi șederea la Palatul Victoria până în toamnă.

Președintele pierde teren pe fondul lipsei de decizie

Dacă Nicușor Dan nu va juca mai dur în relația cu partidele, ultimele vor înțelege că pot întinde elasticul la nesfârșit. Prea multe variante nu are. Și Bolojan pe asta se bazează.

Din toate prostiile pe care le-a spus Băsescu zilele acestea pe la televiziuni, singurul lucru corect a fost că președintele ar fi trebuit să nominalizeze rapid pe cineva. Lipsa deciziei și ezitările din ultima lună îl transformă într-un păcălici, nu doar în ochii clasei politice, ci și în imaginea pe care o percep românii, obișnuiți cu președinți mai autoritari. Mirosul sângelui începe să se simtă, iar răpitorii se strâng.

Exixtă evident riscul ca Tomac să fie respins la prima trecere prin Parlament, dar o nominalizare trebuia făcută, urmând ca negocierile din culise să se concretizeze ulterior în discuțiile cu partidele.

Cum l-a atacat discret Nicușor Dan pe Bolojan odată cu propunerea unui mou prim-ministru

Nicușor Dan pare să fi ieșit la bătaie cu ocazia discursului său de prezentare a noului candidat de prim-ministru. Pe lângă retorica legată de stabilitate, criză și interes național, președintele a aruncat discret mânușa liderilor PNL și USR, întrebându-se cum e posibil ca cele două partide să ia în discuție aducerea la guvernare a partidelor pe care ei le numesc „extremiste” și „pro-ruse”. Fără a nominaliza explicit s-a referit, implicit, la mesajele permanente, din ultima lună, prin care USR și PNL cereau celor două partide care au inițiat moțiunea de cenzură să facă și un guvern PSD-AUR.

Președintele a profitat de fractura de logică, evidentă, pe care doar bolojeniștii fanatici n-o văd și a întors discursurile fără a ataca direct. A părut nemulțumit, a tras de urechi o clasă politică „inconștientă” și a venit cu propria soluție. Dacă va funcționa sau nu vom vedea.

A făcut-o în stilul său alunecos, dar a făcut-o. PSD va răspunde cel mai probabil cooperant, PNL și USR cel mai probabil delimitându-se de acțiunile președintelui. Vom vedea.

Dar ce am auzit astăzi a fost un discurs despre cetățeni, neliniștile și nevoile lor. O schimbare radicală față de fostele discursuri încruntate despre criză, deficit, taxe și senzația că românii așteaptă prea mult și nemeritat. E marketing? Desigur. Vor da parlamentarii și românii o șansă acestui nou guvern? Vom afla curând. Alegerea azi este între Nicușor Dan (prin guvernul Tomac) și a rămâne cu Bolojan până în toamnă. Două fețe ale aceleiași monede.

O propunere de nerefuzat

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!