Cât costă să produci legume bio în România? Un hectar cu roșii presupune cheltuieli de peste 146.000 de lei

A fost odată ca niciodată, într-o grădină fermecată de la marginea unei păduri bătrâne, o comunitate tare veselă. Acolo trăiau cele mai mândre legume din lume. Grădinarul lor, un om blând cu pălărie de paie, le numea cu drag „legumele mele bio”.

În această grădină nu se foloseau niciodată prafuri magice amare (chimicale) și nici stropitori cu substanțe care să gonească albinele. Totul era lăsat în seama naturii.

Într-o dimineață de vară, legumele s-au trezit la viață sub mângâierea primelor raze de soare.

Roșica-Cireșica era o roșie cherry mică și rotundă. Ea nu era perfect sferică și avea o mică pată galbenă de la soare, dar strălucea de mândrie. „Simt cum pământul curat mi-a dat cel mai dulce gust!”, se lăuda ea, legănându-se pe vrej.

Morcovel-Cel-Voinic stătea ascuns adânc în țărână. Spre deosebire de verii lui din alte grădini, el avea două codițe în loc de una și era puțin strâmb. „Poate că nu sunt cel mai drept morcov”, râdea el, „dar pământul meu este plin de râme prietenoase care aerisesc solul. Sunt plin de vitamine și am cel mai crocant miez!”.

Salata-Înfoiată își desfăcea frunzele verzi ca o rochie de prințesă. Pe una dintre frunzele ei se plimba agale o buburuză. „Mulțumesc, dragă buburuză, că ai mâncat paraziții care voiau să mă supere!”, îi șopti salata. În grădina bio, insectele bune erau cei mai buni paznici.

La prânz, când soarele era sus, legumele au început să discute despre rostul lor în lume. Din tufa de busuioc, care mirosea divin și alunga insectele rele, a vorbit bătrânul Dovlecel:

— Dragii mei, noi nu avem culori de plastic și nu suntem uriași ca legumele crescute la fabrică. Dar noi avem o super-putere: sănătatea. Când copiii ne vor mânca, ei vor simți gustul adevărat al pământului, al ploii curate și al soarelui. Nu le vom da dureri de burtică, ci doar energie și zâmbete!

De ce este importantă cultura de legume bio

O cultură de legume bio începe să conteze cu adevărat atunci când te uiți la ea dincolo de leguma care ajunge în supermarket. În spatele unei roșii stă un întreg sistem de producție, iar agricultura ecologică schimbă multe dintre deciziile care trebuie luate înainte ca recolta să existe.

Unul dintre motivele pentru care acest tip de agricultură a devenit important este interesul tot mai mare pentru alimente obținute în condiții controlate și pentru trasabilitatea lor. Consumatorul nu cumpără doar o legumă, ci și informația despre modul în care a fost produsă.

În România, cultura ecologică are și o miză agricolă. Sectorul trebuie să găsească metode prin care producția să rămână viabilă fără să transforme fiecare hectar într-o cursă după randament cu orice preț. Asta devine cu atât mai interesant în cazul legumelor, unde fiecare cultură are propriile cerințe și propriile probleme.

Mai există și un aspect care nu se vede atunci când alegi produsele de pe raft: agricultura bio presupune un control mai atent al întregului lanț de producție. De la materialul săditor până la recoltare, regulile trebuie respectate și documentate pentru ca produsul să poată fi comercializat ca ecologic.

Iar toate aceste condiții transformă o simplă parcelă de teren într-un calcul mult mai complicat. Câte kilograme poate produce un hectar? Câtă muncă este necesară? Cât costă materialele? Aici încep să apară cifrele.

Cât costă un hectar de legume bio

Calculele realizate de Institutul de Cercetare pentru Economia Agriculturii și Dezvoltare Rurală (ICEADR) arată atât cât costă producția unui hectar, cât și cât revine pentru o tonă de legume obținute. Cele două valori sunt diferite, pentru că prima se referă la întreaga suprafață cultivată, iar cea de-a doua raportează cheltuielile la cantitatea de legume produsă.

Pentru un hectar de roșii, cheltuielile totale ajung la 146.023,2 lei. Producția estimată este de 35.000 de kilograme la hectar. Din suma totală, 128.184 de lei reprezintă cheltuielile tehnologice, împărțite între lucrări mecanizate, lucrări manuale, materii și materiale.

La castraveți, un hectar presupune cheltuieli totale de 104.089,3 lei. Producția estimată ajunge la 20.000 de kilograme. Cheltuielile tehnologice reprezintă 90.980 de lei, iar restul până la suma totală provine din celelalte categorii incluse în calcul.

Pentru un hectar de ardei gras, suma totală ajunge la 103.595,9 lei. Producția estimată este de 18.000 de kilograme, iar cheltuielile tehnologice se ridică la 90.612 lei.

În cazul verzei, cheltuielile totale ajung la 85.830,7 lei pe hectar. Calculul pornește de la o producție estimată la 19.000 de kilograme și include cheltuieli tehnologice de 74.640 de lei.

Un hectar de conopidă presupune cheltuieli totale de 92.368 de lei. Producția estimată este de 16.000 de kilograme, iar cheltuielile tehnologice ajung la 80.835 de lei.

La morcovi, cheltuielile totale calculate pentru un hectar sunt de 57.066,1 lei. Producția estimată este de 15.000 de kilograme, iar cheltuielile tehnologice se ridică la 51.573 de lei.

Cât costă să produci o tonă de legume

Privite separat, calculele arată și cât revine pentru o tonă de legume produse. De această dată nu mai este vorba despre întreaga suprafață de un hectar, ci despre cheltuiala aferentă unei tone de recoltă.

Pentru o tonă de tomate, suma calculată este de 4.172,1 lei. La castraveți, valoarea ajunge la 5.204,5 lei pe tonă, iar pentru ardeiul gras este de 5.755,3 lei pe tonă.

În cazul verzei, o tonă ajunge la 4.517,4 lei, în timp ce pentru conopidă valoarea este de 5.773 de lei pe tonă. La morcovi, pentru aceeași cantitate de recoltă, sunt calculați 3.804,4 lei.

Așadar, cifrele de mai sus se referă strict la o tonă de legume produse, în timp ce valorile prezentate anterior acoperă întreaga producție obținută de pe un hectar.

Cine poate produce legume ecologice

Nu trebuie să fii proprietarul unei ferme uriașe ca să produci legume ecologice. Poate intra în sistem un fermier care utilizează teren agricol în România și se înregistrează ca operator în agricultura ecologică. Pentru sprijinul acordat prin intervențiile actuale, fermierul trebuie să fie identificabil în sistemul IACS și să respecte condițiile specifice pentru suprafețele declarate.

Partea mai complicată începe atunci când legumele trebuie să poarte oficial statutul de produs ecologic. Terenul trebuie înscris în sistemul de control și certificare, iar producătorul trebuie să lucreze cu un organism de control și certificare aprobat. Acesta verifică respectarea regulilor agriculturii ecologice și emite documentele care confirmă statutul suprafeței și al producției.

Pentru o fermă aflată la început, terenul poate intra într-o perioadă de conversie. În cazul culturilor anuale, perioada de conversie poate ajunge la maximum doi ani. După această etapă, suprafața poate fi certificată ca ecologică dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de regulament.

Producătorul trebuie să țină și o evidență a activităților agricole. Nu este suficient să spună că lucrează „curat”. Practicile folosite pe teren trebuie să poată fi verificate, iar certificarea trebuie menținută pentru ca suprafața să rămână în sistemul ecologic.

În timpul controalelor pot fi prelevate și probe pentru analize de laborator. Nu fiecare lot de legume este testat automat, însă organismul de control poate lua probe atunci când verificarea o impune, inclusiv pentru a cerceta eventuale suspiciuni privind utilizarea unor substanțe neautorizate sau contaminarea. Analizele fac parte din mecanismul prin care este verificată respectarea regulilor agriculturii ecologice.

Pentru fermier, certificarea înseamnă astfel mai mult decât o etichetă pusă pe o ladă de roșii. Există un organism de control, documente, verificări, eventuale analize și reguli care trebuie respectate pe parcursul producției. Abia după parcurgerea acestui proces legumele pot fi comercializate cu mențiunea de produs ecologic, în condițiile prevăzute de legislație.

Ce subvenții primesc producătorii de legume bio

Producătorii de legume ecologice pot primi sprijin financiar pentru suprafața de teren agricol eligibilă pe care o lucrează în sistem ecologic, prin Planul Strategic PAC 2023-2027. Pentru agricultura ecologică există două forme principale de plată: una pentru terenurile aflate în conversie și alta pentru suprafețele care au deja certificare ecologică.

Pentru terenurile aflate în perioada de conversie, sprijinul se acordă prin DR-04 – Agricultură ecologică – conversie. Pachetul destinat legumelor, inclusiv cartofilor, oferă 500 de euro pe hectar pe an. Pentru culturile anuale, perioada de conversie poate dura maximum doi ani.

După finalizarea conversiei și obținerea certificării, suprafața poate intra la DR-05 – Agricultură ecologică – menținerea certificării. Pentru terenurile cultivate cu legume și cartofi, plata este de 431 de euro pe hectar pe an.

Există și o obligație importantă după intrarea în conversie. Suprafața care a făcut obiectul angajamentului trebuie menținută în sistemul ecologic pentru cel puțin cinci ani de la semnarea angajamentului, chiar dacă perioada efectivă de conversie pentru culturile anuale este de maximum doi ani.

Sprijinul este gândit pentru a compensa o parte dintre costurile suplimentare și pierderile de venit asociate practicilor ecologice. În metodologia oficială sunt luate în calcul inclusiv cheltuieli suplimentare pentru semințe, combustibil, combaterea buruienilor, fertilizanți, pesticide și inspecție și certificare.

Cât costă certificarea unei culturi bio

Certificarea unei culturi ecologice nu are un preț unic în România. Tariful diferă în funcție de organismul de control, suprafața exploatației și tipul culturii. Pentru o imagine mai clară, am verificat tarifele publicate de trei organisme de control și certificare.

La SRAC CERT, pentru culturile specializate, categorie în care intră și legumele, tariful este de 1.400 de lei + TVA pentru exploatațiile de până la 2 hectare. Pentru suprafețele de peste 2 și până la 10 hectare, acesta ajunge la 1.700 de lei + TVA. Pentru legumele cultivate în sere și solarii, tariful este de 1.300 de lei + TVA pentru suprafețe de până la 1.000 de metri pătrați și de 1.450 de lei + TVA pentru suprafețe între 1.000 și 5.000 de metri pătrați.

În cazul Bio Garantie, tarifele pentru 2026 includ un tarif anual de administrare de 1.229 de lei, la care se adaugă inspecția și certificarea. Pentru culturile horticole, inclusiv legumele, inspecția este de 26 de lei pe hectar, iar pentru sere și spații protejate ajunge la 609 lei pe hectar. Certificarea propriu-zisă este de 1.219 lei.

La Ecoinspect, tariful pentru culturile de câmp de până la 2 hectare este de 709,65 lei + TVA. Pentru suprafețele cuprinse între 2,01 și 10 hectare, tariful este de 761,22 lei + TVA, iar pentru cele între 10,01 și 20 de hectare ajunge la 841,07 lei + TVA. În cazul suprafețelor între 20,01 și 50 de hectare, suma este de 893,64 lei + TVA. Pentru exploatațiile care depășesc 50 de hectare, se adaugă 7,89 lei + TVA pentru fiecare hectar care trece de această limită.

Pe lângă tariful de certificare, pot apărea și costuri suplimentare. La Bio Garantie, de exemplu, gestionarea probelor trimise la laborator este tarifată cu 309 lei, iar analizele sunt facturate separat, la costul efectiv al laboratorului. Pentru SRAC, prelevarea unei probe pentru analize care nu are loc în timpul inspecției costă 300 de lei + TVA, la care se adaugă transportul și taxa laboratorului.

Ce trebuie să scrie pe eticheta unei legume bio

Când iei din magazin o caserolă cu roșii și vezi scris mare „bio”, trebuie să verifici și informațiile de pe etichetă. Pentru produsele ecologice preambalate există câteva elemente obligatorii, prin care poate fi verificat statutul lor.

Primul este sigla ecologică a Uniunii Europene, cunoscută sub forma frunzei alcătuite din stelele UE. Aceasta poate fi folosită doar pentru produsele certificate.

Lângă siglă trebuie să apară codul organismului de control, de exemplu o formulare de tipul „RO-ECO-…”. Codul indică organismul sub controlul căruia se află operatorul care a realizat ultima etapă de producție sau pregătire a produsului.

Un alt element obligatoriu este originea materiilor prime agricole. Pentru roșii cultivate în România poate apărea mențiunea „Agricultură România”, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru indicarea țării. În funcție de proveniență, pot fi folosite și formule precum „Agricultură UE”, „Agricultură non-UE” sau „Agricultură UE/non-UE”.

De exemplu, o caserolă cu roșii ecologice poate avea denumirea produsului, sigla UE, codul organismului de control și mențiunea „Agricultură România”. Aceste informații trebuie să fie vizibile și lizibile.

În schimb, expresii precum „natural”, „curat” sau „crescut fără chimicale” nu certifică statutul ecologic. Pentru folosirea mențiunii „ecologic”, producătorul trebuie să fie înregistrat în sistemul de control și să respecte regulile aplicabile.

Prin urmare, eticheta poate spune mai multe decât partea mare a ambalajului. Sigla UE, codul organismului de control și originea agriculturii sunt reperele pe care cumpărătorul le poate verifica.

O masă din grădină

Spre seară, grădinarul își pune coșul pe braț și pornește printre rândurile de legume. Culege câteva roșii bine coapte, doi ardei, câțiva castraveți și câteva frunze de salată. Le așază cu grijă în coș și se întoarce spre casă.

În bucătărie, spală legumele și începe să le taie. Roșiile se desfac în felii roșii și zemoase, castravetele trosnește sub cuțit, iar frunzele de salată umplu treptat un bol mare. La final, adaugă puțin ulei și câteva frunze de busuioc.

Apoi deschide fereastra și strigă după nepoții lui. Copiii apar alergând, se așază la masă și se uită curioși la bolul din mijloc.

— Haideți, că e gata!

Prima furculiță ajunge în salată, apoi încă una. Grădinarul zâmbește și îi privește în timp ce mănâncă. Pentru el, tot ce a crescut în grădină a ajuns exact acolo unde trebuia: la masa familiei.