25 de ani de la atentatele din 11 septembrie. Cum a reacționat România, aflată atunci pe drumul spre NATO

Atacurile au lovit o Americă aflată la începutul unei zile de lucru. În România era deja după-amiază. În anii care au urmat, răspunsul militar al Washingtonului avea să ducă mii de militari români la mii de kilometri de casă. 

La 25 de ani de la atacuri, bilanțul românesc include apropierea militară de SUA, experiența dobândită în misiuni, dar și pierderi de vieți omenești.

Ce s-a întâmplat pe 11 septembrie 2001

În dimineața de 11 septembrie 2001, 19 teroriști ai organizației Al-Qaida au deturnat patru avioane de pasageri. Două au fost îndreptate spre turnurile World Trade Center din New York, unul spre Pentagon, iar al patrulea s-a prăbușit în Pennsylvania, după ce pasagerii și membri ai echipajului au încercat să preia controlul.

Primul avion a lovit Turnul de Nord al World Trade Center la ora 8:46, ora locală. Al doilea a intrat în Turnul de Sud la 9:03. Ambele clădiri s-au prăbușit în aceeași dimineață.

Al treilea avion a lovit Pentagonul, sediul Departamentului american al Apărării. Zborul United Airlines 93, care se îndrepta spre Washington, s-a prăbușit lângă Shanksville, în Pennsylvania.

Potrivit Muzeului și Memorialului Național 11 Septembrie, atentatele au ucis 2.977 de persoane. Bilanțul îi exclude pe cei 19 teroriști.

Administrația președintelui George W. Bush a răspuns prin declanșarea „războiului împotriva terorismului”. Prima intervenție militară majoră a început în Afganistan, unde regimul taliban îi oferise adăpost organizației Al-Qaida și liderului acesteia, Osama bin Laden.

România nu era în NATO, dar a trimis militari 

În septembrie 2001, România era condusă de președintele Ion Iliescu și de guvernul Adrian Năstase. Aderarea la NATO era un obiectiv de politică externă, însă Bucureștiul nu beneficia încă de garanțiile de apărare colectivă ale Alianței.

Parcursul începuse înaintea atentatelor. România participa din 1999 la Planul de acțiune pentru aderare, program prin care NATO pregătea statele candidate. La summitul de la Praga, din noiembrie 2002, a primit invitația de a începe negocierile de aderare, alături de alte șase țări.

România a devenit membră pe 29 martie 2004, conform cronologiei oficiale a extinderii NATO.

Între timp, militarii români ajunseseră deja în Afganistan. Participarea a început în 2002, cu aproximativ doi ani înainte de aderare. Decizia de a contribui la operațiuni a fost, așadar, luată de un stat candidat, care își asuma un rol militar alături de partenerii occidentali.

Această succesiune este esențială pentru înțelegerea momentului: atentatele au schimbat contextul internațional în care România își urmărea aderarea. Procesul de intrare în NATO avea însă propriile etape și condiții politice și militare.

9/11 a activat pentru prima dată Articolul 5

Pe 12 septembrie 2001, aliații au decis că atacurile vor fi considerate acoperite de articolul 5 al Tratatului NATO dacă se confirmă că au fost organizate din exteriorul Statelor Unite. Confirmarea a venit pe 2 octombrie.

A fost prima și, până în prezent, singura invocare a articolului 5, care stabilește că un atac armat împotriva unui aliat este considerat un atac împotriva tuturor.

România se afla atunci în afara acestui mecanism. Pentru București, relația dintre contribuția la securitatea aliaților și obținerea propriilor garanții de securitate căpăta însă o dimensiune practică: militari, echipamente și misiuni comune.

Afganistan: de la primele detașamente la 19 ani de participare

Parlamentul României a aprobat pe 21 decembrie 2001 participarea la Forța Internațională de Asistență pentru Securitate din Afganistan, cunoscută drept ISAF. Primii militari români au plecat în ianuarie 2002.

În iulie 2002, România a trimis la Kandahar și Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, în cadrul operațiunii Enduring Freedom. Misiunea sa includea asigurarea pazei și securității bazei aeriene. Cele două operațiuni aveau cadre diferite. Enduring Freedom era condusă de SUA, în timp ce ISAF fusese autorizată de ONU și a trecut sub conducerea NATO în august 2003.

Contribuția românească a crescut în timp. Militarii au asigurat patrularea unor rute, protecția bazelor și instruirea forțelor afgane. În 2011, efectivul românesc ajunsese la aproximativ 1.900 de militari, potrivit retrospectivei MApN prezentate de Economica.net.

După încheierea ISAF, în 2014, participarea a continuat în cadrul Resolute Support, misiunea de instruire, consiliere și asistență a forțelor de securitate afgane.

Costul pentru România

La încheierea participării, în 2021, bilanțul public indica peste 32.000 de militari români trimiși în Afganistan de-a lungul celor 19 ani. Efectivele s-au succedat prin rotație. Cifra reprezintă participarea cumulată, nu numărul militarilor aflați simultan în țară.

27 de militari români și-au pierdut viața, iar peste 200 au fost răniți. Cifrele au fost prezentate în bilanțurile publicate la încheierea misiunii românești.

Efortul financiar a fost de aproximativ trei miliarde de lei, potrivit datelor MApN relatate de Televiziunea Română în iulie 2021.

Pentru Armată, participarea a însemnat experiență de luptă și cooperare directă cu forțele aliate. Pentru familiile militarilor morți și pentru cei răniți, consecințele misiunilor au continuat după retragerea contingentelor.

Cum a ajuns România și în Irak

În 2003, România a participat și la operațiunile din Irak, în cadrul coaliției conduse de Statele Unite. Bucureștiul primise invitația de aderare la NATO, dar nu devenise încă membru.

În discursul din 19 martie 2003, prin care a anunțat începerea operațiunilor militare, George W. Bush a invocat dezarmarea Irakului și eliberarea populației. Președintele american susținea că regimul Saddam Hussein amenința pacea prin arme de distrugere în masă.

Legătura cu 11 septembrie trebuie însă precizată: comisia americană care a investigat atentatele a concluzionat că nu găsise dovezi că Irakul colaborase cu Al-Qaida pentru pregătirea sau executarea unor atacuri împotriva Statelor Unite. Concluzia figurează în raportul oficial al Comisiei 9/11.

Militarii români au îndeplinit în Irak misiuni de recunoaștere, supraveghere, protecție a bazelor și a rutelor de aprovizionare, precum și de instruire a armatei irakiene.

La ceremonia de încheiere a misiunii, din 4 iunie 2009, Comandamentul Central al SUA consemna că România trimisese peste 5.200 de militari, începând din august 2003, în sprijinul operațiunii Iraqi Freedom. 

Retragerea din Afganistan 

Ultimul contingent al misiunii românești din Afganistan a revenit în țară la sfârșitul lunii iunie 2021. În august, guvernul afgan s-a prăbușit, iar talibanii au revenit la putere, în timp ce forțele occidentale organizau evacuările.

În evaluarea realizată după retragere, NATO a recunoscut că amploarea implicării internaționale nu reușise să asigure sustenabilitatea instituțiilor și a forțelor de securitate afgane.

Pentru România, cele peste două decenii au început cu statutul de candidat la NATO și s-au încheiat cu cel de aliat implicat în operațiuni comune. Militarii români au plecat în Afganistan în 2002, înainte ca aderarea să fie încheiată și s-au întors definitiv din acea misiune în 2021, după 19 ani. 

Comemorarea de 25 de ani, între Ground Zero și Pentagon

La 25 de ani de la atentate, familiile victimelor, supraviețuitorii, pompierii și politicienii se reunesc la cele trei locuri lovite în 11 septembrie 2001: Ground Zero, Pentagon și Shanksville, în Pennsylvania. Ceremoniile au loc vineri, 11 septembrie, și marchează memoria celor 2.977 de oameni uciși în atacuri.

La ceremonia din New York participă primarul Zohran Mamdani și foștii președinți Joe Biden, Bill Clinton, Barack Obama și George W. Bush. 

Președintele Donald Trump nu va fi prezent la Ground Zero. El va fi reprezentat de vicepreședintele J.D. Vance. Trump va participa însă la ceremonia organizată la Pentagon, unul dintre obiectivele atacurilor. Este primul președinte american în exercițiu care lipsește de la ceremonia de comemorare de la New York.

Prezența lui Mamdani a provocat controverse. Primarul New Yorkului, musulman și susținător al cauzei palestiniene, a fost contestat de unele familii ale victimelor și de grupuri de supraviețuitori. O petiție împotriva participării sale a strâns aproape 100.000 de semnături. Mamdani a transmis că va participa pentru a onora victimele, supraviețuitorii și echipele de intervenție.

La un sfert de secol de la atacuri, bilanțul tragediei continuă să crească. Potrivit ABC News, aproximativ 9.000 de oameni au murit în ultimii 25 de ani din cauza unor boli asociate expunerii la urmările atentatelor.